Pe 27 aprilie e ziua de naștere a Alexiei. 6 ani. Nici nu ştiu cum au trecut. Mă uit acum la fii-mea şi îmi dau seama că a crescut mult prea repede, deși eu încă o mai văd ca pe un copilaș. O îmbrăţişez cu foc şi mi se face dor de mirosul ei de bebeluş. Însă, mai frumoasă decât perioada bebelușeniei, mi se pare cea prin care trece acum, cu pofta ei de a ne îmbrăţişa şi pupa tot timpul. Mă bucur și când vine în pat peste noi şi se cuibăreşte, deşi noi ne dorim să mai dormim măcar o jumătate de oră. Mi se umple sufletul când o aud cum ne spune “Te iubesc, mami”, “Te iubesc, tati”, iar sărutările şi râsul ei sunt oxigen pur pentru mine.
An de an, de ziua ei am încercat să pun la cale petreceri memorabile, cu mulţi copii, cu mulţi părinţi. Cu baloane, jucării multe şi tot arsenalul de rigoare. Anul acesta, pentru aniversarea celor 6 ani ai Alexiei am ales să facem o petrecere mică, intimă, într-un cadru inedit: un local cu specific asiatic. Atipic, cred eu, pentru noi, europenii. Recunosc, am avut ceva emoţii, dar, într-un final, s-a dovedit că am ales bine. Pentru că între Alexia şi mâncarea asiatică a fost dragoste la prima vedere, cu doar câteva zile înainte de 27 aprilie, am decis să încercăm treaba asta şi de ziua ei.
Mallul nu mă încânta, din cauza forfotei, din cauza lipsei intimităţii. Şi tot storcându-mi creierii în găsirea unei soluţii, mi-am amintit că una dintre prietenele mele dragi mi-a tot vorbit despre un local cu bucătărie asiatică, ceva extraordinar din cale afară… Ce-i drept, nu mi-aş fi amintit de el dacă nu mi-ar fi spus la momentul discuției noastre că ne putem vedea la o porţie de orez cu beţişoarele nu doar noi două, ca fetele, ci îmi pot aduce şi fata, căci există un spaţiu special creat pentru copii.
De când sunt mamă, prefer să ies în locurile unde pot veni şi cu copilul, unde să îmi pot lăsa copilul în siguranţă, în localurile unde eu pot mânca liniştită, în timp ce copilul se joacă într-un spaţiu safe, sub privirea mea, şi nu să o ţin legată de scaun, la masă, lângă mine, plictisită şi smiorcăită. Aşa că am pus mâna pe telefon, mi-am sunat prietena care îmi tot lăuda restaurantul ăsta asiatic şi în câteva ore totul era aranjat: aveam o rezervare pentru birthday party. „Câţi copii? Câţi adulţi?”, au fost întrebările care m-au blocat. „Păi… doar noi trei: ea, ta-su şi eu”. „Nu, nu se poate! Ai loc destul pentru un chef pe cinste”.
Eu am insistat că vreau ceva intim, vreau să fim doar noi, căci şi aşa, din cauza serviciului, am ajuns să petrecem tot mai puţin timp cu copilul nostru. Dar, pentru că petrecerea era pentru Alexia şi nu pentru noi, am zis, totuşi, pentru bucuria ei, să îi aduc pe cineva de vârsta ei. Maia a fost cea care mi-a venit imediat în minte. Colega de la grădi, vecina de la bloc, prietena ei, şi, după cum Alexia mi-a spus de câteva ori, sora ei. Cum cele două sunt ca siamezele, am zis că e musai ca la petrecerea de ziua ei, Alexia să fie în compania Maiei. Şi, fiind doar două, clar nu se va lăsa cu certuri, chiţăit, lacrimi şi mici şicane, inevitabile la petrecerile cu mulţi copii.
Dar nu, nu a fost aşa, căci mărul discordiei a fost… cireaşa de pe tort. Ah, şi scrisul de pe tort. Anii trecuţi, s-a plâns din cauză că am tăiat personajele de pe tort, motiv pentru care acum am ales un tort simplu, fără desene, fără prinţese. Am zis că scăpăm de lacrimi. Dar nu! Amândouă au vrut cireaşa. Întreagă! Nu a mers cu jumătate una, jumătate cealaltă… După lupte seculare, am dres-o cu cireaşa, dar lacrimile au curs din nou şiroaie când Alexia şi-a dat seama că, de fapt, era ziua ei şi ea trebuia să mănânce curcubeul pe care scria numele ei. Am tăiat, am lipit marţipanul şi am reuşit să îi pun numele Alexiei pe felia ei, iar Maiei să îi las „La mulţi ani”-ul. Din nou lacrimi! După vreo 10 minute în care patru adulţi şi un bebeluş ne uitam unii la alţii neajutoraţi, împăcarea a venit după o replică spusă la nervi: „Atunci, să vă duceţi să mâncaţi tortul în baie, sau în cadă, sau în chiuvetă!”. Hohotele de râs au instalat pacea şi liniştea.
Rememorând acum cele întâmplate, privind imaginile, îmi dau seama că mica noastră petrecere a fost una chiar reuşită. Iar asta şi datorită localului absolut „mişto”, deşi atipic pentru petrecerile de zilele de naștrere ale copiilor non-asiatici.
Să vă explic, cu liniuţă de la capăt, aşa, matematic, de ce ne-a plăcut la Restaurantul Asiatic:
- Localul este foarte spațios, foarte aerisit și frumos decorat
- Pe lângă mese, în partea cu spațiul de joacă pentru copii, sunt bazine cu pești. Firește, înotătoarele au fost atracţia principală. Parcă erau (şi nu exagerez) nişte mâţe dornice de alint. Efectiv, când puneam mâna deasupra lor, se ridicau să îi mângâi (voi nu faceţi ca mine, când veţi ajunge acolo, căci abia la plecare am văzut anunţul în care se preciza că nu e voie să bagi mâna în apă, la peşti!). Bine, ei se ridicau, crezând, probabil, că le dau mâncare, dar nici nu fugeau când îi atingeam. Spre marea bucurie a Alexiei, un domn a venit şi i-a dat o chestie albicioasă (nu ştiu ce era) pe care să le-o arunce peştilor, care s-au bulucit să mănânce din mânuţa ei
- Spaţiul de joacă a fost numai al fetelor
- Nimeni nu ne-a atras atenţia că zgaibele au fost gălăgioase, că au alergat, chiar şi în afara spaţiului de joacă
- Mâncarea a fost proaspătă şi pe alese. Aici, recunosc, mi-a fost fooooarte greu să mă decid
- Personalul a fost săritor şi înţelegător
Pentru că noi ne-am simţit bine, am cerut informaţii detaliate despre restaurant, asta pentru că, dacă vreţi să ne urmaţi exemplul şi să le treceţi pragul, să ştiţi ce vă aşteaptă acolo. Eu vă ofer informaţiile generale, dar pe pagina lor de Facebook găsiţi toate noutăţile.
* * Toată mâncarea se prepară în ziua respectivă, iar bucătarii sunt toţi chinezi, drept pentru care preparatele păstrează gustul tradiţional chinezesc. La cină, bucătarul vă poate prepara bucatele chiar sub ochii voştri, aşa cum a fost şi în cazul meu, cu caracatiţa şi langustinele
* * Toate sosurile, condimentele, precum şi vesela, inclusiv beţişoarele sunt aduse din China, nimic nu e cumpărat de aici
* * Este cel mai mare restaurant asiatic din România, construit pe trei niveluri. Pe lângă mesele din zona open space, sunt şi 6 separeuri, un salon VIP, pentru organizarea unui eveniment privat, şi loc de joacă pentru copii
* * PREŢURI. Se poate mânca în regim „All You Can Eat”, pentru 29 de lei la prânz (11:00 – 15:00) şi 48 de lei la cină (17:00 – 23:00) în timpul săptămânii, iar în weekend răsfăţul asiatic este asigurat cu doar 48 lei în orice moment al zilei. Pentru copii, preţul meniului este de 24 lei. Pe lângă bufetul cu numeroase delicii culinare, se poate comanda şi din meniul à la carte, la care este oferit un desert din partea casei pentru comenzile peste 100 RON.
* * PETRECERI ANIVERSARE. Pentru cei care îşi serbează ziua aici, Restaurant Asiatic oferă tortul cadou, dacă rezervarea este făcută pentru un grup de peste 12 persoane. Sărbătoriţii pot alege între ciocolată sau vanilie pentru aroma desertului.
* * Printre preparate se numără: sushi japonez, noodles de vită sau de pui, baby caracatiţă, salată surimi, cozze, creveţi tiger, dar și îngheţată, ananas prăjit sau Desertul Zilei
