Şi am fost la Salină

Salina Slănic Prahova. Un loc pe care-l ştiu de mică şi pe care nu l-am mai vizitat de secole. De fapt, prin 1900 toamnă, când eram la liceu, şi am plecat îngrozită din salină. Asta din cauza unui lift desprins, parcă, din filmele de groază: mic rău de tot, neiluminat şi care se zgâlţâia al naibii de tare. A fost de-ajuns o singură vizită, că nici n-am mai vrut să pun piciorul în salină. Am revenit mulţi ani după. Liftul, aproape la fel, în schimb, la interior, salina arăta total diferit: cu spaţii de joacă, mese de ping-pong, biliard, leagăne… Lumini şi luminiţe. Impresionant, dar nu din cale-afară. Săptămâna aceasta, mi-am luat copilul de-o aripă şi soţul de alta şi am pornit spre salină. Hotărâtă s-o pun pe fii-mea la cură de aer curat. Măcar pentru o zi, dacă nu s-a putut să stăm mai multe.

Am fost într-o zi de marţi. Ne-am gândit că va fi pustiu în cursul spătămânii, dar am luat ţeapă. Ajunşi la salină pe la ora 12, am avut un şoc: la intrare era ditamai coada! O oră şi ceva ne-a luat până am coborât în salină. După atâta timp petrecut la peste 35 de grade, şi normal, Alexia şi-a pierdut răbdarea. Fix după ce am luat biletele a început show-ul. Preţ de vreo 15-20 de minute a trebuit să distrăm copilul cu rândul, ca să nu-i înnebunească pe toţi cu urletele ei. Nu era singurul copil de la coadă. Mai erau destui, de la bebei de câteva luni, la adolescenţi. Dar era singura agitată. M-am temut că o va speria călătoria cu ”liftul groazei”. Dar n-a fost aşa. Mai speriaţi erau nişte tineri, de vreo 20 de ani. Fii-mea era vrăjită de-a dreptul! Ba chiar a trebuit să ducem o adevărată muncă de lămurire cu ea că nu ne putem întoarce să ne plimbăm cu ”itu”=liftul. Plânsete la greu. Am apucat să facem vreo 5-6 poze cu ea, că, de supărare că nu mai merge cu ”itu”, Alexia s-a pus în căruţ la nani. Aşa că mami şi tati şi-au pus fundurile pe o bancă, au mâncat câteva sandvişuri, apoi au dat vreo 2 ture de salină. Obosiţi nevoie mare, ne-am aşezat pe o bancă, aşteptând ca picea să facă ochi. Eu m-am jucat cu aparatul foto, iar tati i-a ţinut de urât fetei (adică a moţăit şi el). Şi, pentru a nu face notă discordantă, m-am întins şi eu pe bancă şi am aţipit. După aproape două ore, am decis să urcăm. Îngheţasem bocnă, deşi eram bine îmbrăcată – spre deosebire de tati, care era în maiou şi bermude… Dar şi-a pus geaca la insistenţele mele, temându-mă că va răci. Fix când ne-am pus la coadă să urcăm, maimuţica a făcut ochi. Ce s-o mai plimbăm şi s-o dăm uţa, salina se închidea, iar paznicii alerga după vizitatori să-i îndrume spre lift! Aşa că am făcut şi noi repete 3-4 poze cu maimuţa, apoi am ieşit.  La urcare, aceeaşi scenă: Alexia urlând ca toate alea că mai vrea cu ”itu”!

Chestii utile

Acum, zic că n-ar strica nişte informaţii pentru cei care doresc să meargă la salină…
-Biletul pentru un adult e de 16 lei
-Taxa foto 6 lei
– În salină sunt 12 grade. Dacă vrei să dai doar o tură de salină, e suficient să ai la tine o bluză de trening şi un pantalon lung. Dar, dacă vrei să stai mai mult de o oră, e bine să ai o geacă groasă şi nişte pantaloni ceva mai grosuţi, dar în nici un caz scurţi sau trei sferturi. Căciula şi mănuşile doar pentru cei cu adevărat friguroşi.
– E bine să ai mâncare la tine, căci din salină îţi poţi lua, cel mult, cipsuri şi alte prostioare d-astea. Chestii calde de băut găseşti la singurul automat de cafea. 2 lei ciocolata caldă, şi 3 lei cafeaua. Pahare mici, din plastic. Ar fi bine să ai mărunt, că doamnele de la unicul chioşc din salină spun că nu au, pentru că nu fac vânzare
– Ca să nu îngheţi, sau să nu mori de plictiseală, ar fi bine să ai la tine role, palete de badminton, mingie, sau orice altceva care să te binedispună.
-Deşi la intrare scrie că nu ai voie cu biciclete şi triciclete, eu am văzut o fetiţă cu bicla prin salină

Acum, iată şi în imagini cum a fost la salină pentu noi




















Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
Scroll Up
%d bloggers like this: