Scrisoare deschisa catre profesori: copiii nu sunt sclavii voştri

Azi, am citit ceva ce m-a impresionat teribil pe pagina de Facebook a lui Cristi Bădulescu, tată de doi copii, veterinar extraordinar, OM înainte de toate. A spus lucrurilor pe nume, a pus punctul pe i atât de bine, încât mi-am zis că un aşa status trebuie împărtăşit.

”Scrisoare catre PROFESORI
In calitatea mea de om inteligent fac apel la calitatea tuturor prfesorilor, de oameni inteligenti si ii rog sa isi schimbe modul de a privi, de a vorbi si de a trata invataceii. Indiferent ca sunt elevi, liceeni, sau studenti sunt oameni si ne vor inlocui, la un moment dat. OAMENI BUNI nu este razboi! Nu sunteti doua tabere adverse. Inca din scoala generala se incearca inducerea unei stari psihologice in mintea copilului ca PROFESORUL ESTE DUSMANUL! TIRANUL care obliga copilul sa faca teme, sa invete impotriva vointei lui. Mai tarziu aceasta stare se transforma in lipsa de respect a liceanului sau a studentului fata de cel de la catedra. EU cred ca cea mai importanta lectie pe care trebuie sa o invete si elevul si profesorul este RESPECTUL RECIPROC. Este samanta binefacerii si transformarii noastre, ca societate, intr-o societate care va evolua rapid. NU VEDETI ca nimeni nu evlolueaza asa? Chiar nu vede nimeni ca fara sa invatam RESPECTUL, nu evoluam. Ba, dimpotriva, decadem din ce in ce mai mult. Nu se intreaba nimeni de ce sunt atat de evoluati Japonezii? Va spun eu. Pentru ca si acasa si la scoala prima si cea mai importanta lectie de viata este RESPECTUL. Ei au un respect desavarsit fata de orice. Au dus acesta calitate la nivel de arta. De aceea nimic nu este greu pentru ei. Ganditi-va la TOATE GREUTATILE la care i-a supus viata. SINGURI au facut fata catastrofelor si au devenit si mai infloritori de fiecare data. Si totul a plecat de la samanta numita RESPECT plantata de fiecare parinte in sufletul copilului lui, apoi cultivata apoi de profesori pana la cel mai inalt nivel.
DRAGI PROFESORI aratati nivelul vostru ridicat de inteligenta! FACETI VOI PRIMUL PAS ! Hai sa fim noi generatia care schimba regula jocului! Hai sa invatam copiii nostri, dar si ai altora ca nu suntem dusmanii lor. Sa ii facem sa invete din placere, nu din obligatie. Hai sa invatam parintii lor de azi ca nu suntem dusmanii copiilor lor. Hai sa invatam copiii nostri, dar si pe ai altora sa se respecte in primul rand pe ei, sa respecte oamenii de langa ei. Sa respecte natura. Sa onoreze evolutia. Sa ii invatam sa isi doreasca evolutia.
MULTUMESC oricui va citi aceste randuri si va reflecta asupra lor.
MULTUMESC tuturor celor care mi se vor alatura in aceasta aventura.
Promisiunea mea este ca nu voi renunta la acest gand, chiar daca rezultatele se vor vedea peste 20-30 de ani, daca vom fi din ce in ce mai multi.”

20 Comments

  1. Exista posibilitatea sa fii un om inteligent, nu pot nega asta, dar pot pune la indoiala pertinenta ipotezei tale ca dascalii ar face altceva decat sa respecte copilul inca din momentul cand intra in scoala. Nu este dascalul omul care are nevoie sa se catere pe un piedestal si sa fata o tabara unde sa se situeze pe pozitie de superioritate, transformand copilul in vasal. Copilul este un invatacel si are nevoie de o atitudine blanda dar constant-ferma din partea discipolului sau, nu de una sovaielnic- amicala. Idem si din partea parintilor. Copiii stiu instinctiv asta ! Si parintii isteti stiu, de asemenea, asta! Unde nu e autoritate si respect e segregare, anarhie. De regula, in scoala au probleme de relationare cu ceilalti copii si/sau cu profesorii, si probleme cu disciplina si acceptarea rolului de invatacel acei copii care au fost crescuti mai “sportiv” fara cei 7 ani de acasa. Niciodata un dascal ok nu va simti placere umilind un copil ok, cu bun simt, care da semne clare de respect si dorinta de evolutie. Asa ma indeamna pe mine bunul simt ca cred.

    1. Am scris aceste randuri, in cunostinta de cauza. Nimic nu este ipoteza, sau imaginatie nuvelistica. Sunt si eu profesor. Lucrez si invat copii de liceu arta de a lucra cu animalele. Aceste randuri se adreseaza acelor colegi, profesori, care trateaza TOTI COPIII ca pe niste “gramezi de carne” si atat. Acei profesori care au impresia ca ei sunt “bijuterii care nu trebuie atinse”, iar restul este noroi. Nu am spus ca toti profesorii sunt asa. Atunci totul ar fi fost pierdut. Credeti-ma ca stiu ce inseamna sa castigi respectul unui grup de liceeni. Prin definitie licean=teribilist care vrea sa iasa din tipare in permanenta. Toti, FARA EXCEPTIE, ma respecta pentru ca primul lucru care il arat eu este ca ii respect pe ei, dar le explic foarte clar regulile jocului. Nimeni nu isi permite sa ma persifleze, iar orele petrecute cu mine sunt o placere din toate punctele de vedere.

      1. Pornesc de la titlu: “Scrisoare deschisa catre profesori: copiii nu sunt sclavii voştri”… Nu-mi sugereaza deloc ca s-ar adresa numai unora dintre profesori… iar de la a-i cere unui elev sa invete, sa fie atent la ora, atunci cand el are alte preocupari si interese, si nu se sfieste sa si le exteriorizeze, sa-si faca temele si sa-si respecte dascalul, prin comportament si atitudine fata de scoala, pana la a-l considera pe acel elev ca find sclavul tau, si a-ti manifesta fatis aceasta atitudine, eu zic ca este cale lunga. Poate mi se pare numai mie, dar tonul din articol este unul cu iz de acuzare si generalizare, care poate foarte usor sa loveasca si in ceilalti dascali, care-si fac meseria cu devotament si cu speranta ca poate, odata, vor fi tratati si ei cu respectul cuvenit, atat de catre toti elevii lor, cat si de catre parintii acestora, intr-o epoca in care guvernantii, prin puterea exemplului propriu, numesc, in cuvinte, si in declaratii pur politice, invatamantul ca fiind “prioritate nationala”, dar indeamna tacit la desconsiderare, prin toate faptele legate de legile emise pentru invatamant si dascali… Si pentru ca veni vorba de respect si apreciere, stiati ca, si la ora actuala, profesorii sunt cei mai prost platiti intelectuali din Romania (dintre cei platiti de stat)?!?… si ca sunt singurii carora li se cere, pe toate canalele de televiziune, sa-si faca meseria din “daruire si devotament”, ca doar la politicieni “daruirea” si “devotamentul” le tine de foame si le procura lor toate averile pe care reusesc sa le stranga, cu harnicie, intr-unul sau doua mandate, adica in 4-8 ani de munca facuta din “daruire” si “devotament” “pentru popor”… Nu deschideti cutia Pandorei, numai ca sa vedeti ce iese de-acolo…

      2. Daca va adresati unei anumite categorii de profesori, se impune sa schimbati titlul si continutul articolului, pentru ca altfel acesta devine o generalizare extrem de jignitoare, ca sa nu spun ca e de-a dreptul calomnie…

    2. Foarte bine spus si gandit.Totul porneste de la respectul de sine.Daca tu ca om nu ai respect fata de tine ,ce poti cere celor din jurul tau?
      De multe ori stau si ma gandesc ca ,comunismul avea si el aceasta regula…respecta …insa au gresit fiindca ei care erau la putere nu au aratat acelasi respect.L-au cerut si nu l-au acordat.Intr-adevar cultura japoneza este mult inaintea europenilor….dar avem de unde invata…totul este sa vrem…nu exista nu se poate.
      Si eu mama a doua fetite fara studii superioare…dar om inainte de toate…ofer respect si cer acelasi lucru.

    3. Miha,

      Am o intrebare: daca un dascal ok nu va simti placere umilind un copil ok, asta inseamna ca e ok sa-i umileasca pe cei care nu sunt ok???????

      Tocami despre asta inteleg eu ca e articolul, de a-i accepta si pe cei care nu sunt ok si care au nevoie de formare. Dascalii ar fi bine sa inteleaga ca autoritatea prost inteleasa, strigatul la copiii (aia care spui tu ca nu sunt ok), critica si jignirile nu dau un exemplu demn de urmat si trezesc revolta in copiii.

      In ce priveste ATITUDINEA elevilor, este rolul dascalilor sa lucreze la ea. Tocmai daia si-a ales profesia de dascal, Nu pentru a transmite niste informatii reci ci pentru a modela niste caractere.

      1. Daca parintele acasa in cei 7 ani nu a reusit sa ajute copilul sa-si formeze un caracter, un fel de a fi placut si cu tendinta progresista, dascalul duce o munca de sisif la scoala, o munca inutila. Dascalul e menit sa imprime copiilor in primul rand interesul pt discipline, sa-si descopere talente, aptitudini, abilitati, nu sa i ia chiar de la zero si sa i invete bunele maniere, ce e bine si ce nu. Le poate da sfaturi dar pt “cei care nu-s ok”, e ca si cum ar vb la urechi surde….Nu mai e jobul dascalului sa-i traga zilnic de maneca si sa-i aduca pe fagasul cel bun daca familia n-a putut mai mult.

  2. De acord, ar trebui impartasit, dar si inteles de toata lumea. Eu mi-am invatat copilul (care acum este licean) ce inseamna sa respecti si sa fii respectat. Dar, din pacate, am impresia ca i-am creat un handicap, deoarece respectul pe care il primeste se cam opreste, din pacate, in momentul in care trece pragul casei. Ceea ce ii da o stare conflictuala. Pentru ca pe oriunde te duci, pe strada, in autobuz, la scoala, dai peste ciobani. Ciobani care te iau de prost, pentru ca educatia si respectul sunt considerate slabiciuni.

    1. Starea conflictuala se naste din confuzie. Daca eu explic CLAR si fara loc de indoiala, ca “ciobanii” sunt cei care gresesc, ca daca copilul meu va cauta si va mai gasi inca 2 prieteni care sa fie respectuosi, atunci va sti ca am dreptate. Trebuie sa spun copilului “vazi ca sunt multi ciobani in societate, dar tu NU trebuie sa te cobori la nivelul lor!”. Trebuie sa spun copilului ca el este cel puternic si nu invers. Au ajuns atat de multi ciobani pentru ca noi i-am lasat sa se inmulteasca prin atitudinea noastra pesimista si adoptand “tactica strutului”. Ce spun eu acum este ” Scoateti capul din pamant! Hai sa cizelam noi ciobanii, nu sa ne coboram la nivelul lor! Suntem mai destepti ca ei!”

    2. Intotdeauna un om manierat, cu bun simt, cu buna cuviinta va avea de castigat pe termen lung in viata. Un asemenea om nu se va amesteca in cercurile ciobanilor, caci nici nu are nimic de castigat printre acestia, dar isi va gasi locul potrivit printre cei asemenea lui. Procentul ciobanilor/prost-crescutilor este categoric superior insa asta nu trebuie sa ne abata pe noi cei ce avem valori bune sa le transmitem si copiilor nostri. Sa-i invatam sa razbata si intr-o lume de acest fel, nu avem alta alegere. Dupa ani si ani de zile de reflectii am ajuns la concluzia ca unii oameni au o “gena” a bunului simt, care le este implantata in familie de la nastere, poate au si un fond temperamental mai potrivit, altii nu o au si nici nu le-o cultiva nimeni, nu si-o cultiva nici ei insisi cand au ocazia. Totusi, repet, TOTI copiii sunt educabili si perfect capabili sa -si insuseasca bunele valori, daca sunt crescuti in lumina lor….
      Cat despre incercarea de cizelare a ciobanilor….e munca de Sisif. Ei au doua sanse: ori se elimina singuri la un moment dat, ori ajung politicieni, eu asa observ.
      Scoala nu handicapeaza copilul, un copil curios, dornic de comunicare, dornic de a descoperi lumea, interesat, poate si zburdalnic, daca este crescut cu bun simt, STIE ce, unde, cat si cum sa se exprime. Pe un natarau incapabil sa se concentreze 15 minute pe un gand macar, care se exprima mai mult prin onomatopee, gesturi si mimic clovniene, care rade ca prostu-n targ la glume grosolane, care considera ca e beton sa poarte pantaloni labartati ca itarii lui Moromete, si 5 belciuge -n buze, nari, urechi etc., care se distreaza in pauze aruncand bancile pe geam de la etajul 3 al scolii, care se bate golaneste, vine la ore doar cand nu are altceva de facut, normal ca il strange in spate scoala si profesorii si disciplinele. El se considera cu mult mai presus de toate astea, asa a vazut si la taicasu probabil, si la altii din anturajul familiei lui. Profesorii sunt niste neica nimeni, eventual prost imbracati si sigur prost platiti, niste naivi incapabili sa faca ceva mai bun in viata decat sa incerce sa cizeleze plozii imbuibati si needucabili din familii needucate. Asta e situatia in unele licee. In cele mai de joasa speta. Exista si clase mai bunicele si foarte bune insa, unde s-au selectionat copii care provin si familii care impartasesc aproximativ aceleasi valori. Cum spuneam, se segrega ciobanii de cei cu potential la un moment dat.

  3. Ai perfecta dreptate in ziua de azi daca esti respectuos cu cei din jur multi te considera prost .Se spune ca tupeul si obraznicia lipsa de bun simt sunt acum in societatea in care traim modelul sau idealul spre care tind tinerii si cei pe care ii vezi la tv .E pacat si nu cred ca se vor schimba lucrurile in bine.

  4. Pe bune! Noi profesorii sa facem asta? Pai cu profesorul petrece cateva ore pe zi la scola a…restul de 24 de ore le petece copilul in sanaul familiei unde ar trebui sa invete despre RESPECT! DESPRE CE VORBIM NOI AICI? Despre parinti care considera ca au copilul “exploatat” pentru ca ii punem sa citeasca o carte? E vorba de cartea aia care ii poate imbogati vocabularul, ii poate deschide noi orizonturi in gandire, etc.

  5. Stimate Domn,
    Profund respect (e un cuvant pe care nu imi este rusine sa il rostesc) pentru randurile asternute aici. Este perfect adevarat ceea ce spuneti. Romanii au uitat si au pierdut pe drum notiunea de respect. Si nu este vorba doar de respectul pentru scoala. Este vorba de respectul pentru orice. Pentru parinti, pentru bunici, pentru scoala, pentru profesori, pentru oamenii de langa ei.
    Este adevarat de asemenea ca respectul se invata in primii sapte ani de acasa. Si totusi, scoala poate sa schimbe ceva. E greu, stiu. Am fost profesor trei ani iar parintii si fratii mei sunt profesori. Dar imi iubesc nespus mama, acea invatatoare de stil vechi, care inca mai vorbeste cu blandete si incearca sa arate copiilor ce frumoasa este viata traita in respect si iubire fata de cei din jur. Si sunt convinsa ca cei care au perceput mesajul la adevarata lui valoare, vor avea doar de castigat. Vor pierde prieteni falsi, vor pierde oamenii fara valoare din jurul lor. Dar vor castiga enorm, inconjurandu-se de oameni adevarati. Care ii vor iubi pentru ceea ce sunt. Care ii vor respecta pentru ca au invatat sa respecte.

  6. Parintii sunt cei care trebuie sa sadeasca in sufletele copiilor respectul! Stiu pentru ca sunt parinte si profesor! Societatea a reusit sa distruga familia! Totul porneste de acolo! Copiii stau la scoala 4-6 ore iar in familie 18-20 de ore! Unde trebuie cultivat respectul?

    1. 18-20 ore cu familia?…aha..si din acelea… 12 ore copilul doarme…asa ca sunt cam egale momentele de familie cu momentele de scoala…respectul trebuie cultivat oriunde fie scoala …fie acasa…societatea a reusit sa distruga si scoala nu numai familia…dascalii de altadata, cu mentalitatea si dorinta de a educa fara nici un compromis, au inceput sa cam dispara…parinti, stresati de grijile zilnice, ignora dorintele si visele copiilor….ambele variante infrang sperantele copiilor intr-o lume mai buna pentru ei, pentru viitor…

  7. Nu pot decat atat sa spun…R.E.S.P.E.C.T. pt.dvs si celor care vor citi sa “cultive” respectul…!

  8. Mi se pare cel mai de bun simt sfat adresat de cineva vreodata. Copiii ajung in scoala cu inima bucuroasa, multi vor sa se exprime, sunt vorbareti, vor sa fie ascultati, vor sa comunice ceea ce stiu, sunt expansivi, se baga in vorba. Stiti ce devin acesti copii dupa cativa ani de sistem de invatamant romanesc? Niste persoane care au invatat intre timp ca este mai bine sa taca, sa tina pentru ei, altminteri sunt tratati ca fiind obraznici. Si nu, aici nu este vorba despre a invata reguli de comportament, este ceva mult mai subtil care tine de formarea personalitatii.

  9. Ma bucura orice initiativa de a schimba acest razboi in prietenie. M-am saturat sa-mi vina copiii plangand acasa de la scoala din pricina unor profesori …. Intrebarea e: cum putem schimba ceva? Cine ne aude? Cine ne sustine? Cum ne putem face auziti? Va rog sa ma informati si pe mine. Chiar vreau sa ma implic!
    Cat despre respect, eu cred ca tot ce construim noi, parintii, in familie este demolat la scoala de catre unii profesori care ne umilesc copiii. Iata in ce hal au ajuns, sa se razbune pe bietii copii pt frustrarile lor materiale. Unii profesori ii trateaza pe elevi ca pe niste roboti, cerandu-le mai mult decat pot invata. Nu au sentimente, ceea ce ma duce cu gândul ca ei insisi au devenit ca niste roboti. Vai de copiii nostri!!!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
Scroll Up
%d bloggers like this: