Dragă politicianule român,
tu ești principalul vinovat pentru moartea Alexandrei, copila din Caracal care a sperat că apelurile ei la 112 o vor scoate din ghearele celui care i-a luat viața!
Tu, politicianule, ești vinovat, pentru că te-a durut în cur! Te-a durut în cur de noi, de cei care te-am votat, te-a durut în cur de toți cei care nu facem parte din neamul tău. Pentru că, de 30 de ani încoace, tu, politicianule, ai urmărit un singur lucru: să îi ”faci” pe fraieri! De 30 de ani încoace absolut toate instituțiile statului sunt înțesate de ai tăi: copii, nepoți, amante, pești, interlopi care îți țin spatele… Cei cărora ai grijă să le asiguri un loc bun de muncă, la stat. Te-a durut dintotdeauna în cur dacă sunt compatibili sau nu cu acel post pe care i-ai pus. Ce mai contează că un analfabet ocupă locul unui absolvent de facultate, al unui specialist!
Tu, politicianule, ești responsabil că țara asta este în halul în care este. Pentru că te înconjori de slugi și de lingăi care te pupă-n cur și te fac să te simți Dumnezeul tuturor. Pentru că toți lingăii și toate neamurile tale își lipesc bine cururile de scaune și distrugeți totul în jur ca o cangrenă.
Colectiv, Sorina, Alexandra, fata violată de 7 ”băieți de familii bune” din Vaslui, 10 august 2018, un copil moare în WC-ul din curtea școlii… astea sunt doar câteva dintre cazurile în care incompetența reprezentanților instituțiilor statului este atâââât de evidentă. Care reprezentanți? Ăia pe care tu, politicianule care te doare în cur, i-ai pus în poziții cheie. Reprezentanți care nu își fac treaba și când lucrurile ies prost, îi doare și pe ei în cur. Că, nah, vorba aia, ”las-o, mă, că merge și așa”. Doar suntem în țara în care orice minune durează trei zile, proștii uită, noi stăm în continuare lipiți de scaune și treaba merge mai departe.
Suntem în țara în care femeia e de vină pentru orice. Și, deci, de ce să miște cineva un pai când ea vine la poliție și plânge că a bătut-o bărbatu’? Clar femeia e de vină! Clar a făcut sau nu a făcut ea ceva! Și dacă ți-a dispărut fata de acasă, ce? Clar e și ea o curvă în devenire și s-a dus să se hăndrălească pe la vreunul pe acasă. Nu ne mai deranja, că vine ea acasă…
Și dacă fata dispărută sună disperată la 112 să spună că e sechestrată, bătută, violată, clar e o glumă, nu? Clar cuiva îi arde să facă miștouri. De ce să ne mișcăm noi cururile de pe scaunele alea calde? De ce să facem niște verificări? Că, nah, sunt destule alarme false. Și dacă vocea de la capătul firului care strigă disperată după ajutor ar fi fost a cuiva din neamul tău, dragă politicianule? Cât de repede ar fi fost găsită?
Când zici că mai rău nu se poate în țara asta, mai vine una și ne arde la optimism. Și ne mai întrebăm de ce aproape jumătate din populația României și-a luat bocceluța și a plecat unde a văzut cu ochii!
- România e țara comisioanelor, a studiilor de fezabilitate.
- E țara în care incompatibilii sunt ridicați în slăvi de lași și de lingăi care vor să roadă și ei o bucată din ciolan la aceeași masă cu ”persoanele importante”.
- România e raiul boșilor, al jmekerilor care parchează unde vrea mușchii lor, pentru că unora le este frică să le dea amenzi. Pentru că legea se aplică băbuțelor care vând o legătură de leuștean pe trotuar. Ele sunt amendate și săltate. Nu ăia care falimentează bănci, care vând fabrici la fier vechi.
- România e țara unde pușcăriașilor li se plânge de milă și pentru care statul plătește mult mai mult decât alocația copiilor. Copii care nu au făcut niciun rău societății, care nu au adus niciun prejudiciu statului.
- Este țara în care bolnavii psihici umblă liberi, că nu mai sunt locuri în sanatorii, că, nah, acolo se intră doar pe pile.
- România este țara în care, dacă nu ai o pilă, ești terminat!
- România este țara în care copiii renunță la școală, pentru că trebuie să muncească alături de părinți pentu a putea câștiga o pâine.
- În România, bătaia încă e ruptă din rai și, deci, nimeni nu este deranjat când asistă la o astfel de scenă sau aude stigăte/țipete.
Și tu, omule de rând, ai partea ta de vină. Pentru că ai devenit tot mai indiferent la suferința celor din jur. Pentru că nu iei atitudine. De frică sau de nepăsare. Pentru că taci din gură și pentru că lipsa ta de acțiune îi permite politicianului de mai sus să își facă propriile reguli.
Eu mi-am învățat copilul să sune la 112 dacă i se întâmplă ceva grav. Dacă mi se face rău și cad inconștientă. Sau dacă ea rămâne singură acasă și ia foc. Mă luam mereu de gât cu cei care amenințau copiii cu polițistul! Că, în mintea mea, polițistul nu e omul de care trebuie să îți fie frică. Polițistul este cel în care trebuie să ai încredere, este cel care te va ajuta și va fi acolo în doi timpi și trei mișcări.
Cred că m-am uitat prea mult la filmele americane cu polițiști… Noi mai avem mult până ajungem acolo. Și nu cred că vom ajunge atâta vreme cât incompetenții, lingăii, corupții, rudele, amantele și amanții politicienilor vor ocupa poziții incompatibile cu pregătirea lor. Nu atâta vreme cât există mentalitatea asta de ”bosulikă”, de ”jmeker”, de ”eu sunt al lui cutare”.
”Cazul” Alexandrei m-a făcut să regândesc lucrurile pe care i le transmit fetei mele la capitolul siguranță. Ce s-a întâmplat cu Alexandra mi-a întărit convingerea câtă nevoie este de acele ”ore de siguranță” în școli despre care tot vorbesc din 2017 încoace. Dar, ca de obicei, pentru să sunt doar un om simplu și nu ”a cui trebuie”, ușile la care bat cu acest proiect nu se deschid. Sau, cele care se deschid, ies pe ele la fel cum am intrat. ”Nu se poate. Nu se face. Nu are cum să se facă” și gata…
Dacă ți-a plăcut (sau nu) ce-am scris, mi-aș dori foarte tare să mi-o spui. Cu un mic comentariu, cu un share, cu un like… Mă găsești și pe Facebook și pe Instagram. Iar dacă vrei să fii la zi cu postările mele, poți introduce adresa ta de e-mail acolo unde scrie ”Abonare via e-mail”. Eu îți mulțumesc frumos că ai intrat pe blog și te mai aștept cu drag.
