Despre viața reală de familie și nu o poveste înfrumusețată pentru internet. Îmi cresc copilul după cum simt, nu din cărți, nu după cum este la modă.
Vara asta se împlinesc trei ani de când mi-am făcut bagajele, am luat copilul plus pisica și am părăsit România. Am ales să începem o viață normală în Germania. Cât de civilizată și de normală e viața aici am descoperit de cum a început Alexia școala primară, unde nu ni s-au cerut bani pentru hârtie […]
A trecut timpul ăsta de nu-mi vine să cred. Sună a stereotip, băi da’ chiar e purul adevăr! Zboară al naibii de repede timpul ăsta. Pe 27 aprilie 2010 doctorii scoteau din burta mea un ghem de doar 2,99 kilograme. O piticanie cu părul negru și cu gura maaaare, țipând de parcă îi certa pe […]
Episodul cu ”Șefule, ai diaree?” s-a încheiat. Se pare că a fost de bun augur să-mi întreb șeful, pe nemțește, cum stă cu mațele și cu defecarea… pentru că am primit numai cuvinte de laudă de la fostul loc de muncă. Am zis că e vorba doar de politețe, amabilitate, chestii politically correct. Le-am mulțumit […]
Ca o maaaare vorbitoare de germană ce (nu) sunt, am dat-o de N ori în bară. Uneori, mai discret, alteori… m-am făcut de cacao într-un maaare stil. Mai exact, mi-am întrebat șeful, cu nonșalanță, dacă e deranjat la stomac. Adică, dacă are diaree, ce să mă mai ascund după cuvinte frumoase. Nah, nu aș fi […]
Atunci când am decis să părăsim România am ales Germania din mai multe motive. Unul dintre ele a fost siguranța. Iar altul, proximitatea. Între Canada și Germania, ni s-a părut mai ok a doua variantă. Mai ales că, printre altele, despre aceasta știam că este țara unde regulie sunt clare și respectate fără loc de […]
S-au făcut, iată, 12 ani de când sunt un altfel de om. Sunt 12 ani în care s-au amestecat fericirea, râsul, surprizele, emoțiile, lacrimile, frica, nervii, chinul, agonia, extazul. Toate într-o salată, într-un tot numit, pe scurt și atât de simplu: viața de părinte. Doar că, vedeți voi, varianta asta scurtă nu redă nici măcar […]
De 8 martie, femeile, mamele, reprezentantele sexului feminin sunt sărbătorite, cadorisite, lăudate, răsfățate, cântate în catrene care mai de care mai inspirate. Ce să mai, de 8 martie curge cu urări, laude, versuri și cadouri (după posibilități)! Și tot de 8 martie, bărbații (unii) se vaită, se plâng, se jelesc cât de oropsiți sunt ei, […]
View post to subscribe to site newsletter.
De când m-am mutat în Germania, m-am tot minunat de cât de liniștită și de relaxată e lumea aici. La început, m-a șocat, chiar, să văd că oamenii stau liniștiți la coadă, că nimeni nu se bagă în față la doctor sau la vreun alt rând, indiferent unde s-a format acesta. Eh, până am asistat […]
Destul de tare. Sincer. Dor de tot ce înseamnă ACASĂ. De străzile din Berceni, de glumele cu vânzătoarele de la magazinul din colț, de vecinii amabili, indiferenți sau de cei puși pe harță. Dor de pisicile de pe aleea dintre blocuri, pe care le hrăneam cu atâta dragoste și care mă enervau teribil că nu […]
Acum, că m-am adunat, pot, în sfârșit, să scriu despre cum au fost pentru mine ultimele aproximativ trei luni de așteptare. Ce am așteptat? Rezultatul unei biopsii, care să mă lămurească dacă am sau nu cancer… Un cuvânt atât de greu, un singur cuvânt care te poate omorî înaintea diagnosticului. Sau care te poate întâri […]
Ei bine, am bifat-o și p-asta! La nici un an de când am părăsit România, m-am internat într-un spital din Germania. În unul mai… ”de la țară”, cum se zice prin România. Pentru că noi nu locuim la oraș, ci la țară. Într-un orășel mic, unde sunt doar câteva blocuri, dar multe case. Sunt și […]
Atunci când a venit vorba de mine, de nevoile mele, nu am știut niciodată să cer ajutor. De rușine. Iar dacă m-am încumetat să o fac, am făcut-o după infinite îndoieli, remușcări, temeri și cu convingerea că deranjez. Însă, când a fost vorba să ajut pe cineva, imediat m-am activat și am găsit cuvintele potrivite […]
