Episodul cu ”Șefule, ai diaree?” s-a încheiat. Se pare că a fost de bun augur să-mi întreb șeful, pe nemțește, cum stă cu mațele și cu defecarea… pentru că am primit numai cuvinte de laudă de la fostul loc de muncă. Am zis că e vorba doar de politețe, amabilitate, chestii politically correct. Le-am mulțumit […]
Browsing Tag: germania
3 luni fără casă. Aventura noastră de homeless în Germania
Atunci când am decis să părăsim România am ales Germania din mai multe motive. Unul dintre ele a fost siguranța. Iar altul, proximitatea. Între Canada și Germania, ni s-a părut mai ok a doua variantă. Mai ales că, printre altele, despre aceasta știam că este țara unde regulie sunt clare și respectate fără loc de […]
Ce mai circ: bătaia pensionarilor pentru un loc în față la casa de marcat
De când m-am mutat în Germania, m-am tot minunat de cât de liniștită și de relaxată e lumea aici. La început, m-a șocat, chiar, să văd că oamenii stau liniștiți la coadă, că nimeni nu se bagă în față la doctor sau la vreun alt rând, indiferent unde s-a format acesta. Eh, până am asistat […]
Cam cât de dor mi-e de ACASĂ, la un an de când am părăsit România?
Destul de tare. Sincer. Dor de tot ce înseamnă ACASĂ. De străzile din Berceni, de glumele cu vânzătoarele de la magazinul din colț, de vecinii amabili, indiferenți sau de cei puși pe harță. Dor de pisicile de pe aleea dintre blocuri, pe care le hrăneam cu atâta dragoste și care mă enervau teribil că nu […]
În așteptarea biopsiei care îmi spune dacă am cancer sau nu, iadul e… o glumă slabă
Acum, că m-am adunat, pot, în sfârșit, să scriu despre cum au fost pentru mine ultimele aproximativ trei luni de așteptare. Ce am așteptat? Rezultatul unei biopsii, care să mă lămurească dacă am sau nu cancer… Un cuvânt atât de greu, un singur cuvânt care te poate omorî înaintea diagnosticului. Sau care te poate întâri […]
Internată într-un spital din Germania, mai pe la marginea ”satului”. Prin câte m-au trecut!
Ei bine, am bifat-o și p-asta! La nici un an de când am părăsit România, m-am internat într-un spital din Germania. În unul mai… ”de la țară”, cum se zice prin România. Pentru că noi nu locuim la oraș, ci la țară. Într-un orășel mic, unde sunt doar câteva blocuri, dar multe case. Sunt și […]
Nu am știut niciodată să cer ajutor. De rușine
Atunci când a venit vorba de mine, de nevoile mele, nu am știut niciodată să cer ajutor. De rușine. Iar dacă m-am încumetat să o fac, am făcut-o după infinite îndoieli, remușcări, temeri și cu convingerea că deranjez. Însă, când a fost vorba să ajut pe cineva, imediat m-am activat și am găsit cuvintele potrivite […]
Mucenici vânduți ”pe sub mână”, în anul 2021. Am trăit-o și p-asta!
Atunci când cumperi mucecinci ”pe sub mână”, te simți ca acasă, în orice colț de lume te-ai afla, tu, române. Suntem în anul 2021. An în care americanii au făcut cel mai important pas în cucerirea planetei Marte. Planetă pe care, speră ei, cât de curând, vor locui oamenii. Oamenii ăștia de pe pământ. Ei […]
Dacă nu ești nu boss de boss bengos, atunci mucles!
Copiii au nevoie de educație și au dreptul la aceasta – ăsta e mesajul pe care l-am primit de la școala unde merge Alexia, aici, în Germania. Mesajul a venit împreună cu un lung șir de info și de măsuri anti-corona și cu explicații de ce trebuie să respectăm niște reguli minime de igienă, de […]
View post to subscribe to site newsletter.
Șoc și groază: la ședința cu părinții nu ni s-au cerut bani pentru fondul clasei!
Ei bine, am trecut și de faza asta: ședința cu părinții la noua școală. Prima ședință cu părinții. Aceasta a avut loc la două săptămâni de la începerea anului școlar, părinții au fost chemați la ședință. V-am tot povestit, pe Facebook, cum a fost cu înscrierea. În fiecare postare nu am avut cum să nu-mi […]
View post to subscribe to site newsletter.
Prima zi de școală în Germania, cu papuceii de acasă în traistă
Din nou prima zi de școală pentru noi. Din nou ceva de bifat la categoria ”prima dată”. Doar că, acum, este vorba despre prima zi de școală în Germania. Când am venit aici, primul lucru pe care l-am făcut a fost să merg la școala din apropiere să o înscriu pe Alexia. Pentru că am […]
Te-am părăsit, nu din lașitate. Și, sincer, mă bucur și nu prea de această despărțire
Am ajuns și la despărțire. Pe data de 14 iulie 2020, la 4 dimineața, am îndesat ultimele bagaje în mașina unui bun și drag prieten de familie, mi-am luat copilul și pisica și am fugit mâncând pământul. Am plecat cu teamă. De imprevizibil. Că se va întâmpla ceva, nu știu, orice, și nu-mi voi mai […]