După ce v-am purtat prin Grecia, Anglia și Germania, acum vă invit în America, mai exact la câțiva kilometri de Manhattan. Despre cum merg lucrurile în America pentru o familie de români mi-a povestit Adriana, care s-a stabilit pe Tărâmul Făgăduinței din 2015.
**Vreau să plec din România! V-am mai spus asta acum ceva timp, când am anunțat că intenționez să divorțez de țărișoara asta. Motivele sunt multe și le-am spus în această postare. În căutarea unor răspunsuri, am ”călătorit” în multe colțuri ale lumii. Virtual, firește. Am aflat foarte multe. Mai multe bune decât rele. Astfel că decizia noastră prinde din ce în ce mai mult contur. Iar dacă vă bate și pe voi gândul să ”fugiți”, dar nu știți ce este ”dincolo”, citiți acest serial. Sper să găsiți răspunsurile la întrebările voastre.
Iar dacă doriți să contribuiți la ”îmbogățirea” campaniei #VreauSaPlecDinRomania și sunteți români din alte colțuri ale lumii, vă aștept cu mesaje private. Mulțumesc.
De când mi-a încolțit această idee în minte, am început să caut familii de români stabilite în lumea largă. De ce? Ca să îi întreb cum le merge. Să îi întreb multe alte lucruri, pe care le veți afla pe durata acestui ”serial”. Am vrut să merg direct la sursă, înainte de a alege spre ce lume civilizată să fugim. Dacă mai aveți întrebări, vă rog să le lăsați la finalul articolului. Sau în privat, dacă sunteți mai timizi. Pro sau contra (într-un limbaj decent, firește). Acestea fiind scrisa, vă invit să o cunoașteți pe Adriana și pe familia ei.
Adriana, prezintă-ne familia ta, te rog.
Numele meu este Adriana Titiliuc și anul acesta am împlinit 40 ani. Am o fetiță Violeta Titiliuc, care împlinește 7ani, în iulie.
De cât timp ai plecat din România?
Din România am plecat în 2015, astfel încât micuța să poată intra direct în sistemul de învățământ de aici. Clasa zero din România este similară cu Kindergarten aici. În America, copilul deja intră în clasa I la 6 ani.
Cum ai ales țara de destinație?
NewYork-ul a fost orașul vizitat în 2003 și a fost dragoste la prima vedere. Am simțit vibrația pozitivă de la prima întâlnire, am simțit energia pe care o emană la fiecare colț de stradă. A fost momentul zero când am început să visez la cum e să trăiești în acest oraș. Din acel moment, universul cred că a lucrat la împlinirea dorinței mele.
Ce demersuri ai făcut înainte de a părăsi țara? Mă refer la acte și alte etape necesare.
Sunt mai mulți pași pe care trebuie să îi iei în calcul.
În primul rând, toate diplomele de liceu, facultate, foi matricole, cursuri, certificate naștere, trebuie traduse, legalizate și apostilate.
Așa am aflat că diploma de facultate nu ți-o legalizează ministerul învățământului până nu ai declarație de la secreteriatul universității cum că ai absolvit facultatea. Sunt foarte multe drumuri pe care este necesar să le faci: la liceu, la facultate, la minister, la finanțe – unde să plătești diverse taxe.
Apoi, trebuie să mergi la un traducător legalizat. Pașii aceștia sunt în funcție de țara în care vrei să emigrezi. Iarăși, sunt țări care cer să ai apostilă de la Haga, ceea ce înseamnă costuri suplimentare. La mine, totul a durat udeva la 6-8 săptămâni. Costul total al acestor acte este în funcție de numărul documentelor și de apostilă. Ale mele au costat aproximativ 1.200 de lei.
În al doilea rând, este important atâta timp cât mai ai diverse proprietăți în România, să ai o persoană de încredere și căreia să îi faci o procură generală să îți reprezinte interesele. Dacă nu ai reușit să faci procură în țară, se poate efectua la orice consulat român, cu programare prealabilă.
Cu grădinița din România a fost mai ușor, nu a trebuit să facem multe cereri și cine știe ce alte demersuri. Leti era înscrisă la o grădiniță privată.
În România, asigurările medicale pe care le aveam la o clinică privată le-am anulat, iar cele de la stat s-au sistat, eu neavând în acest moment venit în România. Alocația copilului se virează în același cont, un motiv pentru care mi-am păstrat contractul cu banca respectivă.
Primele lucruri de care a trebuit să se te ocupi când ai ajuns în țara de destinație?
Primul lucru: am înscris micuța la școală. Am ales summer camp și afterschool.
Cum este programul școlar?
Casa am căutat-o funcție de școală. Aici ai vizibilitate maximă la tot ceea ce înseamnă educație. Școlile au site-uri foarte bine puse la punct, sunt cotate în funcție de rezultatele copiilor, cu note de la 1 la 10. Școala pe care am ales-o este cotată cu 9 și înscrierea se face ca și în românia, în funcție de adresa de reședință.
Însă nu există situații de genul “nu mai avem locuri”. Am mers la școală la începutul lui august, și, în două zile, am primit acasă scrisoare de la școlă că Violeta este înscrisă la kindergaten (similar clasa zero în România).
Programul pentru clasele 1-4 este de la 8.30 la 15.00. Au o pauză de 30 minute în care copiii merg să ia prânzul și 30 minute ies afară, la joacă. Acomodarea a fost foarte ușoară pentru noi. Ne-au ajutat toți: de la director, care este foarte implicat în activitățile școlii și care știe fiecare elev în parte, și până la comitetul școlii și fiecare copil din școală.
Cum ai găsit un job acolo? A contat experiența din România, sau ai luat-o de la zero?
Eu, personal, am reușit să-mi fac un mic business. Ador să fac prăjituri pentru cei dragi, și aici mi-am luat inima în dinți și am deschis “Leti’s Backery”. Deocamdată, sunt la început. Aș putea spune că am luat-o complet de la zero, pe o direcție total diferită, dar care îmi aduce bucurie.
Cum ai găsit o casă?
Este partea cea mai dificilă! Totul se învârte în cerc: nu poți închiria la prețuri decente și avans normal (2-3luni) dacă nu ai credit score. Nu poți obține card credit și implicit credit score dacă nu ai o locuință și tot așa. Soluțiile ar fi:
- Plătești avans pe 10-12 luni. Acest lucru este dificil, ținând cont că o chirie medie în Queens e 1.400-1.700$ pentru un apartament cu un dormitor.
- Stai la rude, cunoștințe, prieteni și, între timp, îți faci un card preplătit că să poți acumula istoric suficient.
De ce capcane contractuale te-ai lovit?
Totul se învârte în cerc… nu îți poți închiria dacă nu ai credit history, nu poți face credit la bancă dacă nu ai locuință și venit. Până la urmă, primul lucru pe care îl poți face e să-ți deschizi cont cu card de credit preplătit, să rulezi niște bani.
Cum este privită și ajutată familia nou venită de către oficialitățile de acolo?
Este interesant modul în care este primit – la adresa nouă primești toate informațiile necesare. Mai mult, telefonic s-a rezolvat o parte dintre “probleme”, deci, timpul de așteptare nu a fost exagerat de mare.
Cum sunt primiți imigranții în orașul vostru?
Am avut parte de o primire specială. Am avut vizita “reprezentaților comunității”.
A fost… altfel. Sau, mai bine spus, a fost “ca în filme”: cu prăjituri și sucuri.
Au venit la ușă, s-au prezentat, au prezentat comunitatea, ne-au povestit despre lucrurile frumoase, despre diverse activități, despre zonele de recreere, despre discounturile aplicabile în zonă. Stăm într-un orășel micuț, la 40 de minute de Manhattan.
Care sunt relațiile cu comunitatea de români?
Comunitatea în orașul nostru este relativ dezvoltată. Ne-am cunoscut la biserica românească și participăm la diverse activități împreună cu familiile de români. Încercam să păstrăm atât tradițiile românești, cât și pe cele locale.
Care sunt minusurile sistemului?
Și minusurile și plusurile sunt în funcție de personalitatea fiecăruia, de ce căutăm și ce ne dorim. Pentru mine, în acest moment, plusurile sunt mai multe față de minusuri. Cu siguranță, nu umblă câinii cu covrigii în coadă. Plusuri sunt multe, enumerate mai sus deja, iar ca și minusuri :
Minus – sistemul de pensii. Sunt foarte puține companii care te înscriu automat în sistemul de pensii. În general, dacă nu îți pui tu bani în sistemul privat de pensii, rămâi fără venit la momentul pensionării.
Minusul sistemului – experiența din Europa nu contează prea mult, însă, odată intrat în sistem (joburi mă refer acum), este mai ușor să migrezi de pe o poziție pe alta.
Maternitatea este protejată, însă nu este subvenționată de către stat.
Ai doar două săptămâni concediu de maternitate, restul, dacă mai vrei să stai acasă, îți iei din concediu tău de odihnă sau medical.
Cum te așteptai să fie viața voastră acolo și cum este, de fapt?
Nu mi-am creat așteptări și m-am bucurat de fiecare lucru mărunt primit și/sau obținut de la viață. Viața mea, dar și cea a fetiței mele, este așa cum ne-am imaginat amândouă: cu zilele pline, cu multe activități împreună, cu mult mai multe posibilități de a petrece weekenduri speciale,
Cum se mișcă instituțiile de stat acolo, comparativ cu România?
Se mișcă mult mai repede, plus partea de adaptare la tehnologie. De exemplu, la schimbarea adresei, am completat pe site modificarea adresei și permisul a fost trimis automat la noua locuință.
Care este costul vieții?
Raportat la salarii, este mai scăzut comparativ cu România.
Prețuri la cablu, internet, auto, mâncare, afterschool, ateliere pentru copii, cursuri de invătare a limbii, asigurări de sănătate…?
Tv, internet, telefon – 180$, benzina pentru mașină costă 2.15$ galonul (3.71litri), afterschool este între 300 și poate ajunge la 800 dacă există extra activități ale copilului. În cadrul bisericii românești se fac aceste cursuri gratuite de învățare a limbii.
Ce alte lucruri trebuie să știe o familie înainte de a pleca definitiv din România?
Că dacă ai o atitudine pozitivă, dacă găsești motive de zâmbit în fiecare zi, viața este frumoasă oriunde în lumea asta.
Te-ai întoarce în România?
Este o întrebare la care, în acest moment, sincer, răspunsul este NU ȘTIU. Sunt foarte mulți factori pe care i-aș lua în calcul. Însă, nu pot să spun nici NU, nici DA.
Cum crezi că ar fi bine să pleci: vinzi tot din România și să fugi mâncând pământul, sau cauți, întâi, un job o casă, apoi pleci cu toată familia?
Fiecare cum simte, eu nu am vândut nimic în România. Cred că e portița de care am nevoie, dacă nu o să mă mai simt bine aici, în America, să pot reveni în România oricând și să am un acoperiș deasupra capului.
Din curiozitate, cu ce fel de viza a plecat doamna?