“Zăpadofobia”

A venit zăpada – bucurie mare pe capul picilor, nu? Dar nu toţi sunt extaziaţi când vine vorba de zăpadă. Azi dimineaţă picea mea admira fulgii de la geam, râdea, se agita, dar când am coborât… surpriză! A avut această reacţie:

Practic nu e prima întâlnire cu zăpada, dar anul trecut era muuult prea mică să priceapă ceva.
Acum, cum i-am pus zăpadă în mână, a zâmbit ştrengăreşte. Dar, de cum a călcat zăpada… aţi văzut şi voi cât de speriată şi împietrită era.

8 Comments

  1. Of, draga de ea!:) Nici Costin nu intelege ce-i cu chestia asta de pe jos…i-ar placea, dar parca e si de speriat…nu avem inca un verdict final!:)

    1. Am văzut la tine pe blog povestea. Las’ că e fac ei mai mari şi le trece spaima asta, apoi o să ne rugăm de ei să iasă din zăpadă că sigur nu vor simţi cât de uzi vor fi. Cel puţin aşa făceam eu – stăteam la joacă până storcea mama apa din hainele mele…

  2. nici la noi n-a fost dragoste la prima vedere, acum 2 ani cred, cam tot asa au reactionat. anul trecut a fost si mai bine, iar anul asta ne-am batut cu bulgari si am facut oameni de zapada cu mare drag. asadar, din ce in ce mai bine, pe masura ce cresc.
    sanatate!

    1. Azi chiar mă uitam când mă întoceam de la creşă cum se jucau 2 copii de vreo 3 anişori cu zăpadă şi deja mă imaginam cu fii-mea făcând la fel… Ştiu că, până la urmă se va îndrăgosti ea de zăpadă…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
Scroll Up
%d bloggers like this: