Vreau să plec din România! ”Naşterea în Luxembourg mi-a lăsat un gust amar”

Serialul ”Vreau să plec din România” se oprește, acum, în Luxembourg, acasă la Flavia. Am călătorit, până acum, prin Grecia, Anglia , Germania și America.

Fiecare familie de români întâlnită în țările enumerate mai sus a povestit, așa cum a putut fiecare, cum a fost cu plecarea din România și cu acomodarea în noua țară. Azi, ajung la Luxembourg. Despre viața de familie de aici povestește Flavia, pe care o întâlniți și pe blogul ”Noi doi și bebe”.

”#Vreau să plec din România” s-a născut din dorința noastră de a părăsi această țară, din motivele exprimate în această postare. De când mi-a încolțit această idee în minte, am început să caut familii de români stabiliți în lumea largă. De ce? Ca să îi întreb cum le merge. Cum merg lucrurile în țara aleasă de ei. Să îi întreb multe alte lucruri, iar pe baza răspunsurilor lor să îmi pot alege în cunoștință de cauză o destinație unde să îmi cresc copilul.

Iar dacă doriți să contribuiți la ”îmbogățirea” serialului și sunteți români din alte colțuri ale lumii, vă aștept cu mesaje private. Mulțumesc.

Am vrut să merg direct la sursă, înainte de a alege spre ce lume civilizată să fugim. Dacă mai aveți întrebări, vă rog să le lăsați la finalul articolului. Sau în privat, dacă sunteți mai timizi. Pro sau contra (într-un limbaj decent, firește).

Acestea fiind scrise, vă invit să o cunoașteți pe Flavia.

Prezintă-ne familia ta, te rog.

Suntem trei la număr: eu, Flavia (28 de ani), soţul meu, Horaţiu (36 de ani) şi Antonia, fetiţa noastră (2 ani).

De cât timp ai plecat din România?

Anul acesta am împlinit 5 ani de când locuiesc în Luxembourg.

Cum ai ales țara de destinație?

Ţara m-a ales pe mine şi nu eu pe ea 😉 . Sinceră să fiu, nu mi-am imaginat că voi locui altundeva decât în România! Însă, mi-am cunoscut soţul în timpul unui concediu pe care l-a avut în ţară și povestea noastră a început… Când ne-am cunoscut, el deja locuia în Luxembourg de 10 ani.

Ce pași ai făcut înainte de a părăsi țara?

La mine a fost foarte simplu, fiind singură şi fără copii. Mi-am demisia de la locul de muncă în termenul prevăzut în contract şi mi-am anunţat plecarea din apartamentul unde locuiam cu chirie. Abonamentul la telefon am ales să îl reduc la minim, pentru că rezilierea m-ar fi costat bani frumoşi.

Care au fost primele lucruri de care a trebuit să te ocupi când ai ajuns în Luxembourg?

Cetăţenii UE trebuie să dea o «declaraţie de sosire» în cadrul primăriei de care aparţin – asta în cazul celor care plănuiesc să stea în Luxembourg mai mult de 3 luni. Asta am făcut şi eu.

De ce ”capcane” contractuale te-ai lovit?

Consider că nu sunt capcane contractuale sau, cel puţin, nu m-am lovit eu de ele. Cred că este de bun simţ ca fiecare dintre noi să ne informăm şi să citim atent contractele pe care le semnăm, inclusiv partea scrisă mărunt J.

Cum este privită și ajutată familia nou venită de către oficialitățile de acolo?

Voi face referire la familii în general, nu neapărat la cele nou venite. Din punct de vedere financiar, statul luxembourghez oferă beneficii familiilor.

Există o alocaţie care se primeşte la naşterea copilului (aprox. 1500euro). De fapt, aceasta se împarte în 3 tranşe: postanatală, la naştere şi după ce copilul împlineşte doi ani. Statul oferă şi alocaţii familiale lunare, precum şi alocaţii pentru viitorul copilului.

Există o alocaţie care se oferă copiilor la fiecare început de an şcolar. Aceasta se acordă de la vârsta de 6 ani a copilului şi până când acesta îşi finalizează studiile, până la 25 de ani sau chiar şi după această vârstă.

Dacă ar fi să mai adaug un plus pe care îl au familiile nou venite, cele în care există şi copii, ar fi existenţa unui departament special conceput pentru a ajuta elevii străini să se orienteze din punct de vedere şcolar şi să se integreze în sistemul şcolar luxembourghez.

Apropo de sprijinul financiar din partea statului. Ce îmi poți spune despre politica ”ajutoarelor sociale”?

Dacă ar fi să compar Luxembourgul cu România, ţara noastră pierde din start din punct de vedere al ajutorului financiar. Nu îţi pot da multe detalii despre ajutoarele sociale pentru că majoritatea populaţiei luxembourgheze este activă, iar noi nu ne-am confruntat cu situaţia în care să beneficiem de ele.

Care sunt relațiile voastre cu comunitatea de români?

Nu pot să spun că relaţiile nostre cu comunitatea de români sunt foarte sudate şi asta se datorează, în mare parte, programului încărcat pe care l-am avut şi îl avem în continuare. Avem prieteni români, cunoaştem asociaţii dedicate comunităţii româneşti, precum şi români de succes.

Cum ai găsit un job acolo? A contat experiența din România, diplomele, calificarea de acasă, sau ai luat-o de la zero?

A contat experienţa din România, însă am fost confruntată cu „handicapul” naţionalităţii române. La vremea respectivă, românii şi bulgarii încă aveau nevoie de permis de muncă pentru a putea lucra în Luxembourg.

Permisul de muncă era destul de dificil de obţinut pentru că, înainte de toate, aveam nevoie de un angajator dispus să mă angajeze, implicit de a demara procedura pentru obţinerea actelor şi de a da dovadă de răbdare până la oficializarea lor.

A fost destul de greu să găsesc acel angajator. Dezavantajul meu suplimentar era că încă nu vorbeam limba franceză.

În Luxembourg majoritatea angajatorilor cer minim două limbi vorbite cursiv, iar idealul constă în stăpânirea a patru limbi (engleză, franceză, germană şi luxembourgheză).

Cât sunt chiriile?

Iniţial, am stat într-o garsonieră situată într-o zonă bună, pentru care plăteam lunar 950 euro chirie şi cheltuielile cu utilităţile. Între timp, ne-am mutat într-un apartament mai mare, situat foarte aproape de primul. Pentru un apartament cu living şi dormitor, preţurile depăşesc 1200-1300 euro-lunar. Probabil că preţurile sunt mai mici în oraşele/comunele din împrejurimi. Pentru noi, periferia nu a fost o soluţie datorită locului de muncă al soţului.

Care este costul vieții?

Viaţa este scumpă, dar depinde şi pe ce bani lucrezi. Poţi avea un salariu de 1800 euro sau, la fel de bine, unul de 5000 euro. Noi considerăm că trăim bine. În general, cheltuim un salariu şi unul îl punem deoparte.

Cum v-ați acomodat?

Ne-am acomodat, suntem perfect integraţi în societate, însă nu am simţit niciodată că locul nostru este aici (atât eu, cât şi soţul).

Nu pot spune că am întâmpinat probleme, ci am avut experienţe şi experienţe, unele mai mult sau mai puţin plăcute.

De exemplu, sistemul sanitar este foarte bine pus la punct, dar am avut experienţe neplăcute cu destul de mulţi medici specialişti pe care i-am întâlnit pentru diverse probleme medicale. Naşterea mi-a lăsat un gust foarte amar.

Problemele mele cele mai multe au fost după naștere, mai exact. Aici sunt incluse atitudinea personalului și recuperarea grea, care ar fi putut fi ușurată dacă își făceau treaba. Am povestit aici despre aspectele astea.

Cum te așteptai să fie viața voastră acolo și cum este, de fapt?

Eram prea îndrăgostită să mă gândesc la aşteptări 😉 . Singurele aşteptări le-am avut faţă de omul de lângă mine şi nu de viaţa noastră în general. Ştiam că indiferent de cât de roz va fi viaţa, mă voi întoarce în România.

Care sunt plusurile și minusurile sistemului din Luxembourg?

La nivel de oameni, evit generalizările. Apoi, depinde la care sistem te referi. În general, există multă birocraţie şi o oarecare lipsă de competenţă în instuţiile statului.

De exemplu, îmi aduc aminte că atunci când îmi făceam dosarul pentru permisul de muncă, am primit la acelaşi ghişeu 3 informaţii diferite de la 3 funcţionari diferiţi în 3 zile distincte.

Plusul lor cel mai mare îl constituie avantajele financiare.

Cât de greu/ușor găsești loc la o creşă, sau grădiniţă?

Locul la creşă se obţine destul de greu. Mai ales la creşele de stat, unde sunt puţine.

Mi s-a recomandat să îmi înscriu fetiţa la creşă încă de pe perioada sarcinii, din primul trimestru.

Mi s-a părut absurd şi am ignorat sfatul. Rău am făcut pentru că apoi a fost destul de multă muncă să-i găsesc un loc la creşă!

 Ce îți lipsește?

Cel mai mult îmi lipsesc cei dragi.

Ce sentimente trezesc în tine cuvintele: România și acasă?

Sunt cuvinte interconectate. România înseamnă acasă şi acasă înseamnă România.

Te-ai întoarce în România?De ce?

Da! De fapt, noi ne vom muta în România din toamnă. Simţim că locul nostru nu este aici. Ne lipseşte familia. Aici includem şi prietenii pe care îi avem de foarte mulţi ani cu care am păstrat aceleaşi relaţii în ciuda distanţei. Noi suntem foarte legaţi de familie şi ne dorim să ne creştem copilul în sânul ei.

Mutarea în România va aduce şi o schimbare în mica noastră familie, în sensul că, în sfârşit, vom avea weekend-uri împreună. Cu excepţia vacanţelor, în 5 ani de când locuim împreună nu am avut niciun sfârşit de săptămână în doi şi, recent, în trei.

Apoi, considerăm că Clujul este foarte bine dezvoltat încât să reuşim şi pe plan profesional.

Cum crezi că ar fi mai bine să pleci: vinzi tot din România și fugi mâncând pământul, sau cauți, mai întâi, un job și o casă, apoi pleci cu toată familia?

Cred că asta depinde de ce fel de om eşti. Din punctul meu de vedere, aş opta pentru cumpătare. Adică, aş căuta un job şi o casă în primă fază.

Vestul nu asigură nimănui succesul aşa că ar fi bine să avem şi unde să ne întoarcem.

 Ce alte lucruri trebuie să știe o familie înainte de a pleca definitiv din România?

Dacă mi se permite, aş oferi un sfat tuturor celor care vor să plece şi tuturor care cred că în Occident umblă câinii cu colaci în coadă.

Înainte să emită păreri şi judecăţi din auzite, îi sfătuiesc să testeze Vestul pe propria lor piele. Să îşi acorde minim 2-3 ani de trăit în străinătate pentru a-şi forma o părere, iar apoi mai putem discuta dacă părerea lor iniţială coincide cu cea de după experienţă.

În concluzie, fiecare să-şi ofere şansa de a-şi găsi locul. Unii şi-l vor găsi departe de casă şi de ai lor, alţii se vor întorce. Este vorba strict de alegerea personală!

Dacă ți-a plăcut (sau nu) ce-am scris, mi-aș dori foarte tare să mi-o spui. Cu un mic comentariu, cu un share, cu un like… Mă găsești și pe Facebook și pe Instagram. Iar dacă vrei să fii la zi cu postările mele, poți introduce adresa ta de e-mail acolo unde scrie ”Abonare  via e-mail”. Eu îți mulțumesc frumos că ai intrat pe blog și te mai aștept cu drag.