Vreau să plec din România… În Viena, nu e coadă la ghișeu. Totul se plătește online

Campania Vreau să plec din România m-a dus și în Austria. Mai exact, în Viena, acolo unde am cunoscut-o pe Raluca, stabilită în acest oraș din 2012. Am stat de vorbă cu ea despre viața în acest oraș, despre școli, instituții ale statului, chirii, nivel de trai și dorul de casă. Am ”stors” de la ea informații care, cred eu, ar putea ajuta pe oricine și-ar dori să plece din România și să încerce un trai mai decent în Austria.

#VreauSaPlecDinRomania s-a născut din dorința noastră de a părăsi această țară, din motivele exprimate în această postare. De când mi-a încolțit această idee în minte, am început să caut familii de români stabiliți în lumea largă. De ce? Ca să îi întreb cum le merge. Cum merg lucrurile în țara aleasă de ei. Să îi întreb multe alte lucruri, iar pe baza răspunsurilor lor să îmi pot alege în cunoștință de cauză o destinație unde să îmi cresc copilul.

Iar dacă doriți să contribuiți la ”îmbogățirea” serialului și sunteți români din alte colțuri ale lumii, vă aștept cu mesaje private. Mulțumesc.

Am vrut să merg direct la sursă, înainte de a alege spre ce lume civilizată să fugim. Dacă mai aveți întrebări, vă rog să le lăsați la finalul articolului. Sau în privat, dacă sunteți mai timizi. Pro sau contra (într-un limbaj decent, firește).
Acestea fiind spuse, haideți să vedem cum este viața în Austria, prin ochii Ralucăi, o româncă stabilită la Viena din 2012. Ralucăi îi plac foarte mult călătoriile și mi-a oferit niște fotografii aaaabsolut superbe făcute de ea în aceste plimbări. Azi, prima parte a discuției cu ea.

Prezintă-ne familia ta, te rog.

Raluca, Cristi și micuțul Matei, de 5 lunițe.

De cât timp ai plecat din România?

Din iulie 2012.

Ce te-a determinat să pleci din România ?

Nu cred că mi-am dorit vreodată să plec din România, nu eram nici nemulțumită și nici nefericită. Aveam un job bine plătit la vremea aceea și îmi făceam cu drag și pasiune meseria. Șansa a fost că printre clienții mei să se ”strecoare” viitorul meu soț. El era deja plecat de câțiva ani buni din țară, în Austria și venise în vizită acasă, la Sibiu. După aproape doi ani de iubire la distanță, rendezvous-uri în diferite colțuri ale lumii, am decis de comun acord că următorul pas e să locuim împreună. Cred că decizia ca eu să mă mut la el a venit în mod firesc. Mi-am dorit să îmi continui studiile post universitare și am considerat Austria locul potrivit pentru asta.

Ce pregătiri ai făcut înainte de a părăsi țara?

Plecarea mea a fost plănuită 6 luni, timp în care mi-am încheiat angajamentele și obligațiile contractuale cu jobul și mi-am pregătit documentația pentru admiterea la universitate. Este foarte util să îți pregătești documentele gen diplome, certificate din România în formă tradusă și legalizată.

Primele lucruri de care a trebuit să te ocupi când ai ajuns în țara de destinație?

Sunt câteva proceduri simple de înregistrare a reședinței. Practic, se completează un formular și se depune la Primărie în primele 3 luni de la sosire. La fel și pentru cardul de sănătate, pentru care se depune o cerere la casă de asigurări. În rest, mai este nevoie de un cont bancar. Oameni sunt corecți aici.

Ți se explică pe înțeles și cu răbdare, nu am întâlnit oameni colerici, care să te expedieze. Trebuie să recunosc că eu am avut noroc cu soțul meu care, locuind deja în Austria, cunoștea procedurile. Dar mai ales limba.

Cum este privită și ajutată familia nou venită de către oficialitățile de acolo?

Nefiind o familie oficială la momentul mutării mele în Austria, nu am detalii despre ce fel de implicare au autoritățile austriece în acomodarea noilor veniți. În schimb, pot spune că din punct de vedere organizatoric se oferă într-un mod foarte detaliat, structurat, ușor de înțeles, informații despre:

  •  viața în Viena
  •  activității în Viena
  •  structuri internaționale
  •  organizații expat
  •  informații administrative (spitale, instituții publice, financiare)

Toate aceste informații sunt online,  inclusiv în engleză. Un bun exemplu este acest site.

Cum sunt priviți românii în comunitatea unde te-ai stabilit?

Cred că atitudinea diferă de la om la om, de deschiderea lor față de străini. În general, oamenii care au fost la rândul lor într-o situație similară, înțeleg, sunt foarte deschiși și prietenoși. Ne bucurăm să avem în jurul nostru prieteni de diferite naționalități lucru facilitat și de faptul că amândoi lucrăm în multinaționale. Înotdeauna mi-a plăcut să cunosc oameni de diferite naționalități. ”Din păcate, excepții se mai întâlnesc, am avut și neplăcerea să interacționez cu persoane cu o părere foarte proastă despre români, părere pe care ne-au făcut-o cunoscută imediat.

Care sunt relațiile cu comunitatea de români?

Prietenii de-o viață ne sunt acasă, în România. Ne bucurăm, însă, că am cunoscut și aici români cu care păstrăm legătura. Eu am prietene apropiate românce și mă bucur tare de ele, parcă ne cunoaștem dintotdeauna.

Cum ai găsit un job acolo? A contat experiența din România, diplomele, calificarea de acasă, sau ai luat-o de la zero?

Cred că cel mai mult sistemul de învățământ austriac m-a ajutat în obținerea unui job. Acesta are integrat în programele atât universitare, cât și postuniversitare, stagii de practică obligatorii.

Fiecare universitate are contacte cu majoritatea angajatorilor din Austria și acționează că o punte de deschidere pentru obținerea unui astfel de stagiu de practică. Stagiul durează în funcție de programul de studiu: între 6 luni și un an. Poate fi efectuat atât în Austria, cât și în străinătate.

În plus, este recunoscut ca și experiență profesională. Dintre colegii mei, majoritatea a ales să continue colaborarea cu angajatorul  după stadiul de practică. Eu am ales angajatorul meu din România pentru practică, acesta având sediul central în Viena. Apoi, am continuat pe un job fix. Experiența din România ajută și prea. Cred că fără experiența în străinătate și un studiu internațional, este destul de greu de găsit un job.

Cum ai găsit o casă? Ce condiții de închiriere sunt? Cât sunt chiriile acolo?

Se găsește foarte greu o locuința. Și mai greu se găsesc locuințele fără agent imobiliar. Comisionul agentului este extrem de „nerușinat”: echivalentul a 3 chirii lunare, la care se mai adaugă costurile notariale pentru semnarea contractului de închiriere. Condiții standard pentru închirierea unui imobil nu sunt. În general, se rezumă la bugetul fiecăruia și la acceptul proprietarilor cu care există eventual un interviu.

Cum v-ați acomodat în Viena?

Ne-am acomodat relativ ușor, ne-am făcut prieteni, deci, nu am avut dificultăți de integrare. Singura problemă pentru mine, aș putea spune, a fost limba. Eu nu sunt vorbitoare de limbă germană și am avut în câteva ocazii dificultăți de comunicare. S-a întâmplat și să fiu respinsă pe motiv că nu vorbesc limba.
raluca ilea-viata in austria (6)

 Cum se mișcă instituțiile de stat acolo, comparativ cu România?

Am interacționat foarte puțin cu administrațiile locale. Tot ce înseamnă administrativ, finanțe, sănătate au sisteme online unde se pot procesa toate solicităriile gen plată facturi, taxe, impozite.

Sunt portale cu informațiile necesare și ghiduri de utilizare. Practic, în puține situați ești nevoit să mergi personal la un ghișeu.

Care sunt plusurile și minusurile sistemului, oamenilor țării unde locuiești acum?

Plusurile sunt multe, se mișcă foarte repede cu tot ce însemna administrativ, nu am stat vreodată la o coadă la un ghișeu, nu am așteptat cu lunile un document. Chiar fără a vorbi limba, te descurci relativ ușor. Un mare minus e că nu e gata autostradă până la Sibiu 🙂

Urmează partea a doua a interviului.

Dacă ți-a plăcut (sau nu) ce-am scris, mi-aș dori foarte tare să mi-o spui. Cu un mic comentariu, cu un share, cu un like… Mă găsești și pe Facebook și pe Instagram. Iar dacă vrei să fii la zi cu postările mele, poți introduce adresa ta de e-mail acolo unde scrie ”Abonare  via e-mail”. Eu îți mulțumesc frumos că ai intrat pe blog și te mai aștept cu drag.

1 Comments

  1. Cand am vizitat Viena chiar am vorbit cu sotul cum ar fi sa locuim acolo. (Mai facem astfel de exercitii de imaginatie) 🙂
    Pe unde ne-am plimbat noi mi s-a parut foarte aglomerat (oameni si masini), se circula cu multa viteza, preturile mari… si limba ne zgaria pe ureche 😀
    Dar au fost si muuuulte lucruri pozitive.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close