Ei, și ce contează că are muci, tuşeşte, îi iese un canin şi e mai mârâită ca niciodată? E soare, e cald afară? Păi cum să stăm în casă pe o aşa vreme? Auzi şi tu! Aşa că ne-am îmbrăcat, am umplut rucsacul cu haine de schimb, cu jucării, biscuiţi, apă şi am purces la drum. Am făcut o oprire la “maiii” şi la “taiii” să ne luăm un căruţ de impins şi p-aici ţi-e drumul! Numai că pentru pice drumul a fost luuuung… cât de la scara 1 la scara2 :)) Pentru că la scara 2 era o prietenă de-a lui mami cu copiii ei. Copiii ca_copiii, da’ bălţile erau mai interesante! Aşa că, preţ de vreo 30 de minute, cât a mai depănat mami amintiri cu vecina, picea a măsurat, cu piciorul, fiecare ochi de apă. La început, timid, apoi păşind cu încredere, pentru ca, într-un final, să joace fotbal cu băieţii numai din apă. Practic, ea intra în apă şi dădea şut mingiuţelor. Dacă mingea se oprea pe uscat, aştepta să îi fie pasată. Dacă ajungea în vreo baltă, Alexia fugea cât putea de repede să ajungă la ea.
Ah, şi să nu uit: nu a lipsit nici ţopa-ţopa prin apă, nuuuu! Aşa că, după ce am considerat că s-a distrat destul, am decis să îi distrag atenţia, să o iau de lângă apă şi să o schimb cu alţi pantaloni. Dar, surpriză, apa, nu mai adâncă de vreo două degete, intrase în adidaşi, iar dresul de pe sub jeans era ud până la genunchi, deşi blugii erau uzi puţin deasupra adidaşilor. Aşa că am împachetat pitica şi am fugit sus să luăm cizmuliţele de ploaie, alt dres, alţi pantaloni. Toate uscate. Numai că, la revenire, picea nu a mai vrut în baltă. pentru că plecaseră băieţii.
Am plecat la plimbare, cu maiii şi taiii. Şi cu cizmuliţele ei noi, pe care se oprea ba să le admire, ba să le desfacă. Asta până a găsit “aia” (=iarbă)! Plăcerea ei să rupă iarbă, pe care să o arunce la câţiva paşi distanţă de locul crimei.
Surpriza zilei de azi: în cele vreo trei ore cât am stat afară, miţa nu a mai tuşit, cât despre năsuc, a fost ceva mai bine. Iar de plâns, a plâns când am luat-o spre casă. Dar nu mult. Era obosită! Nici n-am apucat să o pun în pat, că a adormit. Draga de ea!
si fetita mea tuseste ,stranuta si nu are pofta de mancare – insa afara e mai cald ca in casa asa ca ne facem treburile cat e cald ,ne plinbam si tusim si eu si ea ,uff neam saturat de siropuri si de sters nasu .
Da, e o perioadă foarte urâtă.
sunt superbe cizmulitele 🙂 si eu am ochit cateva modele pt. Luca, insa ma lupt cu ideile preconcepute ale lui tati care nu le vrea si pace! se pare ca-i trezesc “amintiri din copilarie” (neplacute cred, habar n-am) si vede in fata ochilor clasicele cizme negre de cauciuc… :))))))))))) si cum iarna purta aceste cizme de cauciuc si vara clasicii “gumari”… vrea ca fi-su sa poarte numai piele de crocodil (asta parca-i rezistenta si la apa, nu?) 😉 P.S. Dupa sarbatorile pascale va invitam la locul ala de joaca, asa ca de iepuras 🙂
Mulţumim, mulţumim. Şi mie îmi plac la nebunie. Îmi venea să le mănânc când le-a primit. Dezavantajul lor e că nu au talpă, sunt ca cipicii. Dar sunt tare bune pe vremuri d-astea, unde găseşti bălţi la tot pasul.
Nasol asta cu amintirile din copilărie… Pe de-o parte îl înţeleg pt să şi eu am nişte fixuri (cam multe, recunosc) privind trecutul meu – chestii pe care nu vreau să se repete cu fii-mea… Mă rog, înţelegi tu
Mulţumim pt PS. rămâne să stabilim ce şi cum. Pupăm
Pai aerul curat face tare bine la raceala, desfunda nasul, respira si copiii mai bine. Noua pediatra ne da voie sa iesim la nas curgator si tuse, atata timp cat nu are febra sau diaree.
Pe principiul ăsta merg şi eu. Deşi nouă pediatra ne-a zis că trebuie ţinută în casă. Cel puţin astă iarnă zicea asta de câte ori era răcită. Dar, aşa cum am văzut şi pe pielea noastră, darşi cum am văzut că fac muuuuuulte mame, am decis că afară e mai bine, timp în care, acasa lăsam geamurile larg deschise să se aerisească- “să fugă microbii” cum zic eu :))
Iar cu baltile, cunoastem, si Costin a iesit astazi cu cizmele de cauciuc.:) Dar ale voastre sunt mai dragute, ca toate chestiile de fetite. Baietii sunt dezavantajati la acest capitol, in general.
Da, am văzut că pt băieţei nu sunt chestii atât de drăgălaşe, din păcate. Mama lui de marketing!