Despre viața reală de familie și nu o poveste înfrumusețată pentru internet. Îmi cresc copilul după cum simt, nu din cărți, nu după cum este la modă.
Atunci când am decis să părăsim România am ales Germania din mai multe motive. Unul dintre ele a fost siguranța. Iar altul, proximitatea. Între Canada și Germania, ni s-a părut mai ok a doua variantă. Mai ales că, printre altele, despre aceasta știam că este țara unde regulie sunt clare și respectate fără loc de […]
S-au făcut, iată, 12 ani de când sunt un altfel de om. Sunt 12 ani în care s-au amestecat fericirea, râsul, surprizele, emoțiile, lacrimile, frica, nervii, chinul, agonia, extazul. Toate într-o salată, într-un tot numit, pe scurt și atât de simplu: viața de părinte. Doar că, vedeți voi, varianta asta scurtă nu redă nici măcar […]
Ei bine, nu cred că există posesor de mâță care să nu dialogheze cu pisica (pisicile) din propria bătătură! Până și la țară, tușa Lili vorbea cu animalele ei din ogradă, cu fiecare în parte. Și ele se bucurau la vederea femeii. Așa sunt și eu cu pisica mea, Kyra – pe numele ei oficial, […]
De 8 martie, femeile, mamele, reprezentantele sexului feminin sunt sărbătorite, cadorisite, lăudate, răsfățate, cântate în catrene care mai de care mai inspirate. Ce să mai, de 8 martie curge cu urări, laude, versuri și cadouri (după posibilități)! Și tot de 8 martie, bărbații (unii) se vaită, se plâng, se jelesc cât de oropsiți sunt ei, […]
Pot să mă consider o răsfățată, o privilegiată a sorții, având în vedere că, din nefericire, unii cresc fără niciun tată. Pe când eu… am avut doi tați. Amândoi m-au crescut așa cum au știut ei. Cum au crezut ei că e mai bine, cum au putut ei, cum i-au dus mintea și instinctul. Primul […]
Prima zi de școală. Sau ultima. Sau înainte de vacanță. Ori de Sărbători. Sau 1 și 8 martie. Ori ziua de naștere. Sau prima ședință cu părinții. Toate astea sunt motive pentru (unii dintre) părinții români să se întrebe cum să procedeze cu buchetul de flori pentru Doamna de la școală. Să îi ducă sau […]
De când m-am mutat în Germania, m-am tot minunat de cât de liniștită și de relaxată e lumea aici. La început, m-a șocat, chiar, să văd că oamenii stau liniștiți la coadă, că nimeni nu se bagă în față la doctor sau la vreun alt rând, indiferent unde s-a format acesta. Eh, până am asistat […]
Destul de tare. Sincer. Dor de tot ce înseamnă ACASĂ. De străzile din Berceni, de glumele cu vânzătoarele de la magazinul din colț, de vecinii amabili, indiferenți sau de cei puși pe harță. Dor de pisicile de pe aleea dintre blocuri, pe care le hrăneam cu atâta dragoste și care mă enervau teribil că nu […]
Acum, că m-am adunat, pot, în sfârșit, să scriu despre cum au fost pentru mine ultimele aproximativ trei luni de așteptare. Ce am așteptat? Rezultatul unei biopsii, care să mă lămurească dacă am sau nu cancer… Un cuvânt atât de greu, un singur cuvânt care te poate omorî înaintea diagnosticului. Sau care te poate întâri […]
Ei bine, am bifat-o și p-asta! La nici un an de când am părăsit România, m-am internat într-un spital din Germania. În unul mai… ”de la țară”, cum se zice prin România. Pentru că noi nu locuim la oraș, ci la țară. Într-un orășel mic, unde sunt doar câteva blocuri, dar multe case. Sunt și […]
Atunci când a venit vorba de mine, de nevoile mele, nu am știut niciodată să cer ajutor. De rușine. Iar dacă m-am încumetat să o fac, am făcut-o după infinite îndoieli, remușcări, temeri și cu convingerea că deranjez. Însă, când a fost vorba să ajut pe cineva, imediat m-am activat și am găsit cuvintele potrivite […]
Evaluarea națională – aceste două cuvinte mi-au dat mari dureri de cap cât eram în România. De ce? Pentru că tooot vedeam pe la TV + pe rețelele de socializare că această etapă este un haos tipic mioritic și mă îngrozeam la gândul că asta urma să ni se întâmple și nouă. Părinți supărați pe […]
