Scooby Doo si o teapa… gen

O mare ţeapă financiară. Asta mi s-a părut „grandiosul“  show „Scooby Doo şi Misterul piramidelor“. Când am auzit de spectacol, văzând afișul, m-am gândit că va fi ceva grande, în genul spectacolelor Disney. Bănuiala mi-a fost alimentată şi de faptul că nu am văzut nici o distribuție pe afiş. Bine, nici nu m-am agitat să caut, căci din afiş reieşea că e un produs extern…

Văzând preţurile biletelor (de la 65 la peste 100 de lei) am zis că n-are cum să fie altfel decât un mega show. Aş fi murit de ciudă dacă plăteam biletele. Noroc cu cei de la marketonline, cărora le mulţumesc că mi-au făcut cadou două bilete.
Spectacolul nu a avut cine ştie ce decoruri sau efecte care să justifice preţul piperat al biletelor. Din distribuție au făcut parte numai actori români, printre care şi Silviu Biriş, în rolul lui Fred.

Laitmotivul spectacolului a fost cuvântul „gen“, pus la fiecare final de propoziţie. Ca să pară mai cool. Gen. “Suntem speriaţi, gen. Chiar înfricoşaţi, gen…”.
Nu ştiu cărei categorii de vârstă se adresa spectacol având în vedere limbajul. De exemplu, prietenii lui Shaggy îi spun Mirei (o bunăciune blondă la vederea căreia taţilor din sală le-au ieşit ochii din orbite ca în filmul “Masca”) că este “anormală” pentru că s-a îndrăgostit de ciufulitul deloc sexy.

Ah şi încă un lucru. Ce învățăminte să tragă copiii când o văd pe bunăciunea blondă frecându-se de inocentul Shaggy?
Să mai spun de visul erotic al lui Shaggy?

Ce m-a mai uimit: Scooby comandă beduinilor o shaorma cu de toate, iar Welma seamănă cu Andreea Esca (chiar aşa suna o replică…), cel mai important lucru pentru o fată sunt fardurile, “mumiile pot fi oprite cu fixativ de păr pentru că fixativul fixează orice”.

Încă un aspect care nu mi-a plăcut: muzica muuult prea tare. Alexia şi-a pus mâinile la urechi de câteva ori. Au mai fost şi mumiile, care au făcut deliciul unor copii, iar pe alţii i-au speriat. Nu ştiu cum au adormit aceştia din urmă…

Sincer, am plecat cu un gust amar de la spectacol. Şi nu am fost singura, căci în pauză am auzit prin foaierul Sălii Palatului mai mulţi părinți întrebându-se retoric pentru ce mama zmeilor au dat un milion şi ceva pe un bilet?

Şi a mai fost ceva care nu mi-a plăcut: nu doar biletele au fost piperate, ci şi produsele comercializate în incinta Sălii Palatului: 5 de lei o apă plată la jumătate, 60 de lei o porcărică luminoasă, 70 de lei un pluş mic cu Scooby… Pe sistemul dacă-i jecmănim pe fraierii de părinţi, apăi s-o facem până la capăt, nu?

Din punctul meu de vedere, al adultului, show-ul a fost aproape de fiasco. Muzica l-a mai salvat. Rock n roll, baby. Rock n roll!

În ceea ce-i priveşte pe copii, alta e povestea. Ei s-au distrat, iar fii-mea a plecat acasă cu o învăţăminte: mumiilor le pute gura pentru că nu se spală pe dinţi…

Copiii au ţipat, au râs, s-au plictisit, au plâns, iar au ţipat. Decibelii au atins cote maxime când mumia a ieşit din sarcofag…

M-au amuzat teribil două chestii: Alexia s-a întins pe scaune să se culce când s-a făcut noapte în piesă, iar personajele s-au dus la culcare

şi când am zărit lână noi un tătic care, în timp ce copilul stătea la el în braţe şi râdea de mama focului urmărind show-ul, el a… tras puţin pe dreapta. Din cauza zgomotului din sală nu mi-am dat seama dacă şi sforăia, dar părea că doarme bine-bine.

În concluzie, decât să daţi o poală d ebani pe bilete, mai bine ieşiţi în oraş ci copiii, duceţi-vă cu ei la un loc de joacă, or something. Dacă vă place să fiţi furaţi, atunci mergeţi la “Scooby Doo şi Misterul Piramidei”, un mare fâs, o piesă căreia i se face prea multă reclamă mincinoasă!

Slavă Domnului că i-am cunoscut pe cei de la marketonline.ro şi nu a trebuit să dau bani pe bilet! Ah, cât de recunoscătoare le sunt!

Nota bene: am primit asigurări la intrare că pot fotografia şi filma în timpul spectacolului, apoi pot posta pe internet.