Vreau să plec din România… în Portugalia. Oricât de bun ai fi, la angajare contează dacă ești român

Prin campania Vreau să plec din România, v-am plimbat, până acum, prin Grecia, Germania, Anglia, SUA (Manhattan), Luxembourg, Austria. Azi, Portugalia este la rând. Despre cum este să trăiești în această țară am aflat de la Andreea. Ea a ajuns în Portugalia în 2003, cu o bursă de studii. A ales să rămână în această țară, unde s-a căsătorit, a născut doi copii și trăiește și în prezent. Ea s-a alăturat românilor stabiliți afară care au vorbit în cadrul campaniei mele #VreauSaPlecDinRomania și mi-a oferit toate informațiile atât de utile, pe care le veți descoperi citind această postare, dar și pe următoarea, ambele dedicate traiului în Portugalia.

Când ai plecat în Portugalia?

Eu am plecat din România în 2003, cu o bursă Erasmus de 5 luni pentru Portugalia. Am urmat apoi un master tot în Portugalia, până în 2005. Am revenit în România pentru o scurtă perioadă, în care am lucrat aproximativ 8 luni, în București. Apoi, în aprilie 2006, am plecat definitiv în Portugalia. Soțul meu este portughez, ne-am cunoscut pe perioada masteratului meu. Nu intenționam să părăsesc țara, dar îmi doream să studiez în străinătate. Am ales destinația pentru studii în funcție de acordurile existente între universități.

În perioada în care am ajuns eu în Portugalia, România nu făcea încă parte din Uniunea Europeană și a fost nevoie să obțin viza de student (la ambasada Portugaliei în România), viza care îmi acordă și drept de muncă în part-time. După terminarea studiilor, am solicitat rezidență.

andreea-viata-in-portugaliaAcum ai cetățenie portugheză. Care au fost pașii pentru obținerea ei?

Cetățenia nu se obține prin căsătorie. A fost necesar să depun dosar ulterior. Între timp, cum România a intrat în UE, n-a mai fost nevoie de viză, dar a trebuit să solicit rezidență, pentru a avea un document portughez de identificare. Am obținut cetățenia în 2013, pe baza unui dosar destul de extins, unde a trebuit să prezint:

  • adeverință de la locul de muncă (contract de muncă) și valoarea lunară a salariului
  • declarație de la Finanțe că sunt la zi cu plata impozitelor
  • certificat de căsătorie
  • diplome de studii
  • dovada locuinței în Portugalia: contract de închiriere, factură de utilități pe numele meu, contract de vânzare-cumpărare…

Copiii tăi au dublă cetățenie?

Copiii au primit cetățenie portugheză la naștere. Nu m-am ocupat de obținerea dublei cetățenii (română și portugheză), pentru a evita birocrația și costurile suplimentare. Se solicită prin ambasada României, e costisitor și durează aproximativ 6 luni. Am considerat că nu e necesar, dacă ei vor dori mai târziu, mă voi ocupa de acest aspect.

Care sunt relațiile cu comunitatea de români?

Singura legătură cu comunitatea românească este prin intermediul bisericii. Nu am legat prietenii, nici nu am căutat, iar la biserica doar ne salutăm. Am observat grupuri mici, din nordul țării ( Moldova și Maramureș), destul de introvertite. Legătura cu ambasada este formală. Pe partea de promovare a interacțiunii cu românii fac acțiuni punctuale (1 decembrie, de exemplu). Nici Institutul Cultural Român nu este foarte dinamic. Este adevărat că nici nu am avut nevoie de documente sau alte informații sau sprijin.

Cum sunt priviți românii în comunitatea unde te-ai stabilit?

Majoritatea celor de aici lucrează în construcții sau curățenie. Portughezii ne privesc cu toleranță dar și cu o doză de superioritate. În Lisabona mai puțin, dar în restul țării, cam toți asociază românii cu țiganii, furt, vandalism, escrocherie. Cu toate acestea, sunt amabili, nu jignesc, nu sunt agresivi.

Cum ai găsit un job acolo?

În perioada masterului am lucrat, dar a fost foarte greu să găsesc de lucru, pentru că nu stăpâneam limba și nu lucra nimeni în engleză. Cel mai greu a fost să învăț limba, să vorbesc și să scriu corect, și să cunosc societatea, ritmul ei, specificul ei. Perioada de adaptare diferă, dar nu este deloc deloc ușor, deși sunt latini, sunt foarte multe diferențe.

Cel mai important act pe care trebuie să îl ai dacă vrei să locuiești în Portugalia este…

Primul document de care ai nevoie în Portugalia este Numărul Fiscal. Se obține de la Finanțe pe loc, costă aprox 5 euro și este folosit pentru toate tranzacțiile efectuate. Se trece pe fiecare factură și permite și beneficii fiscale. În Portugalia se plătește impozit anticipat, cu TVA diferit pentru mai multe categorii de bunuri și servicii. În aprilie-mai, statul calculeză diferența între ce a impozitat în plus și returnează contribuabilului, pe baza declarației de venit.

Te-ai lovit de capcane contractuale?

N-am avut niciun fel de probleme pe partea contractului de muncă. Au fost mereu corecți. Toate veniturile au fost declarate, am avut în permanență documente în regulă și la zi și toți angajatorii au fost transparenți. Este adevărat că am fost plătită puțin sub nivelul pieței, dar e greu să nu se întâmple așa, e greu de negociat când ești străin. Chiar și în multinaționale, unde nu ar trebui să conteze naționalitatea, se ține cont de asta. Am lucrat 10 ani la Vodafone, în marketing. Toate siteurile de recrutare, toate agențiile, întreabă naționalitatea și naturalitatea (poți avea cetățenie portugheză, dar să ai origini românești). Din start se face o departajare.

Ce-mi poți spune despre pașii pentru obținerea unei case în Portugalia

Locuința nu a fost o problemă, pentru că, în perioada facultății, am stat la cămin, pus la dispoziție de către universitate, contra unei sume lunare de 150 euro. Apoi, am închiriat cu soțul. Am apelat la o agenție imobiliară, nu direct la particular. Era mai sigur așa. Pentru contractul de închiriere a trebuit să prezentăm amândoi adeverință de la locul de muncă și am avut nevoie de un girant. La achiziționarea casei prin credit bancar, procedura e similară celei din România. În prezent, chiriile sunt foarte mari în Lisabona, deoarece nu există ofertă disponibilă. Piață imobiliară este în creștere, cu prețuri de aprox. 3000euro/m2.

Cum este sistemul de învățământ preșcolar?andreea-viata-in-portugalia

Fetița cea mare a mers la privat timp de aproximativ un an. Am plătit taxa de înscriere și o asigurare. Valoarea lunară oscilează între 300-500 euro, în funcție de grădiniță. La unele grădinițe private se plătește afterschool (programul, de regulă, este 8.00-17.00), costul fiind de 5euro/oră.

  1.  Numărul maxim de copiii este de 25, la grupe de peste 3 ani. Toate grădinițele merg la full capacity, ceea ce e greu de gestionat.
  2. Au o educatoare și un ajutor pentru fiecare grupa.
  3. Nu există asistentă medicală sau medic la grădinițe, față de cum se întâmplă în România.
  4. La stat sunt foarte puține locuri, se fac înscrieri și cu un an înainte.
  5. La grădinița de stat, înscrierea se face în aprilie, pe baza de dosar. Dosarul cuprinde: fotografie, act de identitate (aici, copiii pot obține carte de identitate din prima zi de viață), declarație de la medicul de familie că este aptă. În iulie se dau rezultatele.
  6. La grădinița de stat au prioritate cei de 5 ani, pentru că sunt preșcolari (școala începe la 6 ani).
  7. Bonele se găsesc greu și sunt scumpe (aprox. 750eur/luna, program 9-19).

 Dar cel universitar?

Sistemul de învățământ universitar este bine structurat și destul de exigent. Nu este gratuit, dar la stat taxele sunt mult mai mici decât la privat. Se intră în funcție de media din liceu la materiile de specialitate, este destul de greu de intrat și admiterea se face în funcție de notă și preferințe, în ordine descrescătoare. Cursurile sunt de 3 ani, plus un an de master prin acordul Bologna. Examenele sunt preponderent scrise, grupele sunt mult mai mici decât în România și programul este exigent. Angajatorii țin cont foarte mult de studii, de notele din facultate și de universitatea la care ai învățat.

Ce îți lipsește în Portugalia?

Îmi lipsesc mult prieteniile de acasă, familia, ajutorul și siguranța pe care doar cei de acasă ți le pot da. Parcurile, verdeața, mâncarea. Punctele comune, amintirile pe care le ai cu cei de acasă. Oricât de integrat ai fi, vor exista mereu situații în care te vei simți un outsider. Mai ales când colegii povestesc din copilărie, școală și tu nu ai un numitor comun. Consider că decizia de a pleca este personală, dar trebuie gândită foarte bine. Experiența trăită că turist într-o țară străină este absolut diferită de viață de zi cu zi. Românii, în general, poartă după ei stigma comunismului, a sărăciei, a lipsei de civilizație. E greu de depășit această barieră, cere timp, răbdare și diplomație.

De de ai ales Portugalia?

Eu am ales Portugalia pentru studii, din simplă curiozitate. Am decis să rămân pentru că deja cunoșteam limba și lucrasem deja. Iar soțului meu i-ar fi fost mai greu să pornească acest proces de la zero în România. Dar au fost ani grei, și financiar și emoțional. Nu cred că străinătatea este o soluție universal sau că “în străinătate e mai bine”. Am foarte mulți colegi și prieteni care profesional, financiar au un statut mult mai bun în România și, în plus, au familia și prietenii aproape.

Portugalia este o țară moderată, din toate punctele de vedere. Totul se face într-un ritm destul de calm, oamenii sunt civilizați, relativ blânzi, cordial, nu există multe extreme. Clima e plăcută, în mare parte a anului. Deși iarna e vânt, umezeală și foarte frig în case. Nu există încălzire centrală și portughezii suportă bine 19 grade în interior. Gastronomia este extraordinară și se poate trăi relativ decent.

Nu regret că sunt aici acum, dar nu sunt adepta emigrării masive din România. Sfătuiesc toți doritorii să analizeze foarte bine destinul ales. Să se informeze, să viziteze, să petreacă măcar 2-3 zile în locația respectivă și să aleagă doar dacă bilanțul e foarte pozitiv. 

URMEAZĂ PARTEA A DOUA A INTERVIULUI. Salarii, costul vieții, sistemul medical din Portugalia.

Vreau să plec din România! Motivele sunt multe și le-am spus în această postare. În căutarea unor răspunsuri, am ”călătorit” în multe colțuri ale lumii. Virtual, firește. Am început să caut familii de români stabilite în lumea largă. De ce? Ca să îi întreb cum le merge. Am vrut să merg direct la sursă, înainte de a alege spre ce lume civilizată să fugim. Am aflat foarte multe. Mai multe bune decât rele. Iar dacă vă bate și pe voi gândul să ”fugiți”, dar nu știți ce este ”dincolo”, citiți acest serial.

Sper să găsiți răspunsurile la întrebările voastre.

Dacă mai aveți întrebări, vă rog să le lăsați la finalul articolului. Sau în privat, dacă sunteți mai timizi. Pro sau contra (într-un limbaj decent, firește). Iar dacă doriți să contribuiți la ”îmbogățirea” serialului și sunteți români din alte colțuri ale lumii, vă aștept cu mesaje private. Mulțumesc.

Citește și celelalte postări din campania #VreauSaPlecDinRomania, despre cum este viața în Grecia, Germania, Anglia, SUA (Manhattan), Luxembourg, Austria

Mă poți urmări și pe FACEBOOK, pe INSTAGRAM, dar și pe YOUTUBE (unde te aștept să dai Subscribe).
Te poți abona la NEWSLETTER și vei primi, o dată pe lună, un e-mail de la mine cu o parte dintre articolele publicate.
Eu îți mulțumesc frumos că ai intrat pe blog și te mai aștept cu drag.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close