Ecaterina Andronescu suferă grav de amnezie! Altfel nu-mi explic declarația ei pentru Digi 24, imediat după ce a fost demisă.
“La şcoală avem obligaţia de a-i ajuta pe copii să înţeleagă să se ferească de răufăcători. Intenţionam ca din toamnă să demarăm o campanie, să îi şcolim, să se ferească de răufăcători“, a afirmat Andronescu.
Păi, bine, măi doamnă! Acum te trezești că este nevoie ca în școli să li se vorbească despre sigurnață copiilor? Ba mai mult, spui că ai fi pregătit o campanie specială… Nu cumva este vorba despre fix ce îți propuneam eu, în 2018, când ți-am scris despre campania mea, #OreDeSguranțăÎnȘcoli? Da, da, campania aia despre care ai citit la mine și mi-ai răspuns senină că ”se face, deja, săptămânal”. Dar, mă rog, spuneai că se fac orele de educație rutieră, că despre asta ai crezut că este vorba… deși eu am scris negru pe alb ce vreau eu cu acest proiect pe care l-am numit ”Ore de siguranță în școli”. Dar, nah, așa e când se dau răspunsuri pe genunchi, fără o documentare prealabilă, sau când vrei să scapi mai repede de cineva care îți solicită ceva…
Cu alte cuvinte, stimabilă fostă (încă o dată) ministră a Educației, din 2018 ți s-a cerut introducerea în școli a orelor pe teme de siguranța copiilor, iar tu ai dat cu flit ideii. Iar acum spui că pregăteai un astfel de program? Nu, nu pregăteai, ci INTENȚIONAI să…
Asta după ce o copilă a mers cu ocazia când se întorcea de la meditații și, în loc să ajungă acasă, biata fată a fost omorâtă de bruta aia care a luat-o cu mașina? Acum, că ai dat cu mucii-n fasole și ai spus că pe tine te-au învățat acasă să nu te urci în mașini străine, te-ai trezit că chiar este nevoie de aceste ore de siguranță în școli?
Doamnă Andronescu, mă bucur că ai fost zburată de la Ministerul Educației, fie și doar pentru că ai vorbit aiurea, deși, trebuia să nici nu mai ajungi să ocupi postul de ministru al Educației, că ai abramburit și mai tare lucrurile în școli.
Ce să zic, mă bucur că sunt o sursă de inspirație, dar ce mă întristează este că de fiecare dată când am bătut la uși cu solicitarea mea, mi s-a dat cu flit, ori mi s-au promis întâlniri… care nu au mai avut loc. Mă bucur că la ISMB mi s-a spus că da, sunt utile și necesare aceste ore, dar nu se pot face. Mă bucur că și Raed Arafat s-a arătat interesat de o discuție despre orele de siguranță în școli, dar… a uitat total să mai răspundă solicitărilor mele.
Tipic românesc, nu? ”A cui e, mă, aia cu orele ei de siguranță? A nimănui… Ah, bine, atunci dă-o-ncolo! Nu o băgăm în seamă”.
Cum ziceam și în articolul dedicat Alexandrei Măceșanu, în România, dacă nu ești pila cui trebuie, greu să răzbești. Dacă mergi pe cinste, pe onestitate… ești halit!
Abia aștept o nouă condcere, poate în rândul altei clase politice voi găsi oameni interesați să facă și lucruri bune în școlile românești. Rămân cu speranța și cu dorința de a face lucruri… Poate alții vor fi mai breji… poate.
Mă poți urmări și pe FACEBOOK, pe INSTAGRAM, dar și pe YOUTUBE (unde te aștept să dai Subscribe).
Te poți abona la NEWSLETTER și vei primi, o dată pe lună, un e-mail de la mine cu o parte dintre articolele publicate.
Eu îți mulțumesc frumos că ai intrat pe blog și te mai aștept cu drag.
