Am avut un 1 iunie pliiiiin! 1 iunie 2015 a început pentru noi pe 31 mai, cu spectacolul ”Zboară, zboară, Vrăjimăturică”, despre care am scris deja.
După ce ne-am făcut de cap la Sala Palatului, am dat fuga în Cișmigiu, că tot era la doi pași. Am făcut echipă cu câștigătoarea invitațiilor la spectacolul Zurliilor. Am vrut să mergem la flash mobul din Centrul Vechi unde trebuia să facem baloane, dar Alexia și Andra nici că s-au dat duse din Cișmigiu, unde au asistat la un număr de magie și la un spectacol cu ”Pințul Broscoi”.
Dacă tot nu am mai ajuns la flash mob, ne-am pus pe făcut baloane lângă scenă. Întâi toate patru, apoi acompaniate și de alți copii. Nu știu care s-a distrat mai tare: copiii, sau noi, mamele… Dar am râs copios cu toții.







Plimbarea în parc nu se putea închiea fără vată de zahăr, nu?

Prima zi a lui iunie a început în sala de cinema, la un 3D. Apoi a dat fuga acasă, am încercat să dormim puțin la prânz (doar mie mi-a ieșit asta, nu știu de ce nu și Alexiei 😉 ), pentru a prinde puteri, căci ne aștepta o suuuper petrecere, o super întâlnire intergalactică, în Orășelul Copiilor, cu Itsy și cu Bitsy. Ah, și trebuia să colorăm niște animale uriașe. Dar peste asta am sărit, nu știu din ce motiv.
În schimb, eu m-am distrat făcând poze la panoul Itsy Bitsy. Ce a fost atât de distractiv? Păi am tras un carton și mi s-a spus să fac în fața panoului precum animalele de pe cartonul cu pricina. Eu am ales ”pe neve” niște babuini la ora de… despăducheat. Spectacolul de pe scenă a fost atent urmărit de Alexia, fascinată de copiii care dansau și de costumele lor.



Următoarea oprire: locul de colorat, unde Alexia mai mult a ascuțit creioanele boante.

Apoi, nu știu ce a făcut, ce n-a făcut, s-a ridicat de la masă și s-a ”bonțat” așa

Nu i-a trecut nici cu ”uite-i pe Itsy și pe Bitsy!”, ”uite ce animale mari și colorate!”. Zâmbetul i-a revenit ”în colțul gurii” când a ajuns la ”țâșnitorile” cu apă. Atât a trebuit să zic. ”Vrei?”, că a și zbughit-o spre apă. Noroc că aveam haine de schimb la mine… ”Data viitoale când mă mai aduceți aici, să luați plosop la voi, nu să mă ștelgi cu lochița”, a fost ”mulțiumescul” ei când am chemat-o ”la bază”.

Un 1 iunie în care copilul nostru mai mult a râs, iar noi abia ne-am mai încăput în piele de satisfacție.