Zvăpăiată, chiţăită, alintată, răsfăţată, agitată, mofturoasă, şireată. Asta e fii-mea. Ah, şi timidă… la început. Că după ce se obişnuieşte cu lumea şi mediul… ferească Dumnezeu! Trage de toate, aleargă de colo colo, gustă tot ce-i vine la mână, fie că e comestibil sau nu. Ce să mai, se dă în stambă. Ce-i drept, rareori s-a întâmplat să înceapă să urle în deplasare aşa cum face acasă. Nu urletul aela de supărare, ci unul de bucurie. Îi place tare mult să se audă ţipând, şi nu de puţine ori îi obligă pe noii noştri vecini să asiste la un recital de ţipete. Variate, pentru că ar fi prea monoton să ţipe pe aceeaşi tonalitate, nu?
Ei bine, săptămâna trecută am avut surpriza ca, de cum am întrat în creşă, să-i aud ţiclnalul maimuţei mele. Asta în condiţiile în care eu eram la parter, iar ea la etajul 1. În timp ce urcam pe scări, o auzeam pe fii-mea cum ţipă, apoi sunetul scos de ea e urmat de ţipetele altor copii. “Alexia, gata mami, gataaaaaaaaaaa!”, o aud pe educatoare spunându-i pe un ton destul de calm, dată fiind situaţia. “Ei aş, nu e gata, îi spun eu, intrând pe uşă. Nici acasă nu tace când îi spun gata sau taci”. Uşor speriată, educatoarea încearcă să se scuze: “De când s-au trezit o ţin tot aşa. Ea dă tonul, iar băieţii se iau după ea. La fel şi cu alergatul. Ea începe, iar restul o urmează”. Wow – mă gândeam eu – nu i-a luat mjult timp să îl detroneze pe Gabi, şi capul răutăţilor din grupă-deh, e cel mai mare copil de acolo. În doar 3 luni, fii-mea a devenit şeful de trib. Avantajul,zic eu, de a fi singura fată din grupă. Bine, a mai venit o fetiţă, dar e la început, încă e mai timidă.
După o astfel de veste, sincer, mă gândesc la bietele educatoare, ce au de suportat ore-ntregi! Nu mi se pare de ici de colo să stai o zi întreagă în compania unor copii care urlă cât îi ţin plămânii şi aleargă de colo-colo. Bine, o să ziceţi, asta e meseria lor. Corect, dar nu pot să nu mă gândesc că nu e deloc uşor… Şi mă mai gândesc că, după ce o voi transfera pe “mica teroristă” la creşa Degeţica, educatoarele ei de la Mica Sirenă vor respira uşurate… până se va stabili următorul şef de trib ţipător şi agitat.
Stai linistita si cand se mareste si trece in grupa mijlocie sau mare tot aia e! Cateodata chiar admir educatoarele pentru ca eu acasa de-abia suport toate astea…la gradi m-am nimerit uneori la masa de pranz…galagia care se aude din sala de mese depaseste orice inchipuire si asta in conditiile in care sunt in sala si asistentele medicale si femeile de serviciu plus bucataresele…copiii sunt efectiv greu de stapanit, bucatareasa este de-a dreptul impozanta si incepe si ea sa racneasca, pentru moment tac toti-pret de 5 secunde-dupa care vacarmul izbucneste din nou. Ar trebui sa fim mai intelegatori fata de cadrele didactice cand spun ca sunt prost platiti!
Înţelegătoare sunt cu ele, că ştiu că nu e uşor să ai o gaşcă de zvăpăiaţi pe cap. Dar nu mai sunt înţelegătoare când acestea urlă într-una la copii, îi jigneşte şi îi loveşte. Slavă Domnului noi nu am păţit-o!