Un weekend pe lună. Atât are tati liber. Weekendul ăsta, el avea în program (făcut de mine, fireşte 😉 ) ceva reparaţii prin casă, piaţa, curăţenie lună. Astea în timp ce eu şi fii-mea ne făceam de cap la teatru. Ah, în programul lui tati am trecut şi un pic de somn, la prânz. Aşa trebuia să-şi petreacă el zilele lui libere. Daaar am decis în ultimul moment să schimbăm ceva-ceva. Aşa că l-am cărat după noi la spectacole. Să vadă şi el cum se distrează fii-sa cu mă-sa, aşa, ca fetele. Nu a fost greu de convins, căci invitaţia noastră a venit pe fondul unei întâmplări haioase din timpul săptămânii, când, în timp ce el şi Alexia aşteptau la coadă la Mega Image-ul de lângă noi, pitica noastră a fost ”asaltată de o tanti agitată” (descrierea aproximativă a lui tati). ”A vorbit cu fii-ta, zicea că o cunoaşte de la Zurli. Da’ ce faceţi voi acolo de vă ştie toată lumea?” s-a/m-a întrebat soţul din dotare după întâlnirea cu pricina. Aşa că i-am dat ocazia să vadă ce mama zmeilor facem noi la spectacole. Şi l-am dus nu la unul, ci la două. Mă rog, cu Zurli l-am ameninţat din seara în care mi-a relatat întâmplarea din Mega Image. Apoi, sâmbătă, pe când Alexia şi cu mine ne pregăteam să mergem la MiniArtShow, am aruncat într-o doară ”Ce-ar fi dacă ne-ai duce până la mall? Ah, dar nu e ok, că o să plângă fii-ta dacă ne laşi şi pleci… lasă că iau autobuzul”, am replicat eu (”inocentă”). El s-a oferit să meargă cu noi şi să asiste la spectacol, aşa că l-am ”împachetat” frumos şi l-am luat cu noi.
La Mall Vitan, am aflat care e ”Povestea curcubeului” de la gaşca de actori a Ioanei Ginghină. Cum am ajuns mai devreme, tati şi-a găsit repede de lucru: a dat o raită pe la Media Galaxy. Mai bine de o oră. Între timp, noi am colorat, ne-am văzut live cu Mati şi mami Miruna, apoi ne-am făcut comode (mă rog, Alexia).
Timidă la început, Alexia rostea culorile mai mult pentru ea şi abia dacă voia să atingă obiectele ce-i erau aduse
Abia când a văzut roşul a prins grai
Şi, când a apărut albastrul în peisaj, ea şi ceilalţi copii au luat cu asalt jucăriile în această culoare.
De altfel, caracatiţa a fost cea care a vrăjit-o pe Alexia. A plimbat-o de colo colo tot spectacolul, dar ne-a asigurat că, atunci când vom pleca, nu o va lua acasă şi nici nu va plânge după ea. Prima promisiune a respectat-o, pe a doua… parţial.
În timpul spectacolului, primeam câte ceva colorat pentru a face o planşă. 
A noastră, la final, arăta aşa:
Mărul, deşi trebuia pus în copac, Alexia l-a vrut pe jos ”pentu că a bătut vântul şi l-a dălâmat din pom”… Dacă e nevoie de traducere, cu galben am făcut un soare, cu albastru nori şi apă…
Ah, să nu trec la următorul spectacol fără să vă zic de tati, că doar el e subiectul acestei postări. Cu câteva minute înainte de terminarea ”Poveştii curcubeului”, a apărut şi tati, fericit din cale afară: a văzut la MediaGalaxy un sistem audio belea, să i-l luăm Alexiei să i-l punem în camera ei pentru a asculta muzică şi poveşti. Pam-pam!
PS şi da, pentru cei care au o bănuială sau sunt nelămuriţi: pe obrazul drept al Alexiei sunt urme de dinţi. Ai lui Patrick, colegul de grădi al căpriţei, fiul unor prieteni de-ai noştri… Când vor creşte, le vom arăta poza. Iar dacă vreodată vor forma un cuplu, poza asta, poate, va fi un motiv tocmai bun pentru fii-mea să-i scoată ochii (la figurat) lui Patrick 😉
O, draga de ea, chiar I-a placut caracatita aia, nu I-a dat drumul deloc :)))
Da, a fost dragoste la prima vedere!