Astăzi vin cu cea de-a doua parte a poveștii Nicoletei din cadrul serialului Vreau să plec din România? În prima parte, ea ne-a povestit de ce a ales să părăsească țara natală.
Acum, ne va povesti despre sistemul de sănătate, de învățământul elen. Dar și despre discriminare, ajutoarele sociale, alocația pentru copii. La final, ne va explica de ce a ales să părăsească Grecia și încotro ar dori să plece din România. Din nou.
Cum ți se pare sistemul de sănătate din Grecia?
În Grecia, sistemul de sănătate mi s-a părut mai bine pus la punct. Și o chestie faină e că NU SE DĂ MITĂ ÎN SPITAL. Deși o mai primesc, doctorii stau cu frica-n sân ca de Satana pentru asta. Asistentele mor de rușine dacă le dai ceva. Cel puțin așa era în spitalul ăla unde am fost noi, unul mic, dar curat și cu personal foarte de treabă și atent.
Ce-mi poți spune despre sistemul asigurărilor de sănătate?
În primul rând, fiecare muncitor legal este încadrat la o casă de asigurări. Ika sau OGA. Prima, Ika, este pentru muncitorii obișnuiți, OGA este pentru agricultori. IKA, de obicei, este o asigurare mai bună, pentru că are acoperire mai mare. Bineînțeles că sunt și asigurări speciale și particulare… dar astea-s alte chestii. Noi am fost cu IKA. Întotdeauna am fost doar la spital de stat. Toate analizele au fost gratuite mereu. La fel și medicamentele. Și da, se ajunge ușor la medicul de familie.
Cum e cu şcoala, cu temele, cu sistemul de evaluare?
Mie, școala mi s-a părut mai lejeră decât în România. Materia era mai lejeră decât în România. Deși nu am avut copil la școală acolo, prietenii mei au. Temele pentru acasă erau o provocare mai degrabă pentru părinți decât pentru copiii. De multe ori, copiii învață limba mai bine decât părinții.
Ai auzit de cazuri de discriminare la adresa românilor?
Cât privește discriminarea în școli, era prezentă, deși depinde și de copil mult. De exemplu, copilul unor prieteni nu voia să vorbească în română și dacă s-ar fi putut, nu ar fi vrut nici să se știe că este român la școală (asta pentru că părinții se simțeau inferiori). Aș spune că era un complex de inferioritate datorită naționalității, de care noi nu am suferit niciodată. Nimeni nu-mi este superior datorită locului nașterii. Alte cazuri au fost când de ziua națională a Greciei, un copil român trebuia să ducă steagul țării ca semn de onoare, pentru că era cel mai bun din clasă. Bineînțeles, asta isca niște conflicte. Copiii români erau foarte apreciați pentru că învățau cel mai bine din școală. Plus că părinții români se ocupă de copiii lor diferit de cei greci.
Și la adulți ai văzut, simțit discriminare?
La adulți, discriminarea era vizibilă uneori, dar alteori se simțea. De exemplu, la început, atunci când soțul meu a emigrat, a fost întrebat dacă la noi există frigidere (: Și soțul meu, care tocmai stătea lângă un camion cu frigidere fabricate în România, a deschis ușa lui și i-a arătat „curiosului” că tocmai noi le fabricăm. A mai fost întrebat dacă există ciocolată… Chestii din astea. La unele ghișee, glumeau cu tine și tot era fain… până vedeau în acte că erai român. Deodată le pierea zâmbetul.
În unele țări, pentru integrarea străinilor, instituțiile statului asigură cursuri gratuite de învățare a limbii. Este așa ceva și în Grecia?
Da, se asigură, dar în Atena. În locații mici nu se asigură limba. Și, personal, nu cunosc pe nimeni care să fi învățat greacă altundeva decât la muncă.
Există ajutoare sociale pentru familiile care vor să se stabilească acolo?
Grecia nu face parte dintre țările darnice. Deci, nu. Ajutoarele sociale sunt aproape inexistente. Se mai dau așa, din an în paști, ajutor de căldură, curent… ca-n România.
În România, părinții spun că alocația pentru copii este prea mică pentru a acoperi nevoile copilului…
În Grecia, alocația lor pentru prunci este mai mică decât în România și se dă doar anual. Și acolo trebuie un dosar cât China ca s-o iei. Noi nu ne-am complicat. Înainte se dădea lunar celor care aveau peste trei copii. Li se tăia factura la curent, gaz, taxe de mașină și altele, plus că luau un 300 – 400 de euro la două luni cred, pentru copii.
De ce ați plecat din Grecia?
Revenirea în țară nu a fost spontană. Pentru noi, a fost de fapt o hotărâre luată în momentul în care s-a născut primul copil. Atunci ne-am promis că în momentul în care trebuie să intre la școală, vom reveni în România. Nu am plecat de acolo pentru că nu aveam de lucru. Soțul meu era foarte apreciat pentru ceea ce făcea, deși munca scăzuse… Ne-am întors pentru că pruncul cel mare căzuse în depresie de singurătate. Și noi ne simțeam la fel de singuri acolo. Asta se întâmpla din cauza izolării sociale. Chiar eram foarte izolați acolo. Vara trecută a început totul. Când s-a născut Luca și a trebuit să stăm mai mult în casă…
Ați mai pleca din România?
Dacă ar fi să plec din nou, m-aș îndrepta spre Austria sau Irlanda de Nord.
#Vreau să plec din România. Așa am decis să îmi intitulez acest ”serial” realizat din perspectiva unei familii care vrea să părăsească România. Familie care nu știe ce o așteaptă ”dincolo” și încotro să o apuce.
Vreau să plec din România! V-am mai spus asta acum ceva timp, când am anunțat că intenționez să divorțez de țărișoara asta. Motivele sunt multe și le-am spus în această postare.
În căutarea unor răspunsuri, am ”călătorit” în multe colțuri ale lumii. Virtual, firește. Am aflat foarte multe. Mai multe bune decât rele. Astfel că decizia noastră prinde din ce în ce mai mult contur. Iar dacă vă bate și pe voi gândul să ”fugiți”, dar nu știți ce este ”dincolo”, citiți acest serial. Sper să găsiți răspunsurile la întrebările voastre.
De când mi-a încolțit această idee în minte, am început să caut familii de români stabilite în lumea largă. De ce? Ca să îi întreb cum le merge. Să îi întreb multe alte lucruri, pe care le veți afla pe durata acestui ”serial”. Am vrut să merg direct la sursă, înainte de a alege spre ce lume civilizată să fugim.
Dacă mai aveți întrebări, vă rog să le lăsați la finalul articolului. Sau în privat, dacă sunteți mai timizi. Pro sau contra (într-un limbaj decent, firește).
Iar dacă doriți să contribuiți la ”îmbogățirea” serialului și sunteți români din alte colțuri ale lumii, vă aștept cu mesaje private. Mulțumesc.
Photos by Flori de Mandarin
Dacă ți-a plăcut (sau nu) ce-am scris, mi-aș dori foarte tare să mi-o spui. Cu un mic comentariu, cu un share, cu un like… Mă găsești și pe Facebook și pe Instagram. Iar dacă vrei să fii la zi cu postările mele, poți introduce adresa ta de e-mail acolo unde scrie ”Abonare via e-mail”. Eu îți mulțumesc frumos că ai intrat pe blog și te mai aștept cu drag.
mi se pare un lucru foarte bun sa te documentezi inainte dar si mai frumos e ca impartasesti asta. sigur, peste tot sunt plusuri si minusuri. eu tot bazai ca as pleca in danemarca daca ar fi sa plec. sau norvegia. desi nu mi place frigul si intru in depresie daca nu e soare, tot simt ca ar fi o alta lume acolo.
astept cu interes si episoadele urmatoare 🙂
Dap, și eu am o problemă cu frigul. Mai degrabă medicală (mă dor cumplit oasele la frig). Despre Danemarca, poți citi la Joe pe blog.
Merci pentru aprecieri. Vin și alte info, din America, Anglia and so on!
As dori foarte mult sa aflu mai multe detalii despre Grecia deoarece in tara vreo 6 luni stau degeaba si nu sant obisnuit sa stau degeaba . Stau degeaba din cauza frigului . Prefer sa cheltui banii pe care ii cheltui in Romania in tr-un loc mai caldut , ori Italia si Spania o stiu si as prefera Grecia . Ceva despre chirii la tara in zone retrase , si daca cunosti cu ce se incalzeste locuintele la tara acolo , si multe alte lucruri . Eu as prefera sa va las un nr de tel ptr a afla totul despre perioada petrecuta in Grecia poate ca-mi va fi de ajutor intucat la toamna nu vreau sa mai raman aici , pur si simplu ma duce in iad perioada de iarna din Romania . Va multumesc !