Trăim într-o epocă în care Internetul a luat locul interacțiunii directe dintre oameni. E mai simplu, mai rapid, mai interesant așa. Pui o poză pe internet, scrii câteva cuvinte, și, pac!, apar reacțiile. De la prieteni, de la cunoscuți, dar și de la oameni pe care nu-i cunoști, nu i-ai văzut niciodată față în față. Rețelele de socializare au devenit un fel de confesionar, un umăr pe care să plângi când ai o problemă, un loc unde să îți pui sentimentele pe tavă. Aici îți împărtășești bucuriile, dar și supărările. Iar reacțiile oamenilor vin rapid. Rapid se instalează și dependența, dar și pericolele vin la fel de repede. Și nu sunt puține acestea din urmă.
Cât bine și cât rău face internetul am aflat la Digital Parents Talks, ediția cu numărul 17. A fost una dintre cel mai greu de ”digerat” ediții la care am participat. S-a vorbit despre cât de mult de ne expunem copiii în social media. Spun că a fost greu de digerat pentru că, efectiv, cele aflate la această întâlnire m-au pus pe gânduri. Mult! Și asta pentru că mi-a arătat cum este lumea dincolo de bula mea. Bula mea în care eu fac ceea ce fac cu cele mai bune intenții și cu cea mai mare deschidere și sinceritate. Însă, dincolo de bula mea, lucrurile nu pot avea mereu efectul dorit de mine.
VARIANTA ALARMISTĂ
Una dintre informațiile ce m-a șocat, de-a dreptul, este cea conform căreia 50% dintre fotografiile cu copii postate de părinți pe internet ajung ”materie primă” pe siteurile pentru adulți. 50%!
S-a mai discutat despre comportamentul părinților pe internet și cum influnețează acesta copiii. Prin noastră pe rețelele de socializare transmitem copiilor, fără să vrem, mesajul că validarea vine din exterior, nu din familie. Faptul că alergăm după likeuri și comentarii arată că, de fapt, căutăm validarea, atenția celor din afara familiei. Că e mai important pentru noi ce reacții primim din afară, decât din interiorul familiei. Astfel, copilul va imita și el comportamentul nostru. Iar când va avea o problemă, nu la noi va veni, ci va căuta ajutor în afară. Acesta a fost semnalul de alarmă tras de Daniela Dumitrescu, psiholog clinician, psihoterapeut CBT și practician în metoda ESPERE.
Ea ne-a vorbit despre comportamentul adolescenților și efectul internetului asupra relațiilor lor. Am aflat, șocată pot să spun, că mulți adolescenți dependenți de internet au tot felul de… jocuri, să le spun așa. Nu vreau să dezvolt aici. A povestit Daniela tot ce e de povestit pe blogul ei, despre relațiile RPG, despre ”CRUSH-urile” de pe Whatsapp. Vă rog să citiți! Este o bucată din realitatea adolescenților de astăzi.
VARIANTA OPTIMISTĂ
Asta a fost latura alarmistă. Dar, totodată, există și o latură bună. Aici, însă, depinde de cum reușim să ”traducem” copiilor comportamentul nostru. Și, cum eu sunt mai optimistă de fel, tind să merg pe latura asta.
Prin faptul că îți expui problemele în public (pe blog, pe rețelele de socializare), copilul tău poate vedea în tine un model de mamă care nu se teme. Nu se teme să se exteriorizeze, să își exprime sentimentele de orice fel, să ceară ajutor. Îi transmiți că ești un om asumat, îi transmiți că este ok să ceri ajutorul, și nu să ascunzi probemele sub preș. Acum, firește, depinde de fiecare dintre noi ce și cum comunicăm copiilor.
CARE SUNT SOLUȚIILE?
- Nu să punem lacătul pe ușă, să ne închidem conturile de Facebook, de Instagram sau unde mai activăm în online. Date fiind aceste informații, în primul rând, înainte să postăm ceva pe rețelele de socializare, ar trebui să ne gândim mai bine la consecințe. Moderația, ar fi prima soluție. Adică să cântărim bine înainte de a posta ceva pe internet.
- Să reducem timpul petrecut în online, în favoarea celui din afara internetului. Să stăm mai mult cu copiii, să punem bazele unei relații strânse între noi și copii. O relație bine construită cu copilul, bazată pe iubire, pe înțelegere, pe comunicare va determina comportamentul, în viitor, al copilului adolescent.
- Internetului ar trebui să îi acordăm rolul de sursă de divertisment, de informare. Dar și de comunicare. Însă o comunicare nu în văzul tuturor. Putem face grupuri închise doar pentru noi, familia extinsă, prietenii apropiați. Aici putem povesti, putem posta fotografii de familie.
- Clar, o soluție este să NU postăm fotografii jenante. NU imagini cu copii în toată splendoarea lor! Chiar și o părticică, așa cum am mai văzut. NU imagini cu zonele în care copiilor le-au apărut diverse, de la pete de nu-știu-ce-culoare sau eczeme. Problemele medicale se discută EXCLUSIV în cabinetul medicului, nu pe internet!
- Niciodată, dar niciodată nu este o idee strălucită să postezi informații legate de locul unde ești! Nu în timp real. Poze din vacanță? Ok, le poți pune, dar numai după ce ai revenit acasă. De ce? Simplu: a crescut numărul caselor sparte de hoți după un check-in pe net din vacanță.
CA O CONCLUZIE
Ziceam că această ediție de Digital Parents Talks a fost o ediție grea din perspectiva informațiilor primite. Asta și pentru că s-a mai discutat despre cum îți ferești copilul de abuzuri și ce am putea face pentru a-i pregăti să se apere de abuzatori. Dar și despre prevederile legale privind fotografierea și filmarea copiilor la școală, la evenimente, sau implicarea loc în reclame. Însă, despre astea voi vorbi în postările viitoare.
În încheiere, vreau să o citez pe Amina, mamă, blogger, inițiatoarea campaniei de conștientizare a abuzului în mediul online – ”Tu știi cine îți privește copilul?”. Dacă există riscul ca 1% din răul ce i se poate întâmpla în viitor copilului meu să mi se datoreze, pentru că am făcut sau nu am făcut un lucru, atunci eu vreau să fac tot ce-mi stă în putere să îl protejez.
Digital Parents Talks (”Școala de blogging”, cum îi spun eu) sunt acele întâlniri lunare realizate de Ana și Lavinia, de la Parenting PR, dintre bloggeri și specialiștii din diverse domenii de la care noi, bloggerii, învățăm. La ediția cu numărul 15 am avut onoarea să mă aflu și eu printre speakerii care au dat mai departe din cunoștințele lor.
Despre internet și copii puteți citi și pe siteurile Mămicaurbană, Talente de Năzdrăvani, Johannasburg și Praf de stele.
La ediția cu numărul 17 de Digital Parents Talks, speakerii au fost:
- Daniela Nicoleta Dumitrescu, psiholog clinician, psihoterapeut CBT și practician în metoda ESPERE®. Lucrează de peste 15 ani în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului sector 6, dar are și o practică privată.
- Juracopschi Angelica – Cabinet de avocat este avocat și asistent social. Timp de 13 ani a lucrat ca asistent social și a încercat să pună în prim plan omul, nu procesul în sine. De trei ani este avocat în Baroul București și combină cunoștințele juridice cu abilitățile și experiența proprie, într-o abordare complexă a persoanei-client.
- Ioana Marinescu, autoarea blogului pisicapesarma.ro.La bază este om de comunicare și PR, ea a vorbit la #DPT17 despre cât de mult alege să o expună pe fiica sa, Ana, pe blog și în social media.
- Mădălina Sava este psiholog clinician și psihoterapeut cognitiv-comportamental. Ea crede în importanța luării deciziilor personale și în alegerea și construirea comportamentelor și identității pe care ni le dorim, pas cu pas. A participat la conferințe naționale și internaționale ca speaker, cu prelegeri și ateliere.
- Mihaela Dinu este psiholog clinician în cadrul organizației Salvați Copiii și coordonator al Centrului de Educație Emoțională și Comportamentală pentru copii. Are o experiență de aproape 20 de ani în lucrul cu copiii și părinții acestora. Mihaela este preocupată permanent de dezvoltarea armonioasă a copiilor, de construirea relațiilor acestora cu părinții, precum și de adaptarea acestora în mediul scolar. Lucrul direct cu copiii și părinții reprezintă mereu o provocare și presupune căutarea permanentă de informații noi în domeniu și însușirea metodelor validate științific.
- Amina Tomescu, mama Sofiei și a lui Noah, blogger la aminatomescu.ro, inițiatoarea campaniei de conștientizare a abuzului în mediul online – ”Tu știi cine îți privește copilul?”.
Ediția 17 de Digital Parents Talks s-a desfășurat la OK Center România. Sponsor: Lidl Romania. Partener: Mustela Romania.