Vai, nici la vârsta asta nu știi ce vrei să te faci atunci când vei fi mare?

Ce vrei să te faci când vei fi mare? Pun pariu că întrebarea asta ți-a fost adresată de N ori în copilărie. Și, sigur, ai auzit-o de nenumărate ori cu direcție către copilul tău. Este genul de întrebare pe care copiii o primesc încă de mici-mici. De la 3 ani în sus, cam așa, nu?

Ei bine, zilele astea mă uitam cu fii-mea, pe Disney Channel, la ”Bia”, un serial cu adolescenți – deh, am copil preadolescent. E un serial cu niște puști care și-au descoperit anumite pasiuni, le urmează și, mai mult, îi ajută și pe alții să își descopere talentele ascunse și să le pună în evidență. Adică, protagoniștii sunt un fel de influenceri adolescenți. Și asta se întâmplă nu doar în serial, conform scenariului, ci și în viața reală, pentru că producția a devenit un fenomen în rândul puștilor și al puștoaicelor. 

Bun, pornind de la cele văzute în serial, am avut o discuție interesantă cu fii-mea. Acea discuție despre ce vrea Alexia să se facă atunci când va fi mare. Nu e prima oară când vorbim despre asta. Și nici prima oară când îmi spune că nu știe ce meserie dorește să practice. Alexia împlinește 10 ani în aprilie. Mulți dintre copiii de vârsta ei deja au răspunsurile pregătite pentru întrebarea ”Ce vrei să te faci când vei fi mare?”. Nu și a mea. Pentru că, efectiv, nu știe. Este genul care se decide greu, iar atunci când ia o hotărâre nici că mai dă înapoi.

De câte ori vorbim despre viitorul ei, îmi vin în minte niște reacții pe care oricât încerc, nu le pot șterge. ”Încă nu știi la vârsta ta ce vrei să te faci când vei fi mare? Cum se poate așa ceva? Vai, dar ce rușine! Toți copiii știu asta la vârsta ta!”. Ei bine, NU, fii-mea chiar nu știe ce să răspundă acestei întrebări. Iar mie nu mi se pare un capăt de țară. Pentru că NU e o rușine că la aproape 10 ani nu are un răspuns clar la această întrebare. Pentru că nu la această vârstă cineva își poate decide/alege viitorul. 

Ce fac eu pentru copilul meu în situația asta?

La un moment dat, Alexia oscila între a se face medic veterinar, pictoriță sau bucătăreasă. Dar astea au fost meserii pe care le-a dorit pentru câteva zile. De câte ori am vorbit despre viitoarea ei meserie, mereu i-am spus că se va putea decide abia după ce își va descoperi pasiunile. Iar pentru a și le descoperi, am încurajat-o să încerce. A mers la ateliere de pictură, de art & craft, la teatru, la gătit. Am încercat și dansuri, și atletism. Dar niciuna nu i s-a lipit de suflet. ”Mami, pur și simplu nu am descoperit o pasiune atât de mare”, mi-a spus ea mereu. Ce fac eu pentru copilul meu în situația asta? Nu abandonez. O ajut. O susțin. Îi spun că nu trebuie să se descurajeze pentru că nu a descoperit încă acel CEVA care să îi placă atât de mult încât să viseze doar acel ceva.

Cum e și firesc, ea m-a întrebat când am știut că vreau să mă fac jurnalist. Abia în clasa a X-a. Deși, până atunci, aveam pasiunea pentru scris și citit, dar, până la 15-16 ani, nu am formulat niciodată cu subiect și predicat ce vreau să mă fac când voi fi mare. Și nu am pretenția de la copilul meu să știe de pe acum care va fi viitoarea sa meserie. Și nu e un capăt de țară când un copil nu are ce răspuns să dea la întrebarea ”Ce vrei să te faci când vei fi mare?”. Ei trebuie să descopere asta în timp. Iar noi avem rolul de a-i suține să-și urmeze visurile, pasiunile, indiferent dacă astea coincid sau nu cu ce am proiectat noi pentru copiii noștri. În fond, ei își trăiesc viața lor, nu pe a noastră.

Un mesaj mai mult sau mai puțin ascuns

Alexia a mai urmărit episoade din ”Bia”. Și, sincer, și mie-mi place serialul. Pentru că este făcut pe limba lor, a copiilor. Și, subliminal, transmite un mesaj pe placul meu: ai curajul să încerci, să descoperi și să îți exprimi talentul. Bine, nu e singurul mesaj mai mult sau mai puțin ascuns al serialului. Mai e ceva despre încredere, prietenie, trădare, singurătate, muzică, explozie de bucurie, suișuri și coborâșuri. Sunt mai multe. Zic să aruncați și voi o privire, de luni până vineri, de la ora 18.00, la Disney Channel.

Dacă ți-a plăcut (sau nu) ce-am scris, mi-aș dori foarte tare să mi-o spui. Cu un mic comentariu, cu un share, cu un like…

Mă poți urmări și pe Facebook,  Instagram, dar poți da SUBSCRIBE și canalului meu de YouTube. Iar dacă vrei să fii la zi cu postările mele pe blog, poți introduce adresa ta de e-mail acolo unde scrie ”Abonare  via e-mail”. Eu îți mulțumesc frumos că ai intrat pe blog și te mai aștept cu drag.