saptamana alaptarii

Și voi, mamelor care nu ați alăptat, ce aveți de zis? Cum vă simțiți în săptămâna alăptării?

Prima săptămână din august este numită și săptămâna alăptării.  Adică este dedicată celor care își hrănesc copii la sân. Asta înseamnă alăptarea. Este săptămâna în care mamelor, dar și viitoarelor mame, li se spune cât de important e să își alăpteze bebelușii.

Ce mi-aș dori eu ENORM este ca în această săptămână a alăptării să vorbim și despre mamele care nu alăptează. Despre acele mame care nu (mai) pot alăpta, mai exact. Să se vorbească despre ele nu ca despre acele vrăjitoare care trebuie puse pe rug și arse pentru că nu (mai) alăptează.

Cele care ALEG să nu alăpteze nu întră în discuție. Este alegerea lor. Una conștientă și asumată. Trebuie să le-o respectăm și să nu le acuzăm pentru alegerea făcută! Dar cele care nu pot alăpta, deși își doresc enorm să o facă, nu au și ele dreptul să fie băgate în seamă?

Din câte am observat eu, în cei peste 8 ani de când am devenit mamă, alăptarea asta e motiv de zâzanie mare între (unele) mame. Și zău că nu înțeleg de ce! În concepția mea, mamele sunt acelea care trebuie să îi învețe pe copii ce e iubirea, iertarea, toleranța. Însă, fix (unele dintre) ele se transformă în fiare și atacă fără drept de apel. De ce?  De ce să le răstignești pe cele care nu alăptează? Cu ce sunt mai prejos cele care nu alăptează? Cu ce sunt mai presus cele care alăptează și le împroașcă cu venin pe cele care nu le urmează exemplul?

 ”Nu trebuie să le desconsiderăm pe mamele care nu și-au alăptat copiii. NU sunt cu nimic mai prejos decât cele care au alăptat bebelușii”.  Nu o spun eu, ci a spus-o cât de poate de tare și de clar un medic. Valeria Herdea, medic de familie, președinte AREPMF, a transmis acest mesaj în fața a sute de părinți, formatori de opinii, veniți la ”Social Media for Parents”, întâlnirea anuală a bloggerilor de parenting, organizată de Evensys.

Oare de ce a devenit alăptarea un motiv de mândrie, de paradă? De ce curentul ăsta ”EU sunt mamă, pentru că am alăptat și nu am băgat lapte formulă în copilașul meu!”? De ce atâta ură și înverșunare?

Te-ai gândit vreodată, tu, mamă care alăptezi și le pui pe rug pe cele care nu o fac, la ce simte o mamă care nu își (mai) poate alăpta pruncul? Te-ai gândit vreodată câtă suferință e în sufletul ei și câte lacrimi varsă când vede copii la sânii mamelor, iar ea nu poate face asta pentru cea mai de preț ființă din viața ei?

Vrei să știți cum se simte o mamă care nu a mai putut să-și alăpteze copilul și care a fost pusă la zid, într-un mod aaaabsolut inuman? Vă spun! V-o spun din proprie experiență. Căci, da, eu am fost aia împroșcată cu venin de alte mame. Eu am fost una dintre cele acuzate că nu-mi iubesc fata și că nu mă pot numi mamă pentru că am crescut copilul cu lapte praf. Eu nu am avut norocul să îmi pot alăpta copilul mai mult de trei luni. Asta este una dintre frustările pe care le voi duce cu mine în mormânt. Ați fost voi, mame care alăptați și dați de zid cu cele care nu o fac, în pielea mea? Ați vărsat voi atâtea lacrimi câte am vărsat eu la gândul că nu sunt o mamă bună pentru că nu mi-am alăptat copilul mai mult de trei luni?

Am plâns, am înjurat, am dat cu mine de pereți de furie că legătura aia specială dintre mamă și copilul pus la sân s-a rupt prea devreme.

Și nu, nu am fost o leneșă. Nu m-am culcat pe o ureche când am văzut că laptele matern se reduce. Am luat pastile, am băut ceaiuri, am făcut N lucruri doar-doar voi putea avea în continuare lapte. Acum sunt consilieri de alăptare. Acum 8 ani nici nu știam de existența lor. Însă, medicul de familie mi-a fost aproape în toată această perioadă de chin.

”Ori continui să te chinui, ori accepți că nu mai ai lapte și îți revii cu capul. Copilul tău are nevoie de tine, cu mintea întreagă, nu de mustrările tale de conștiință. Nu a murit niciun copil că a fost crescut cu lapte praf! Revino-ți cu capul și crește-ți copilul cu toate mințile la tine!”.

Un duș rece care m-a făcut să realizez: nu cantitatea de lapte martern dat copilului meu mă face o mamă bună. Nu cât o alăptez… Ci iubirea pe care i-o transmit.

Dar, chiar dacă am fost arsă pe rug pentru că nu mi-am alăptat copilul, nu pot să nu mă bucur când văd alte mame hrănindu-şi copiii la piept. Da, doamnelor, alăptaţi-vă copiii! E dreptul vostru. Este dreptul copilului să i se dea preţiosul lapte matern. Dar nu vă urcați pe un piedestal pentru că v-ați alăptat copilul 1, 2 sau chiar 3 ani! NU asta vă face mai mamă față de altele. Și de ce trebuie să fim unele mai mame decât celelalte? De ce competiția asta?

Nu timpul petrecut de copilul tău la sân te face o mamă bună. Ci modul în care îl crești, ce îl înveți, cum îl ocrotești… Nu trebuie să existe o competiție între mame. Nu nu și nu!

Din fericire, nu sunt singura mamă care crede că nu ar trebui să existe ”războiul” ăsta între care e mai mamă în funcție de cât alăptează. Foarte frumos și cât se poate de real au scris Florina și Eliza, pe blogurile lor. Vă rog, citiți și rândurile așternute de ele. Vă vor da curaj, dragi mame puse la zid pentru că nu (mai) alăptați.

Sursa foto: pixabay.com

Dacă ți-a plăcut (sau nu) ce-am scris, mi-aș dori foarte tare să mi-o spui. Cu un mic comentariu, cu un share, cu un like…
Mă poți urmări și pe FACEBOOK, pe INSTAGRAM, dar și pe YOUTUBE (unde te aștept să dai Subscribe).
Te poți abona la NEWSLETTER și vei primi, o dată pe lună, un e-mail de la mine cu o parte dintre articolele publicate.
Eu îți mulțumesc frumos că ai intrat pe blog și te mai aștept cu drag.

3 Comments

  1. Buna. Ai fi surprinsa sa afli ca sunt si pers. care condamna alaptatul indelungat. Eu am patit-o, si n u numai din partea unei singure persoane, pt. ca am alaptat 1 an si jumatate.

  2. Eu cred ca ar trebui sa se aplice și la noi “mind your own business”. Serios acum, cine, când, cum și cât trage de sânii mei, cu orice scop, chiar e problema mea. Iar de băgătoare de seama sunt sătulă.
    Fereasca-Le Sfântul sa mă calce vreuna pe bătături, ca n-ai idee câți dumnezei invoc și ce paleta de înjurături am de la volan.
    Doar ce deschisesem instagram și mi apare poza cu campania, apoi tu pe mail… da mă nene, ca orice mamifer, și puii noștri sunt alăptați. Cat considera mama puiului. Restul nu e treaba nimănui.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close