Un altfel de co-sleeping

Noaptea trecută, tustrei, adică Alexia, eu şi tati, am dormit la maii şi taii acasă. Şi aici Alexia are pătuţul ei, în care dorme bine merci.Sau, mai bine zis dormea. Aseară maimuţica n-a mai vrut să doarmă în el. I-am oferit un loc cu mami şi tati în pat. ”Nu vau”. Cu maii şi taii… ”Nu vau”. Singură? ”Nu vau!”.  Atunci?

Cu taii. DOAR cu taii. Dimineaţă i-am găsit aşa:
poza-0015

Bietul taii pe un colţ, Alexia, bine merci, se lăfăia. Mi se pare normal, că doar o nepoată are taii, nu? Şi, ca să mai dau din casă, săracul taii nu poate face nici o mişcare fără ca Alexia să fie umbra lui. El merge la bucătărie, ea, hop, umbra lui! Taii e în balcon? Alexia e şi ea acolo! Iar atunci când vrea să-i repare ceva, se duce singurică la debaraua unde ţine taii sculele, o deschide, apoi se duce la el şi-l aduce de mână până la bancul de lucru. Când vin să ridic copilul de la maii şi taii, automat, bietul taii, rupt, frânt, trebuie să vină cu noi, să urce cinci etaje pe scări, fără să-i dea drumul la mână, să stea cu ea la băiţă… să, să, să!

12 Comments

  1. foarte frumos…mi-as dori asa ceva si la noi…dar nu e posibil…iar tataie sunt sigura ca e fff mandru..

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close