Azi e una din acele zile în care, efectiv, îmi vine să mă dau cu capul de pereţi sau să bat pe cineva. Motivul: toţi şi toate.
Mai exact:
-Alexia e ultra mega extra ciufută. Nu-i convine nimic, chiţăie, urlă, plânge. Nu tu nani, nu tu papa, nu tu apa, nu tu în braţe, nu tu joacă, nu tu nimic. DOAR PLÂNS!!!
-sunt MOARTĂ de oboseală
-sunt singură acasă şi nu am pe cine să-mi vărs nervii sau care să o suporte pe fi-mea câteva minute măcar, să pot fugi de acasă să mă reîncarc
S-au dus pe apa sâmbetei tot autocontrolul şi optimismul meu! Nici la telefon nu pot vorbi de fi-mea! UF, viaţă!!!!
UPDATE
Mi-am mai revenit după ce am văzut clipul acesta! Eu am una, dar cei din clip au 4??? Cât de tare tre’ să fii!!! Ca să nu mai zic de deja celebrii John&Kate cu 8!
Îmi place la nebunie masa celor din clip!
Hai capul sus si “joc de glezne”….stiu, sunt sigura ca pana si incercarile de gluma te scot din sarite…stiu prin ce treci, daca te consoleaza cu ceva, fiecare dintre noi a avut momente din astea. Din pacate, tocmai pentru ca stiu, nu pot sa-ti spun decat sa tragi aer in piept, sa numeri pana la 10 si sa astepti sa se calmeze…maine va fi mai bine! 😀 Te pup
Pup şi merci! Sper sa treaca mai repede, că deja mi se pare luuuungă rău ziua asta :((
Oana a cam spus tot ce era de spus. … O sa fie bine! Mai sunt si zile din acestea… dar trec! 🙂 Fruntea sus si curaj!!
Pupacim.
pup cu drag. Merci pt spijin
Draga mea, te inteleg, stiu cum e, insa e bine sa te gandesti la minunea de langa tine, ca trebuie sa ii fi aproape, si e bine sa te gandesti si la tine, si atunci cand ai ocazia sa furi o ora de libertate fur-o si destindete, pt ca atunci cand vei reveni la copil vei fi mai in forma si mai calma pt a te ocupa de ea.
Pt ca si tu esti mamica te astept pe http://www.euphoria-libra.blogspot.com unde te astept cu articole de psihologie a copilului si nu numai si unde poti propune si dezbate diverse probleme legate de educatia si crestere copilului si nu numai.
Te astept cu drag!
Imi pare rau ca aveti o zi mai proasta, sper sa treaca repede-repede sau macar sa-i treaca supararea micutei tale!
Merci, Cris. Acum e ceva mai bine, şi asta pt că găluşca a trecut la nani. Te cred şi eu, după o zi atât de agitată.
Draga mea eu iti trimit toate gandurile bune si tot optimismul meu, sper sa iti insenineze cat de putin ziua; in zile din acestea, bea apa multa, mergi in alta camera si trage aer in piept, apoi revii, incearca tu sa te linistesti, pentru ca dvine un cerc vicios intre voi, ea se agita, tu la fel si se face ca u bulgare de zapada, amandoua cu nerii intinsi la maxim; si daca tot vine astenia asta de primavara, poate nu ar fi rau ceva vitamine sa te ajute, organismul are nevoie din cand in cand de cate un stimulent. te invit la mine pe blog sa iti legi un martisor, ba mai mult, sa-mi trimiti adresa ta pe mail alinav.savin@gmail.com si ti-l trimit prin posta, voi cauta sa fie unul plin de culori vii, calde ce sa iti insenineze privirea; te pup si ai grija de tine, de minunea mica ce are nevoie de calmul tau pentru a se calma si ea.
O primavara minunata si o zi cat se poate de frumuoasa! Zambeste, ai toate motivele din lume!
Mulţumesc frumos, Alinutza dragă pt gânduri şi pt sfaturi. Dar şi pt cadou. Eşti o drăguţă, ca de atfel aşa cum sunt toate “mămicile mele”, cum vă spun eu celor cu care m-am împrietenit prin intermediul blogului. Ştiu că am toate motivele din lume să zâmbesc. Şi asta pt că Doamne Doamne mi-a dat cel mai frumos cadou posibil: pe Alexia. Şi, pe deasupra, mai am şi un soţ iubitor care mă suportă cu stoicism în zilele astea în care numai amabilă nu sunt. Dar, ştii cum e, din când în când ne mai loveşte strechea, cum se spune :)) sau, pur şi simplu, simţim nevoia să ne descărcăm pt a avea putere să o luăm din nou de la capăt.
Cristina draga stiu cum e cu toate astea, fiecare avem momente din astea; sa-ti spuna sotiorul meu cum dupa al doilea copil ii ziceam toata ziua ca divortez :); deci ….. se intampla, totul e sa invatam noi insine cum sa ne revenim, ca cei din jurul nostru oricat ne-ar dori binele, nu reusesc sa ne ridice asa cum numai noi putem si asta pentru ca si noi mamicile, pe seama oboselii acumulate, ne tragem si mai jos, pur si simpu se aduna si ne doboara; e bine sa ne descarcam oful mai des, sa nu se adune multe.
va pup
Perfect de acord cu tine!!! Şi eu sunt adepta comunicării, descărcării sufletului unul în faţa celuilalt. Din punctul meu de vedere, lipsa de comunicare e cel mai mare duşman al omului… 😀 uite şi un emoticon, că tot voiai emoticoane: :). OK?
Draga Cristina, bine ca ai curajul sa iti versi oful pe blogul tau si sa cauti alinarea macar verbal la mamicile care au trecut si trec prin asta. SA stii ca si ai nostri copii trec printr-o perioada mai ciudata. Pe Dante al meu parca nu-l mai recunosc in unele momente, nimic nu-i convine, nici o activitate nu-l mai bucura foarte tare, cand am facut martisoare si felicitari a fost mai incantat , in rest… mama brate si atat. Posibil ca si statul prelungit in casa, vremea urata, toate astea ii afecteaza si pe ei ca si pe noi . Avem nevoie de soare, de miscare, e de inteles. Cauta noi si noi activitati in care sa o implici, incearca sa te calmezi, si mai ales, nu te baza pe ajutorul nimanui. Eu cel mai mult m-am relaxat cand nu am mai asteptat nici un ajutor de nicaieri (care oricum nu venea sau venea dupa zeci de rugaminti).
Hai zambeste, maine poate fi mai ….bineeee!
Vavaly mi se pare normal să vorbesc şi despre astfel de momente pe blog pt că ele fac parte din “meseria” de mămică. Nu are cum să fie totul numai lapte şi miere, nu? Cel mai greu e acum că nu ne putem înţelege. Abia aştept să ajungem la etapa limbajului articulat, şi să scăpăm de ghicitul în lacrimi-cum numesc eu perioada asta în care trebuie să îţi dai seama ce vrea bebe de la tine…
Noi ieşim zilnic afară, deci nu se poate plânge că nu e plimbată. Plus că deja avem un ritual: ieşim, mergem la magazin, ne laudă vânzătoarele, râdem puţin la ele, ne mai plimbăm 10 minute şi hopa sus, la joacă…
Despre ajutor, de mult nu mai mă bazez că îl voi primi. Nu la nivelul la care îmi doresc eu. Aşa,mai vin ai mei la mine, dar nu pot face prea multe,de când Alexia a devenit atât de energică. Ei sunt mai în vârstă şi nu pot ţine ritmul cu ea. Asta e…
Ha,ha,ha,mie imi vine sa rad acum,sunt in exact aceeasi situatie.Dimi n-a vrut papa,la pranz nu,la cina ce-o mai fi,somn poate eu,ca ea nu,la telefon abia am putut vorbi ca a vrut si ea,plans si suparare mare ca nu fac cum vrea ea,…..mai vrei sau ajunge?Deci se numeste ca suntem in aceeasi oala,nu?Te pup si razi si tu de mine.
:))))))))))))) Hai k m-ai făcut să râd! Şi, ce-mi place,e că şi tu râzi de tine şi de mine, şi eu râd de mine şi de tine :))) Hai că ne înţelegem noi. Pupici la fetele agitate!
Va pupic dragelor! Au simtit si ei ca azi e 1 Martie si afara nu e deloc primavara; cum zicea Denissa mea …. mami, dna educatoare a zis ca azi vine primavara si . .. (afara ningea dimineata) ….. uite ca nu a venit …. asa si ai vostri.
maine va fi mai bine, stau pe voi pana da-ti un emoticon cu zambete:)
doar unul? :)) :)) :)) Denissa are mare dreptate, să ştii!
Rabdare , maine poate fi …..mai bine :D!!Pupi!
ms. Azi e deja mai bine :))
Sper ca a trecut :)…nu de alta dar vor mai fi zile de astea:) Eu cand ma mai pierd asa, si ma enervez pe mine , pe ei , pe noi, pe tooooooate, imi fac si procese de constiinta vreo trei zile…asa ca nu stiu daca sunt in masura sa te ajut cu vreun sfat pt ca sunt o persoana pesimista si panicoasa eu de felul meu :(..dar oricum inteleg PERFECT momentele descrise de tine si admir ca stii sa treci peste ele :)ba mai mult ni le “oferi” si noua…uite cand voi mai avea cate o zi din asta eu macar stiu ce o sa citesc ca sa-mi revin:) mersi fain
Spre seară s-a mai liniştit. Cât de cât. Acum, deocamdată, e bine. Sper să rămână aşa! Laura, să ştii că mă ajută foarte mult să mă descarc aici, pe blog. Mă ajută să ştiu că voi, mămicile mele-cum vă alint eu pe toate din blogrollul meu, îmi sunteţi alături şi aveţi întotdeauna o vorbă bună pt mine. Chiar ajută! Încearcă, şi vei vedea că îţi va fi mai bine după. Merci mult!