Stați liniștiți, nu îmi schimb IAR site-ul! Am amețit și eu cu atâtea modificări, darămite voi! Cred că mă voi opri la blogulmamei.ro, după ce am fost blogul mamei începătoare, ba pe blogspot, ba pe wordpress. Deci, am lămurit treba,da? Rămân cum sunt acum! Deocamdată (me, smiling like a devil!)
”Atunci, ce mama zmeilor e cu titlul ăla?”, poate vă întrebați.Și dacă nu vă întrebați, eu tot am să vă spun, că așa sunt eu, spun când vreau să spun ceva, greu mă abțin, nah. Dar, pentru asta, trebuie să mergem oleacă în trecut. Nu foarte departe, nu vă panicați! Doar până înainte de Sărbători, dacă nu m-a lăsat memoria de tot. Și acum să încep cu ”A fost odată”… Înainte de Sărbători, Cătălina, colega mea de breaslă, posesoare și ea de copii, doi chiar, m-a abordat pe Facebook. Da, stăm mult pe FB, ce vreți? Bon, m-a abordat ea cu o invitație să fac parte dintr-o comunitate de părinți din online. Recunosc, din 2010, de când am intrat în onlineul mămicesc, am tot primit invitații d-astea. Dar nu știu de ce nu mi-a făcut niciuna cu ochiul. Sau știu, dar vreau să fiu politicoasă (de data asta, măcar). Nu că mi-ar fi promis Cătălina marea cu sarea. Nici nu avea cum! Le am deja 😉 Mă rog, ideea este că mi-au plăcut două lucruri la ea: abordarea personală/personalizată și… Cătălina însăși. Mi-a lansat ea invitația și i-am zis pe loc: „Sigur, hai să vorbim”. ”Când?”, ”Într-o zi”. Ei și până s-au aliniat planetele, până ne-am adunat noi, până să vină ziua aia au trecut… vreo două luni. Ne-am văzut la o cafea, cu obiectul muncii în față, adică laptopul, am pus țara la cale și ta-daaaaaam! Gata! Am intrat în comunitatea suntmămică.ro. Așa că, de azi înainte vă invit să mă citiți și AICI. Eu vă invit frumos, voi dați clic, citiți, comentați dacă vreți. Eu trebuie doar să scriu, că tot îmi place să mă joc cu literele, nu?
Așadar, vă aștept în a doua mea casă virtuală, AICI!
