Sunt la leapsa despre carti

Piticii voinici mi-au dat o leapşă acum un car de vreme. Azi mi-am amintit de ea, deh, bătrâneţea. Scuze Anto pentru întârziere!

Aşadar, trebuie să răspund unei duzine de întrebări despre cărţi

1. Prima amintire cu mine citind

Hmmmm nu-mi amintesc la ce vârstă am început eu să citesc, dar ştiu că prin şcoala generală mi-a picat în mână o ediţie foaaaaarte veche a ”Amintirilor din copilărie”, da, alea scrie de ”nenea Creangă”.

2. Prima carte pe care am citit-o şi recitit-o

”Amintiri din copilărie”. Mi-a plăcut atât de mult, că am recitit-o ne N ori. Tot acea ediţie veche despre care am scris la prima întrebare. Îmi plăceau paginile îngălbenite şi scrisul cu apostrof, nu cu cratimă, ca acum.

3. O carte pe care fiecare copil ar trebui să o citească

Cu riscul de a mi se spune ”you have an obsession”, repet: ”Amintiri din copilărie”

4. Locul meu preferat de citit
Cand eram copil, citeam la birou, lângă geam sau pe jos, sprijinită de pat. Rar sus în pat, pentru că mă fura somnul. Acum citesc pe unde apuc, dar cel mai des se întâmplă în metrou, în drum spre job, spre casă.

5. Accesorii obligatorii în timpul lecturii

Un semn de carte.

6. Numărul cărţilor de pe lista mea de lecturi viitoare

Nu-mi fac o listă de lecturi viitoare. De cele mai multe ori mă ghidez pe principiul ”ne-am văzut, ne-am plăcut”. Dar asta nu înseamnă că nu-mi fac în minte o listă cu titluri. Most of them legate de copil – psihologie, educaţie, sănătate – chestii d-astea.

7. Ultima carte pe care am primit-o sau am cumpărat-o

Poveşti interzise idioţilor” , ABSOLUT DEMENŢIALĂ, scrisă de un fost coleg de-al meu din redacţie. Demenţială, cum, de altfel, sunt toate cărţile lui. Umor negru să ai şi le vei îndrăgi.

8. O carte care mi-a schimbat viaţa într-un fel

Avocat de divorţuri”,  Am citit-o într-o perioadă în care părinţii mei erau în proces de divorţ. O carte siropoasă, care, acum, nu m-ar mai impresiona, sincer.

9. O carte care îmi place dar care pare să nu placă nimănui

Nu m-a interesat niciodată dacă preferinţele mele literare sunt identice cu cele ale celor din jur.

10. O carte care nu-mi place, dar pe care toată lumea pare să o iubească

Aşa cum spuneam mai sus, nu-mi place să pun în balanţă preferinţele mele cu ale celor din jur. Deci nu mă interesează dacă o carte care pe mine m-a scos din sărite e un best seller, că e ”pe val” şi o citesc alte milioane de persoane.

11. O carte care mă intimidează

Mă intimidează cărţile istorice, n-am putut niciodată să citesc ceva din domeniul acesta. Şi nici istoria nu mi-a plăcut – prea multe cifre. Am urât matematica, o urăsc în continuare, iar asta s-a răsfrânt şi asupra istoriei. Faptele le reţineam, nu şi anii…

12. Trei dintre scriitorii mei preferaţi

Mircea Eliade şi Marin Preda. Doar doi. Locul 3 încă nu a fost ocupat

Având în vedere că am răspuns târziu acestei lepşe nici nu ştiu cui să o dau mai departe. Fac nominalizări, dar, doamnelor, dacă deja aţi răspuns, mea culpa… Ina, Mara,  AmaJoeLauraMihaelaAlinaRamonaAdela, LoredanaCristinaOana.

7 Comments

  1. ma bucur ca ai raspuns la provocare :)) ……..batranico ….nu a trecut asa mult timp,dar…deh…..batranetile tale sunt de vina….probabil ca te-au facut sa crezi ca ai un termen limita 😛
    cartile nominalizate de tine par interesante;le mai ai? poate mi se imprumuti si mie 😀
    carti despre educatia copilului am si eu daca te intereseaza si cumva nu ai citit pana acum (m-as mira 😀 ), da un semn si ne intalnim (in sfarsit!) sa ti le dau 😉
    pupici nazdravanei tale!

    1. Cărţile lui Mituş (Dumitru Angelescu) le-am dat mai departe, dar le găseşti pe site-ul editurii. Avocatul de divorţuri, cred, îl mai am la mama acasă. Cât despre cele despre copii, va trebui să facem fiecare câte o listă să comparăm ce avem-ce n-avem.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
Scroll Up
%d bloggers like this: