Nici nu am început bine cea de-a cincea ședință de șofat (apropo, stânga tot acolo a rămas, iar dreapta nu s-a schimbat nici ea 😉 ), că m-au oprit doi polițiști. Cu un chef de muncă și cu un zâmbet forțat (Doamne, zici că au fost trimiși la măturat străzile!), unul dintre ei îmi pune în brațe două foi scoase la imprimantă. Iau foile și aștept să scoată chitanțierul, să-mi dea vreo amendă, ceva, că tare nemulțumit era omu’. M-am gândit că am făcut ceva în neregulă. Dar nu, el își duce mâna la caschetă și, printre dinți, îmi urează o zi frumoasă. După ce mi-am revenit, am aruncat o privire pe foile scoase la o imprimantă cu tonerul pe ducă.
Domnii polițiști au fost trimiși pe teren să informeze cetățenii cu privire la comportamentul pe care trebuie să îl adopte pe stradă, atât pentru a nu ajunge victime, dar și atunci când sunt tâlhăriți. Nah, că am încercat să spun asta într-un limbaj de lemn, așa cum am întâlnit în cartea pe care (încerc să) o citesc în această prioadă…
Oribilă lectură! O recomand masochiștilor 😉
Revenind la campania Poliției, nu știu cum sunt unii oameni, dar eu mă gândesc că, Doamne ferește!, în cazul în care unul ar veni la mine amenințător, cred că, de frică, de șoc, numai la reținerea semnalmentelor nenorocitului nu mi-ar sta mintea, așa cum scrie pe foile primite de la polițiști. Iar partea cu dă-i tot, numai să scapi cu viață, mi se pare de bun simț, cum, de altfel, sunt mai toate sfaturile lor. Luați de citiți:
