Sunt o Yummy!

Ei, da, acum sunt yummy! O yummy mummy 🙂 Asta pentru că ”am cedat” Anei și am mers să mă răsfăț. Cu copilul după mine, cum altfel? De ce și plodul la pachet? Pentru că la Yummy Mummy, mamele sunt răsfățate, în timp ce ăia mici se joacă într-un spațiu adecvat.

După o perioadă de iad, cu zăcut în pat, cu dureri de cap de parcă venea apocalipsa, cu dureri de ochi și de urechi, că și bâzâitul muștei mi se părea că atingea muuuulți decibeli, după două zile bătute pe muchie în care nici cu macaraua nu puteam fi dată jos din pat, mi-am zis că trebuie să fac ceva pentru mine. Așa că, de cum am putut sta în picioare fără să mă ia amețeala, mi-am anunțat soțul că îmi iau copilul și plecăm în lume. Noi două, ca fetele (sic!). Am primit o privirie gen: „tu ești muci de răcită și ai impresia că vei putea face mai mult de doi pași?”. ”Merg la salon, cu fii-ta, să ne distrăm ca fetele, ce te bagi tu în fericirea noastră?”, spun eu repede, defensiv. ”Așa că, te anunț oficial că mâine eu și fii-ta avem program, fără tine. Tu faci ce vrei!”, am punctat eu. ”Ooook”, primesc răspunsul circumspect al singuruluui reprezentant al sexului tare din casa nastră. Și cele două pisici tot fete sunt, deci suntem în majoritate! 😉

De cu dimineață ne trezim noi, ne gătim și hop și tati îmbrăcat. N-apuc să-ntreb ”Da’ tu unde crezi că mergi?”, că mă lămurește el: voia să ne ducă cu mașina, apoi să își facă de treabă pe la soacră-mea. Buun, mergem ca doamnele, deci.

La doi pași de Unirii, chiar în spatele Administrației Financiare de la intersecția bulevardului Mărășești cu Bd Dimitrie Cantemir, într-o casă la linia de tramvai, pe un geam, văd niște autocolante colorate și sigla salonului Anei,

 

De cum am intrat, Alexia mea mutulică rușinilă s-a lipit bine de mine. Nu a răspuns salutului prietenos al fetelor, DAAAR a plecat de cum a auzit că acolo există un loc de joacă minunat. Nu a ajuns până la el, căci s-a oprit în zona de manichiură, unde, într-un colț, erau o măsuță, două scaune bortac și câteva jucării. Nici nu a apucat să se dezbrace, a sărit direct la joacă.

De altfel, în fiecare sector al salonului este amenajat un mic colț de joacă, asta pe lângă camera special dedicată distracției. O bilă albă pentru că nu toți copiii se pot desprinde de mamele lor. Dar sunt și mame, de ce să nu recunoaștem, care preferă să își țină copilul sub supraveghere, chiar sub nasul lor, că de văzut, odorul poate fi văzut pe un televizor, căci locul de joacă este prevăzut cu camere de supraveghere. Adică, mamele stau la tuns, coafat, vopsit sau ce mai vor, ridică ochii la un ecran și văd cum se joacă ai lor copii. Ei? S-a gândit Ana la toate, deh, mamă și ea!

În timp ce mie mi se făceau unghiile, apoi eram tunsă, Alexia mea s-a relaxat, s-a jucat în camera copiilor și s-a simțit atât de bine, că mi-a fost chiar greu să o iau acasă. S-a lăsat cu plânsete, cu rugăminți fierbinți ”mai staaaau, mai fă-ți ceva, că eu mă joc, te loooog”. Nici când i s-a spus ”hai să îți fac unghiile” nu a vrut să iasă, deși de cum am ajuns la salon, ea a spus că vrea să i se dea cu sclipici pe unghii…  Păi cum să vrea copilul să plece, când i-a plăcut că a avut atâtea jucării doar pentru ea?

 

 

De la Yummy Mummy am plecat cu o freză nouă, filată, ca pe vremea când eram la liceu…

și cu o manichiură clasică, dar care a trecut cu brio testul spălatului vaselor fără ca oja să sară 😉

La plecare, am tras în poză și ”regulamentul” salonului, care mi  s-a părut tare fain:

Next time, sper să nu mai fiu pe fugă și să mă întorc acasă cu o manichiură semipermanentă și, de ce nu, un masaj…

 

 

 

One Comment

  1. Un articol foarte bun, nasterea nu inseamna ca nu putem sa aratam bine in continuare 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
Scroll Up
%d bloggers like this: