Așa cum am promis în articolul precedent, revin cu partea a doua a interviului cu învățătoarea Consuela Colțan, un dascăl de nota 10. O învățătoare care pune elevul și capacitatea lui de asimilare mai presus de cantitatea de informații pe care copilul trebuie să o primească. De data aceasta, subiectele abordate în discuția noastră sunt cele care ne ”dor” pe noi, părinții, dar și pe profesori: teme pentru acasă, activitățile extrașcolare, schimbările de care sistemul de educație românesc are nevoie, implicarea părinților, modul de predare etc.
În cei 25 de ani de când lucrează în învățământul de stat, doamna profesoară Consuela Colțan a păstorit șase generaţii de elevi. Acum, domnia sa predă la clasa I, la Școala Gimnazială 280 din București și are 35! de elevi ”frumoşi, isteţi şi curioşi”, cum îi descrie doamna profesoară. Fără alte cuvinte de prisos din partea mea, vă invit să citiți partea a doua a interviului cu învățătoarea Consuela Colțan.
Cum vă pregătiți pentru activitățile de la clasă?
Conceperea activităţilor, strângerea şi pregătirea materialelor şi mijloacele didactice necesită timp, ajungând astfel ca activitatea didactică să mă acapareze în totalitate. La acestea, se adaugă şi alte responsabilităţi în şcoală sau în afara ei, participări la cursuri de formare, conferinţe, proiecte educaţionale, ateliere în ţară şi în afara ţării. Recunosc că nu este tocmai uşor să ai o astfel de abordare a conţinuturilor la clasă, însă tot ceea ce fac, fac din pasiune şi de aceea, nici un efort nu mi se pare prea mare.
După părerea dumneavoastră, ce îi ajută mai mult pe copii să învețe/să memoreze informațiile din programă: temele pentru acasă sau activitățile la clasă?
Categoric, activitatea de la clasă este foarte importantă, mai ales dacă stimulează actul învăţarii şi formării, prin crearea unei atmosfere de colaborare şi emulaţie. Eu pun foarte mult accent pe implicarea directă a copilului în învăţare, pe trecerea de la concret la abstract, pe experimentarea realităţii prin cât mai multe mijloace. Doar astfel, copilul va înţelege cu adevărat noţiunile teoretice, ce urmează să le asimileze şi să le interiorizeze. În acelaşi timp, nu neg nici rolul temelor pentru acasă, pe care le consider utile şi necesare pentru îmbunătăţirea învăţării şi consolidarea cunoştinţelor. De preferat ar fi să nu aibă un caracter repetitiv, monoton, dificil şi un volum prea mare, astfel încât să ocupe tot timpul liber al elevilor.
Cât timp credeți că trebuie alocat temelor, lecțiilor și cât jocului?
Aşa cum prevede şi ordinul ministerului, timpul necesar realizării temelor pentru acasă ar trebui să fie de cel mult două ore, însumând toate disciplinele (clasa I- 30 minute – o oră; cls a II-a şi a III-a – o oră – o oră şi jumătate; cls a IV-a- două ore). De asemenea, jocul ocupă un loc foarte important în viaţa micului şcolar, fiind o activitate necesară, liber acceptată, care produce satisfacţii. Fără joc, un copil este nefericit şi nu poate da randament. În acest context, familia este datoare să se preocupe de organizarea timpului liber al copilului, ţinând cont şi de faptul că suprasolicitarea copilului în activităţi extraşcolare duce la instalarea unei oboseli accentuate, care perturbă echilibrul fizic şi psihic al copilului.
Ce ar trebui schimbat în sistemul românesc de învățământ?
Sunt multe lucruri de schimbat în sistemul nostru de învăţământ, dar atâta timp cât este subfinanţat, nu se pot face paşi semnificativi.
Din punctul meu de vedere, dincolo de toate neajunsurile sistemului, noi, profesorii, ar trebui să apelăm mai mult la învăţarea afectivă, căci ea reprezintă unul dintre factorii importanţi în formarea personalităţii elevilor.
Ross Campbell, în cartea sa, “Educaţia prin iubire”, sublinia faptul că: „exprimarea consecventă a iubirii faţă de copil stă la baza educaţiei eficiente. Nu contează dacă ea variază ca formă de exprimare în funcţie de timp şi spaţiu. Ceea ce contează este ca întotdeauna copilul să se simtă iubit.” Acesta este şi crezul meu: în activitatea şcolară, educaţia prin iubire este cea mai eficientă cale de dezvoltare şi de formare, mai ales în ciclul primar.
Cum arată o zi de curs la clasa dumneavoastră?
O zi de curs debutează cu amenajarea spaţiului clasei, înainte de sosirea elevilor; apoi întâmpinarea lor de către mine sau de către unul dintre colegi. Începem ziua prin a le prezenta, pe scurt, activităţile propuse, copiii punând întrebări sau venind cu propuneri. Activităţile sunt realizate integrat, îmbinând comunicarea cu matematica şi ştiinţele naturii, dezvoltarea personală cu muzica şi mişcarea. Dacă învăţam o literă nouă, atunci cu siguranţă va fi prezent Moş Alfabet sau D-ra Alfabet, care ne vor îndruma pe tot parcursul zilei. În recreaţii, am amenajat pe holul şcolii un spaţiu de joacă pentru copii, unde pot face mişcare şi pot exersa anumite abilităţi sau cunoştinţe (şotronul, bowling cu calculul punctelor, “iazul cu peşti-silabe”, “zarul săltăreţ”, teatru de păpuşi, etc).
La finalul zilei, cel mai bun feedback îl reprezintă exclamaţiile lor: „Doamnaa, a fost cea mai tare zi!, „Wow, iar ne-aţi surprins, doamna!, „Abia aştept să povestesc ce-am făcut la şcoală!, „Avem cea mai tare doamnă!”. Cum să nu-i iubeşti, cum să nu vii cu bucurie la şcoală, cum să nu le oferi tot ceea ce ai mai bun?
Ce fel de activități au mai mult ”lipici” la elevii dumneavoastră?
Categoric este vorba despre activitaţile realizate prin joacă, cele care au acel element de “wow”, cele care presupun mişcare, lucru în echipă şi joc de rol. Este necesar ca activităţile la care participă copilul să fie prezentate într-o manieră atractivă, ca o poveste, din care şi el face parte, să simtă chiar că deţine unul dintre rolurile principale ale poveştii. În clasa mea, fiecare elev are câte o marionetă, prin intermediul căreia interacţionează unii cu alţii, creează poveşti şi situaţii de viaţă, pe care le dezbatem şi din care învăţăm lucruri noi. Avem, încă din pregătitoare, prietenii clasei, personaje confecţionate de mine, în mărime naturală: Domnişoara Alfabet, Elefănţica Emi, D-l Quintus, Moş Alfabet, Curiosul şi Creativa, care participă activ la actul didactic, ajutându-mă să realizez adevărate „lecţii-spectacol”.
În acest an şcolar am introdus activităţile în care realizăm experimente şi, bineînţeles, au devenit preferatele elevilor mei. Am construit cu copiii un mega-vulcan, care s-a vrut a fi cel de pe Marte (cel mai mare din Sistemul Solar) şi am simulat erupţia lui prin intermediul reacţiei chimice dintre acidul acetic (oţet) şi bicarbonat de sodiu; am plantat seminţe pentru a observa şi identifica etapele germinaţiei şi durata acestui proces, în funcţie de soiul seminţei; am creat Sistemul Solar prin poziţionarea corectă a planetelor „gonflabile” faţă de Soare; am explorat corpul uman folosind mulaje în mărime naturală. De asemenea, am călătorit, alături de Paxi (resursa educativă ESA pentru clasele primare), printre comete şi planete, am fost pe Marte şi am aflat răspunsul la întrebarea: „Există marţieni?”
Cu ajutorul trusei „Spacecraft Materials Kit”, pusă la dispoziţie de Agenţia Spaţială Română (ROSA), am experimentat proprietăţile diferitelor materiale, în vederea alegerii celui mai potrivit, cu care am putea să ne construim o navetă spaţială; am „lansat” rachete din sticle de plastic, folosindu-ne tot de reacţia chimică dintre oţet şi bicarbonat de sodiu şi urmează să trimitem un mesaj din partea „curioşilor creativi”, pe Staţia Spaţială Internaţională, folosind Astro Pi Raspberry, un computer de dimensiuni mici, dezvoltat de ESA (Agenţia Spaţială Europeană).
Prin toate aceste activităţi interdisciplinare, am încercat să îi apropii pe copii de modelul educaţiei STEM (Science, Technology, Engineering, Mathematics), în limba română ŞTIM (ştiinţe, tehnologii, inginerie, matematică). În România, acest model educaţional este slab abordat şi ţine, mai degrabă, de subiect de discuţie la conferinţe, decât de implementarea lui în şcoală.
Cât de importantă este implicarea părinților în activitatea școlară a elevilor?
Părinţii elevilor mei mă susţin în toate activităţile pe care le realizez şi se implică activ. Este foarte important ca părintele să fie un partener în educaţie, pentru a acţiona simultan cu cadrul didactic, în vederea sprijinirii evoluţiei copilului. Să găsească acel echilibru între lipsa de interes şi implicarea în viaţa şcolară, să aibă încredere în profesionalismul educatorului şi să nu impună folosirea anumitor metode pe care ei le consideră eficiente, să le spună cum să realizeze activităţile, etc.
Există obstacole de care vă loviți în încercarea de a transforma sistemul clasic de predare în unul interactiv?
Sigur că da, este extrem de dificil din punctul de vedere al organizării spaţiale, căci funcţionăm într-o şcoală în care se învaţă în trei schimburi, iar numărul elevilor de la clasă este foarte mare (35 elevi!). Materialele didactice necesare nu sunt asigurate de şcoală, ci le procur sau le confecţionez singură sau cu ajutorul părinţilor. La acestea se adaugă necesitatea parcurgerii programei şcolare stufoase, care nu îţi permite să aloci foarte mult timp unui conţinut, pentru a-l valorifica şi integra în activităţi cu adevărat interesante pentru copii.
Este dificil să fii un profesor diferit?
Privit din afară, este dificil să fii un “profesor diferit”, căci trebuie să ieşi cumva din zona de confort, să dedici extrem de mult timp meseriei, să citeşti, să te informezi, să cauţi şi să aplici tot ceea ce este nou în domeniu, să creezi contexte de învăţare şi dezvoltare pentru copii. “O educaţie de calitate înseamnă echilibru între tradiţie şi inovaţie, între creativitate şi rutină” – Sir Ken Robinson
Vă invit să îi urmăriți activitatea pe pagina sa de Facebook, acolo unde doamna învățătoare Consuela Colțan postează imagini și clipuri cu ativitățile sale la clasă.
Pentru toate lucrurile frumoase pe care le face la clasă, pentru faptul că pune atât de mult suflet în relația cu elevii săi și pentru că a demonstrat că școala poate fi și altfel, pot spune că doamna Colțan este un #ProfesorPentruViitor.
Eu îți mulțumesc frumos că ai intrat pe blog și te mai aștept cu drag. Mă poți urmări și pe FACEBOOK, pe INSTAGRAM, dar și pe YOUTUBE (unde te aștept să dai Subscribe).
Te poți abona la NEWSLETTER și vei primi, o dată pe lună, un e-mail de la mine cu o parte dintre articolele publicate.
