Un weekend Zurli rău!

Weekendul acesta am avut parte de o porţie dublă de Zurli. Una ne-am luat-o sâmbătă, la Puzzle Café, unde am văzut piesa Pinocchio. Iar cea de-a doua porţie de Zurli ne-a fost servită duminică, la CinemaPRO, unde am mers la spectacolul “Tiribam tiribum”. De data aceasta, dumincă a fost o porţie mai maaaareee! Credeam că suficient de mare cât să o mulţumească pe Alexia. Dar, aş! Nicicum! Maimuţica mea a dat serios apă la şoareci după ce am luat-o aproape cu forţa din cinematograf, căci nu mai voia să plece acasă, deşi, practic, mai aveam puţin şi rămâneam în beznă în sala goală…

Sriam acum ceva timp că o tot observ pe Alexia cum se schimbă de la spectacol la spectacol. Dacă la prima noastră întâlnire live cu Teatrul Zurli, Alexia a fost nedespărţită de mine, ca timbrul de scrisoare, ei bine, acum mă plimb liniştită prin Puzzle Café, socializez cu lumea şi asta fără copilul ataşat de piciorul meu. Ne mai întâlnim când îmi cere apă sau cine ştie ce mai vrea. Încă nu dansează după indicaţiile date de Tanti Prezentatoarea. Nici nu cântă. Dar nu mă mai trambalez, căci sunt convinsă că le va face şi pe acestea. Până atunci, cea care execută mişcările marca Zurli este jucăria pe care şi-o aduce la spectacol. Alta în fiecare weekend. Adică, pentru că vrea ca pluşurile ei de acasă să vadă spectacolul şi pentru că i-am spus că nu le putem lua pe toate odată, Alexia mea a decis ca la fiecare spectacol Zurli la care mergem să aducă câte o jucărie din pluş să-i arate “pestacolul”. Iar când copiii din public sunt îndemnaţi să danseze, să facă plecăciuni, să aplaude, Alexia mânuieşte jucăria conform indicaţiilor primite.

Sâmbătă, după cum fotograful Zurli mi-a spus, au fost foarte mulţi copii noi. Aşa mi-am explicat de ce unii părinţi erau în faţa scenei, lipiţi de copiii lor. Dar, conform regulilor casei, copiii stau în faţă, părinţii în spate, cât mai în spate. Ah, şi o altă regulă de aur: părinţii nu au voie să îşi forţeze copiii să facă un anumit lucru (să urce pe scenă, să cânte, să danseze, să facă poze cu un personaj sau altul). Am observat că majoritatea părinţilor ascultă, dar nu toţi. Pentru ca Tanti Prezentatoarea să-i convingă pe părinţi că nu e cazul să-şi forţeze copiii să vină pe scenă, pentu că o vor face ei la un moment dat singuri, a fost nevoie de un exemplu clar. Iar acel exemplu a fost Alexia. Dap, Tanti Prezentatoarea a lăudat-o pe fii-mea în faţa tuturor că, din copilul timid şi retras la primul spectacol, la al cincilea (parcă) e moţ pe scenă. Şi nu oricum, ci în primul rând. Vă daţi seama că a crescut pipota în mine? Păi cum să nu crească! Alexia chiar a progresat!

Sâmbătă, când am plecat spre Zurli, am trecut pe lângă o femeie cu ghiocei. Alexia a început să plângă că vrea şi ea un buchet. După ce i l-am luat, urla pe stradă cât putea: “Am folicele, am folicele!” , apoi mi-a spus în şoaptă: “Mami, vleau să dau folicelele lu Milela” (Tanti Prezentatoarea pe numele ei de scenă). De cum am intrat, după ce s-a asigurat că e pictată pe faţă conform ordinelor ei, Alexia a pornit bezmetică în căutarea Mirelei. I-a dat florile, dar nu a vorbit cu ea.

 S-a lăsat pupată, dar tot nu a vorbit. Însă era fericită. Apoi şi-a amintit că are o jucărie nouă. S-a dus să şi-o ia de pe canapea şi a pornit din nou în căutarea Mirelei. I-a întins jucăria, dar nu a vorbit. Însă, cred, faza asta cu muţenia nu va mai dura mult.

Duminică, în drum spre CinemaPRO, unde am fost la “Tiribam tiribum”, am trecut iar pe lângă tanti cu ghiocei. Acum Alexia m-a întrebat dacă vine şi Zâna la spectacol, că vrea să-i dea şi ei flori. După un calcul, am decis să luăm 3 bucheţele. Tot drumul s-a lăudat că are flori pentru “Milela, Zâna Bună şi Pitiţa Zuli”. La un moment dat, pe la jumătatea spectacolului, Alexia s-a ridicat de pe scaun, s-a apropiat de scenă şi cu mânuţa întinsă tot încerca să dea florile. Abia ajungea!

Le-a lăsat pe scenă, apoi a venit spre mine. I-am spus că florile se dau la final, când se termină spectacolul. Le-am recuperat şi am aşteptat finalul. Apoi a urcat pe scenă şi a dat florile Zânei Bune,  lui Truli, iar un buchet nu ştiu la cine a ajuns.

Spectacolul a fost SUPERB. Alexia a fost de-a dreptul fascinată.  Urmărit totul ca hipnotizată, cu gura deschisă şi abia mai clipea. A şi râs în hohote de Tura Vura. Apoi, la final, în timp ce eu aproape că mă panicasem că nu o mai găsesc, ea se distra copios adunând confetti de pe scenă, ascunsă printre copii…

Spectacolul, aşa cum am spus, a fost SUPERB. Sala plină, 600 de perechi de ochi aţintite spre scenă, 600 de perechi de mâini au aplaudat, iar mamele şi taţii nu s-au ruşinat să topăie, să-şi pună mâna pe “năsuc” şi să promită una-alta. Ah, şi am aflat cum se fac copiii. De la Tanti Prezentatoarea citire: “Mami şi tati şi-au dorit foarte tare un copil, au închis ochii, au strâns pumnii şi au făcut o magie!”. Pam-pam!

Pe lângă partea ludică, spectacolul (ca toate marca Zurli, de altfel) a fost şi unul educativ, căci micuţii spectatori erau îndemnaţi să nu se certe cu prietenii, că fetele nu sunt mai cu moţ decât băieţii, şi invers, că important nu e să câştigi un concurs, ci să te distrezi…

Ah, şi am mai aflat ceva, demn de semnalat: în martie se va filma un videoclip pentru MEGAHITUL “Am o căsuţă mică”. Iar pentru asta, Gaşca Zurli are nevoie de toţi copiii, părinţii şi bunicii, căci filmarea se va face în aer liber. Va fi un fash mob, adică să ne adunăm cu mic cu mare într-un anumit loc, la o anumită dată. Când detaliile vor fi stabilite, Tanti Prezentatoarea ne va da de veste.

2 Comments

  1. Ce m-am mai distrat citind articolul tau !!
    Si mi-a placut Alexia la nebunie, cu fetisoara ei simpatica !
    Abia astept sa aflu si alte detalii , la alte evenimente ! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close