Tații de fete şi băgatul în "munca" lor…

Sunt două categorii de bărbați (băieți): ăia care se laudă-n gura mare că au făcut şi au dres cu una, două, nouă, 99 de fete şi cei care tac şi fac. Mă rog, ar mai fi şi cei care nu fac, dar nu  despre ei e vorba în această postare. Subiectul e altul: ce se-ntâmplă cu toţi ”băgăcioşii” când devin taţi de fete?

E o vorbă veche despre tați şi motivul pentru care ei nu (prea) îşi doresc fete: păi cum să vină unul (nu zic mai mulți că deja îmi dau foc la valiză)  să îşi bage %#%#%#  în “munca” lor? Poate de aici şi bancurile cu tații care îşi iau arme letale pentru pretendenții (a se citi atentatorii) la inima (sau altceva) prețioasei lor fiice… Miştoul ăsta l-am aplicat şi eu lui Tibi când i-am spus că vom avea o fată. “Începi să iei lecții de tir? Îi vei cumpăra centură de castitate? Eşti conştient că ea va păți ce au pățit multele gagici la care ai marcat?”… iar lista întrebărilor agasante a fost lungă. Insă el s-a arătat indiferent, chiar convingător: nu suferă de boala taților de fete… Hmm, mai vedem noi când ajunge fii-sa adolescentă sau după prima ei decepție în dragoste. Cert e că Alexia e ”fata lu’ tata”, iar tata nu ratează ocazia să se laude cu minunea şi comoara lui!


Despre tați şi prințesele lor am citit şi am râs cu lacrimi în “Adela spune“, cartea Adelei.

Domnilor, aveți tăria să recunoaşteți cele de mai jos?

Cartea Adelei mi-a plăcut la nebunie. Am râs cu lacrimi, chiar şi la metrou. Nu credeam că în gingaşa şi firava de Adela (aşa cum pare ea la prima vedere) zace o fiară… După cartea asta nu pot să spun decât atât: Adela, you are my hero!

După umila mea părere, “Adela spune” este o carte interzisă celor care suferă de lipsă acută de umor. Zău! Dacă nu aveți simțul umorului, mai bine nu citiți cartea. Vă veți simți adânc răniți în orgoliul de masculi feroce că o muiere şi-a permis să facă mişto de voi, ființele (cele mai) superioare doar pentru că sunteți purtători de chestii atârnătoare între picioare. La drept vorbind, nici femeile nu ies neşifonate din cartea Adelei… Dar, una peste alta, lectura a fost plăcută, mi-a readus zâmbetul pe buze şi, sincer, m-a făcut să văd cu alți ochi căsnicia mea. În bine…

3 Comments

  1. multumesc, o pun pe lista “de citit in 2015”, m-am amuzat copios ( desi sunt mama a doua fete :))) ) of

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close