Despre noi

familie blogulmamei.ro

Mă numesc Cristina Ologeanu. După mai bine de 20 de ani de presă, am decis să lansez un blog. Acest blog. Iar cea care mi-a dat acest impuls a fost chiar fiica mea, Alexia. 

Am devenit mamă în aprilie 2010. 27 aprilie. Mi-am dorit enorm să fiu mamă. După nenumărate încercări eşuate, eu şi soţul meu am ajuns să ne pierdem speranţa. Ne-am luat o pisică, pe Kyra. Ne-am zis că vom fi bătrânii ăia fără urmaşi, care se consolează cu o felină torcăreaţă prin casă. Dar, după câteva luni, minunea s-a întâmplat! Am rămas însărcinată. Iar visul meu cel mai mare a devenit aievea: SUNT MAMĂ! Iar fetiţa mea, Alexia, e cel mai frumos, cel mai deştept şi cel mai cel copil (cum altfel?)!

Nu sunt o mamă perfectă, dar încerc să fiu o mamă bună pentru copilul meu.

Principalul personaj al acestui blog este viața de părinte. Da, da, și acesta poate fi un personaj.  Nu este un blog doar despre Alexia, ci despre viața cu Alexia! Despre viața de mamă, în principal, pentru că eu sunt cea care scrie 😉

Am lansat acest blog în decembrie 2010, când Alexia era doar un ghem. I-am spus “Blogul mamei începătoare”. Sub imboldul primului impuls, am făcut acest lucru din dorinţa de a ţine un jurnal online. Notam momentele importante din evoluția copilului meu. Dar, recunosc, am făcut blogul și pentru că, în primele luni, primeam aceleași întrebări la infinit:  ”Ce face Alexia? A gângurit? A vorbit? A început să meargă?”. Ca să nu repet ca o moară stricată aceleaşi informaţii fiecărei persoane interesate de fata mea, varianta jurnalului online mi s-a părut cea mai bună.  Doritorii aflau de aici ce se întâmplă cu Alexia. Iar eu, în loc să stau la telefon, povestind acelaşi lucru de nenumărate ori, aveam mai mult timp pentru minunea mea.

Încă de când am rămas însărcinată, am tot căutat pe net informaţii utile, am citit o groază de articole de specialitate, dar de mult mai mare folos mi-au fost blogurile mamelor şi forumurile unde erau împărtăşite experienţe reale, nu studii de specialitate. Aşa că m-am gândit că nu ar strica să împrărtăşesc şi eu, la rândul meu, actualilor sau/şi viitorilor părinţi din experienţa mea. Dacă păţaniile mele vor fi de folos măcar unei persoane, atunci blogul meu şi-a atins scopul!

De ce ”Blogul mamei începătoare”?

În ”meseria de părinte” consider că suntem cu toţii începători şi nu profesionişti. Oricâte cărţi am citi despre creşterea copilului, oricâte informaţii am acumula. Indiferent de vârsta copilului, suntem puşi în faţa unor situaţii noi, care ne iau pe nepregătite, din care putem învăţa. La fiecare pas învăţăm câte ceva. Nu suntem atotştiutori în ale ”pătinţelii”. Drept urmare, am emoţii la tot pasul şi îmi doresc să fac tot ce e mai bine pentru puiul meu.

Indiferent că Alexia va avea 10, 15, 40 de ani, tot o mamă începătoare voi fi. Fiecare vârstă a copilului vine cu noi provocări pentru mine, ca părinte.

”Blogul mamei începătoare” a crescut, eu la fel, Alexia aşişderea. Aşa s-a născut blogulmamei.ro Menirea blogului a rămas aceeaşi, doar numele şi domeniul s-au schimbat.

Din decembrie 2010, când am publicat primul meu articol de blogger, lucrurile s-au schimbat, au evoluat. Copilul a crescut, și eu pe lângă. La fel și blogul. Între timp, am cunoscut oameni faini prin intermediul acestui blog. Cu mulți dintre cititori am devenit prieteni de familie. Am descoperit că nu sunt singura care vede lucrurile într-un anumit fel, nu sunt singura care se confruntă cu anumite probleme și, mai ales, că nu sunt singura care se teme și care greșește.

Blogul acesta mi-a dat aripi, mi-a dat curaj să să zbor, să sper, să visez, să îndrăznesc și, mai ales, m-a ajutat să mă ridic, atunci când am fost la pământ și, totodată să mă descopăr și să mă reinventez. Am descoperit voluntariatul, dar și cât de fain este să fiu speaker și că teama mea de a vorbi în public chiar mă poate ajuta să pot… vorbi în public.

Am devenit tot mai implicată și mai dornică de a aduce o schimbare nu doar la mine, ci societății. Așa s-au născut campaniile prin care am dorit să schimb ceva în sistemul de învățământ românesc: ”Profesor pentru viitor” și ”Ore de siguranță în școli”. Tot din dorința de a ajuta, de a reda încrederea, am lansat ”Da, mamă, ai voie”. Și, o altă campanie personală, ”#VreauSăPlecDinRomânia”. În cele din urmă, am ajuns să fim și noi una dintre acele familii care au ales să caute normalitatea și siguranța dincolo de granițele României. Așa se face că, din iulie 2020, ne-am stabilit în Germania, cu tot cu pisica noastră, Kyra. Un pas extrem de greu, dar asumat și pe care l-am făcut cu speranța unui prezent mai liniștit și a unui viitor mai sigur.

Dacă ți-a plăcut (sau nu) ce-am scris, mi-aș dori foarte tare să mi-o spui. Cu un mic comentariu, cu un share, cu un like… Mă găsești și pe Facebook și pe Instagram. Iar dacă vrei să fii la zi cu postările mele, poți introduce adresa ta de e-mail acolo unde scrie ”Abonare  via e-mail”. Eu îți mulțumesc frumos că ai intrat pe blog și te mai aștept cu drag.

51 Comments

  1. Buna Cristina,

    Ma numesc Lavinia si am descoperit blogul tau. Vreau sa te felicit ca ai devenit mamica: foatre interesanta ideea blogului tau si sunt convinsa ca este utila pentru cei care sunt sau vor sa devina parinti.
    De curand in Romania a aparut un nou site http://www.schimbahainelecopiilor.ro si care are drept scop schimbul de hainute si articole ptr copii. Ideea este de a crea o comunitate a parintilor din intraga tara care sa se ajute intre ei, facand schimburi avantajoase si economii substantiale in bugetul familiei. Desi suntem abia la inceput si baza de date nu e inca foarte populata, cred ca ar fi in avantajul tuturor parintilor daca ai pune pe blogul tau un link catre noi. Da-mi de stire daca esti interesata.

    O zi buna,
    Lavinia

    1. Bună Lavinia. Interesantă idee, mai ales că şi eu am o secţiune similară pe blog. Eu zic că nu e rău să ne ajutăm reciproc, nu?

    2. Buna,

      Multumesc pentru articolul cu ghetele ortopedice. F util:)

      O zi placuta,

      Nicoleta

  2. Intr-adevar gasesc lucruri utile pe acest blog
    Eu una sunt innebunita sa cumpar hainute pentru fetita mea de 6 luni, ca nu prea reusesc asta e….

  3. Si la noi IUlia s-a lasat asteptata, dar am reusit, deci suntem niste norocoase ca avem copii. Si eu sunt nascuta tot in septembrie:)

    1. Da, chiar că suntem norocoase! Ne-a pus Dumnezeu mâna în cap, nu? Eu sunt pe 17, tu? Am văzut la tine pe blog că eşti fecioară…

  4. Salut! Am vazut ca ai un blog foarte interesant si te urmaresc de ceva vreme. vrem sa fii si pe blog la noi, asa ca ti-am scris. Daca esti interesat astept un raspuns. A… uite despre ce e vorba: http://alexiaignat.wordpress.com/
    pupici si felicitari pentru ce faceti!

    1. Flori, am văzut de mai demult blogul tău. Chiar îmi place, mai ales că ai şi multe informaţii utile. Te pupăm şi noi şi acceptăm cu drag să ne împrietenim. Deja eşti în lista mea. Dacă vrei să îmi pui bannerul la tine, copiază codul de sub el (triunghiul mov) şi pune-l la tine. Merci

  5. Sunt Felicia,am de asemnna 34 ani si o fetita minunata,Diana nascuta in nmai 2010.E unversul meu si nu mias putea imagina viata fara mea!
    Citind pe blogul tau sub anumite aspecte,mi am recunoscut propriile dileme ca mama incepatoare ce ma aflu..Mi-am facut si eu blog diana.catrinel.blogspot.com,insa e mai greu cu perseverenta si toate relatariile de acolo(putine) au mai multl in vedere descrierea emotiilor legate de evolutia Dianei.Pup!

    1. Felicia, la fel simtim cu totii. sper ca ti-au fost de folos informatiile mele. am intrat la tine pe blog si mi-a placut um povestesti, chiar si asa, mai rar…

  6. Acum benner-ul tau este afisat pe blogul meu , la pagina /”Sustine” … Te sustin si imi place blogul tau

  7. Hello,
    Ma numesc Emilia Micu, am 29 ani si am deschis intamplator blogul tau cautand informatii despre ghetutele ortopedice si daca se deconteaza sau nu de la stat. Ai un blog f interesant, asa ..pe stilul meu. Ma amuzam ca te joci la farmville, si eu ma joc de pe la inceputurile jocului. Din pacate nu ma pricep prea bile la blogareala si desi am incercat blogul meu arata horror, nici macar eu nu as citi ce am scris :))). Fetita mea, Carina, era aprope un an jumate. Ma bucur ca te-am cunoscut. Poate ne imprietenim si pe facebook, ma gasesti sub numele meu, Emilia Micu.

  8. Buna Cristina,

    Citim cu mare drag informatiile ce le pui pe acest blog realizat cu suflet. Am dori sa iti propunem sa colaborezi cu site-ul nostru (utilecopii.ro) pentru a ajuta cu informatii utile si alte mamici.

    Vei avea propria ta sectiune cu link spre blog, cu rugamintea de a ne impartasi experiente in functie de tematica saptamanii din cadrul site-ului, spre exemplu diversificare, retete pentru bebelusi voiosi etc.

  9. eu zic ca ti-ai atins scopul, cu toate ca nu sunt o mamica incepatoare, mi-ar fi prins foarte bine blogul tau plin de retete la diversificarea facuta baiatului, dar e bine si acum cand le am pe fete. felicitari pentru perseverenta si cand m-ai am timp mai rasfoiesc ce ai postat.

    1. Muerci frumos Irina pentru cuvintele tale. Ca să zic așa, mai bine mai târziu, nu? Numai bine și sănătate întregii familii – văd că sunteți o familie măricică 🙂 😉

  10. felicitari, mamico, ptr tot ce faci!
    si eu vreau sa fii pe blogul meu:), dar nu gasesc codul de incorporat, mi-l trimiti pe mail?
    merci!

    1. Merci frumos pt aprecieri. cred că am o problemă cu platforma WP, pentru că aveam până acum sigla+codul pe bandă, dar, la un moment dat, în loc de cod, mi-a apărut încă o siglă. Adică aveam 2 sigle și cod de preluat neam.

  11. buna ziua..am cunoscut in urma cu cateva luni o familie foarte necajita cu 4 copii.sotul munceste cu ziua pe unde apuca,dar situatia lor e critica.de curand mama a nascut al patrulea copil un baietel,dar situatia lor e aceeasi..nu s-a imbunatatit cu nimic..rugamintea mea este daca aveti cumva niste hainutze in plus,sau ramase mici,pampers,jucarii,patut,carucior,chiar si alimente.orice e bine primit.de asemenea sunt bine primite si haine de adulti.nu am nici un interes sa mint.sunt o persoana altruista si de un an de zile sunt implicata maxim in asemenea acte caritabile.popavictoriacelesta este idul meu.va multumesc.Doamne ajuta.

  12. Buna am o problema am dat la copi sa pape peste acum toti ma sperie ca copilul nu va ma vorbi s-au ca va vorbi greu.Ce sa fac sunt disperata nu stiu ce sa fac est ceva impotriva astfel de lucru .Multumesc

    1. Peştewle e cel mai sănătos! Dacă tot ai acces la internet, dă o simplă căutare pe google să vezi dacă extistă vreo legătură demonstratp ştiinţific între peşte şi (absurda!!!) credinţă populară că va afecta vorbirea copilului. Pe bune acum, nu te mai lua după toate băbismele că vei înnebuni!

  13. Buna Cristina. Am gasit blogul tau in cautarea mea pe Google dupa crese … As avea si eu nevoie de nr. de tel mobil – tel fix nu mai este valabil – al D-nei Directoare de la Cresa Degetica.
    Iti pot explica in detaliu despre ce este vorba , in particular sau la telefon!

  14. Buna Cristina
    Am citit despre experienta traita de tine si de fetita ta in prima zi de cresa si am “bocit” cu lacrimi de crocodil. Urmeaza sa ni se intample si noua in foarte scurt timp (suntem in proces de inscriere a fetitei noastre, Iulia, la cresa Mica Sirena).
    Trebuie sa recunosc ca momentul despartirii de ea in pragul cresei imi da fiori reci pe spate si deja am inceput sa nu mai dorm noaptea din pricina gandurilor, mai cu seama ca am mai trecut prin asta in septembrie anul trecut, cand mi-am dus pentru prima data fiul de 3 ani la gradinita.
    In cazul fiului meu, Matei, experienta nu a fost deloc placuta: urla de parca il taiai cu cutitul, se agata de mine si-mi spunea sa nu-l las acolo, iar eu nu ma puteam opri din plans. Se trezea noaptea plangand ca nu vrea la gradinita. Dupa 3 zile de calvar in care dimineata la 7 imi trezeam ambii copii (unul de 3 ani si unul de un an), ii pregateam pe amandoi (unul pentru mers la gradi, altul pentru o plimbare pana la gradi si inapoi), un drum pana la gradi cu Iulia in carucior si cu Matei mai mult tatat in urlete dupa mine, mustrari din partea educatoarelor ca am intarziat 5 min si o despartire pe masura, urmau 4 ore de liniste si “operatiunea” se repeta cand il luam de la gradi.
    Cum spuneam, dupa ce trei zile “minunate” educatoarele (la fel de “minunate” si ele-dar asta e o alta discutie) ne-au sfatuit sa luam o pauza.
    In sfarsit, Matei merge acum la o alta gradinita (din pacate f departe de casa). S-a adaptat perfect, ba chiar cere uneori si in timpul vacantei sa mearga la gradinita.
    Numai ca Iulia este f mica (implineste 2 ani in iulie), foloseste inca pampers, daca nu esti atent cand spune ca face caca, ii da drumul in pampers, de mancat… nu nimereste intotdeauna gura, ii face mare placere sa arunce cu mancare pe jos, sau sa-si puna in par, cat despre vorbit… vorbeste atat de stalcit ca abia inteleg eu (care stau cu ea tot timpul) ce spune.
    Asa ca sunt cu inima stransa cat un purice cand ma gandesc sa o duc la cresa, dar este singura solutie avand in vedere ca trebuie sa ma intorc la serviciu si bunici nu avem in localitate.
    Am citit pe un forum (nu mai stiu care) cum ca o mamica isi lua copilul de la cresa cu pampersul cu care l-a dus dimineata, cum ca sunt 40 de copii intr-o grupa si o singura educatoare si m-am ingrozit. De aceea cautam cu disperare pe net o opinie care sa ma faca sa privesc mai cu optimism funia care se apropie de par, si am gasit blogul tau.
    Imi place f tare felul in care scrii si mi-au fost de folos si informatiile.
    Te felicit pentru initiativa de a-ti face un blog si… iti multumesc.

    1. Şi eu m-am îngrozit ce am găsit pe net. Dar, pe pielea mea, am aflat că nu e chiar aşa. Cât despre pampers… doamnele de acolo o schimbau. Şi dacă veneam să o iau şi scutecul era umflat, nu mă lăsa să o iau aşa, chiar dacă insistam că o schimb eu acasă. La Mica Sirenă chiar a fost bine. Şi nu erau 40 de copii, ci vreo 20. Ca şi la actuala creşă. Cât despre adaptare, ce să zic, depinde de copil, dar, în mare măsură de educatoarele de la creşă, dacă au sau nu lipici la copii.
      Scuze că îţi răspund cu întârziere, dar de când am revenit la job, abia dacă mai am timp să respir… uf, ce bine era acasă!!
      Mă bucur că ţi-au fost utile informaţiile
      Sper că aţi avut o adaptare uşoară la creşă! Numai bine!

  15. Felicitari! Mai ales ca iti gasesti timp intre mese – schimbat – spalat si multe alte indatoriri de mama si sotie, sa mai si scrii. Sa stii ca de fapt chestia cu infasatul nu era pentru picioare drepte (cum credeau ai nostri) ci pentru sentimentul de siguranta pe care il are copilul. Eu asa am reusit cu Stefan sa ne cunoastem la inceputul calatoriei noastre. Daca il lasam “liber” dadea din maini si din picioare si se agita mama-mama, dar dupa ce l-am infasat s-a linistit si a putut sa manance si doarma mult mai bine. Treaba n-a tinut decat vreo 1,5 luni pentru ca a venit caldura mare si n-am chinuit coplilul desi lui ii place caldura fffff mult: eu eram lesinata afara si el dormea de ziceai k era pasa pe divan! Ink o data multumesc pentru informatii si sfaturi. Te pupam virtual!

    1. He-he, între timp, am trecut la alt nivel. Postez în pauzele de la serviciu, sau în weekenduri, ori dimineaţa, după ce tati şi maimuţica merg la creşă, iar eu mai am câteva ore până să plec la job… Legat de înfăşatul bebelului, eu mă refeream la faza cu înfăşatul fff strâns, aşa cum am auzit pe la babe. Şi noi am înfăşat-o pe Alexia, dar nu strâns. Oricum, ea nu a fost foarte agitată la început. mulţam de pupicii virtuali. Şi vă trimitem şi noi o pereche de pupici

  16. Buna Cristina, ma bucur ca ti-am gasit blogul, asta intamplator (dar nimic nu-i intamplator in lumea asta…:) ) dupa ce am dat un search dupa viitoarea cresa a fetitei mele Miruna. Si iata ca am ajuns sa te cunoastem si pe tine in afara de toate detaliile despre cresa Mica Sirena. Mi-au placut detaliile trecute de tine…asta si pt ca mie nu prea mi-su venit multe intrebari in minte at cand am fost sa o inscriu la cresa si in afara de faptul ca am obtinut un nr de intrare altceva nu mai stiu…nu am primit nici fise, nimic. Mi s-a spuns in schimb sa revin in luna Iunie pt analize si restul…La detaliile trecute de tine apare fatul ca ti s-au dat de la inceput aceste fise si nu ti-au spus sa revii dupa…Tu stiai de la inceput ca o sa aiba loc? Eu nici asta nu am intrebat…:(. Ma tem ca nu cumva cand ma voi duce in luna Iunie sa mi se spuna ca este tarziu…Tu ai mai fost si in luna iunie sau direct cu dosarul in Septembrie? Ma poti ajuta cu un raspuns, te rog? Multumesc.

    1. Înainte de a o înscrie, m-am intereseat ce trebuie să fac. În ziua în care mi-au dat acel număr de ordine, mi-au dat şi nişte fişe, pe care scria ce paşi trebuie urmaţi, inclusiv acele foi pe care să le duc la medicul copilului să le completeze. Am întrebat când îmi recomandă ele să fac analizele, ca să mai fie valabile la înscriere. Cu toate astea m-am prezentat în prima zi în care a început Alexia creşa. După o oră de stat la dna asistntă-şef, pentru a-i face Alexiei dosarul, am mers cu ea la grupă şi asta a fost.
      Deci am făcut 2 drumuri: 1 când am primit fişele 2 când a început Alexia creşa. zi în care aveam toate actele cerute de cei de la creşă

  17. Multumesc tare mult pentru raspunsul prompt. O sa mai trec pe la cresa sa intreb de acele fise. fetita mea va face 1 an si 6 luni in sept. si mi s-a parut ca sunt un pic cam “mofturoase” cand a venit vorba de asta…poate si din cauza asta nu m-au ajutat cu mai multe info.
    p.s: acel nr de ordine l-ai luat tot pron ian-feb sau mai tarziu?

  18. Cristina, mai am o intrebare, probabil ca o sa sune ciudat dar cand ai fost sa o inscrii te-ai dus “pregatita” cu ceva? Imi poti spune, te rog daca nr tau de inscriere a fost pana intr-o suta sau pana intr-o sutacincizeci? Al meu este pana in 150 si probabil ca sunt destul de multi copii inaintea mea…ma nelinisteste faptul ca mi-a spus sa revin in Iunie ca sa-mi explice mai multe si poate nu mai prind loc…am zis ca ma voi duce la cresa sa intreb dar pana at as vrea sa stiu mai multe detalii ca sa nu ma mai duc nepregatita…Tu ai solicitat fisele sau s-au oferit ei? Multumesc si astept cu interes raspunsul tau.

    1. Nu am dus nimic. Nu mai ţin minte ce nr am avut. Atâta tmp cât te-a trecut în acel registru, nu are cum să sară peste tine. Ei mi-au dat fişele. Pentru liniştea ta, mai poţi înscrie copilul la o altă creşă.

  19. Buna,sunt Cristina.In iulie 2009 cand aveam 20 de ani,am nascut un baietel(Florin Gabriel-Gaby) si acum la 24 de ani,in februarie 2013 am nascut o fetita(Alexandra Georgiana-Alex).Recunosc ca nu trebuia sa ma marit la 19 ani(fara acceptul parintilor),eram prea mica dar nu am ascultat de parinti.Fiind departe de parinti,cand am nascut,nu stiam ce sa ii fac baietelului si am invatat singura,treptat.Acum ca am internet cand este ceva ce nu stiu intreb sau caut si aflu.Imi place blogul tau.Pagina mea de facebook- https://www.facebook.com/cristinaelena.bileru?ref=tn_tnmn

    1. Toţi învăţăm din experienţa celor din jur. Trebuie doar să nu ne fie ruşine să întrebăm. Să-ţi trăiască minunile şi să îţi aducă muuuuulte bucurii. Mă bucur că îţi place blogul şi te mai aştept aici, cu întrebări, cu sugestii… sunt deschisă dialogului

  20. Multumesc.Fetita mea face pe 13 aprile 2 luni,in prima saptamana iam dat ceai baby drink(care e indulcit) pentru colici,far nu a avut colici pana acum si sper sa nu faca,acum ii dau baby calm si nu e indulcit ca sunt pliculete de ceai normale.Nu vrea sa bea neindulcit si ii pun putin zahar,ii fac cate un plic pe zi(100 ml ceai).Daca nu bea ceai,se constipa.Ii afecteaza zaharul cu ceva?Sunt indulcitori care sa ii pun in ceai?

  21. Pai atunci hai sa ne ajutam ca de la mama incepatoare la tata incepator. Baietelul meu Matei are 9 luni in cateva zile si ma inspira in fiecare zi sa realizez pictura pe perete mai inspirata si mai apropiata de gustul copiilor. Te astept si pe tine pe http://www.ramian.ro! Mult spor in toate!

  22. Cred că ești o mămică minunată ! Pentru că ești deschisă să înveți…
    Așa este, ”meseria de mamă” nu se predă nicăieri, și nici nu e ușoară. Însă, dacă iubești și ai bunăvoință, înveți de oriunde.
    Numai bine și sănătate fetiței tale ! Și ție putere și înțelepciune să o crești !

  23. Sunt Rodica si sunt mamica din decembrie 2010 🙂 si sper sa devenim prietene .

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close