Crocobaurul ăsta de virus Covid 19 ne-a pus în fața unei noi ere: cea în care școala online a devenit normalitate. A transformat școala în ceva de neconceput… pe vremea noastră.
Da’ eu zic așa: băi, bine că a evoluat tehnica, tăticu’! Ce ne făceam noi cu ăștia micii, dacă ne prindea pandemia de Covid 19 fără internet, mobile, tablete, calculatoare sau laptopuri? Ha? Se înmulțeau porumbeii mai al naibii ca șobolanii! Fiecare casă cu elevi avea cel puțin doi porumbei: unul trecea pe la profesori să adune temele, altul se odihnea. Când primul ajungea acasă, pleca celălalt. Ăsta căra temele și testele rezolvate către profesori, iar primul se odihnea. Hmm, ia stați așa! Cred că ar fi fost nevoie de mai mulți pormbei. Cel puțin pentru elevii de la a cincea în sus. Că ăștia au mai mulți profesori. Nu știu cum s-ar fi descurcat la ora de sport cu școala à la porumbel. En fin… Vă zic, treabă bună cu tehnologia asta și cu școala online, nu?
În martie 2020, am aflat și eu cum e cu școala online. Mă rog, prima oară a fost școala de pe grupul de Whatsapp. Ceva bleah! Really bleah! Apoi, în casa noastră a apărut Zoom-ul. Și, odată cu el, episoadele de umor involuntar. Genul ăla, deja ”fumat”, ”învechit” de mamă în pijamale prin cadru. Pisică la cameră. Sau de ”doamna, eu nu aud, că se uită mami la tv și sunt mai curioasă să aud la ce se uită ea”. Sau ”vreți să vă arăt camera mea? Pe a lu’ mama nu o arăt, că am aruncat acolo gunoaiele de la mine, ca să am eu camera curată când ne întâlnim pe Zoom”. Ce, nu e și la voi la fel?
Cât a făcut fii-mea școala pe Zoom, în România, am fost meeega-curioasă să văd cum mergea treaba. Care era atmosfera ”în clasă”. Copiii au fost cuminței. Ceea ce nu pot spune și despre unii părinți. Mai ales eu! Mno, aia cu trecutul prin cadrul Alexiei, eu fiind în pijama, a fost… apă de ploaie. M-am mai trezit că am dat buzna în camera copilului, când era liniște, și am întrebat-o în gura mare ”Alexia, mamă, vi s-au scurtat orele, de ați terminat așa de devreme, sau a plecat doamna? De e ce așa de liniște?”. Iar răspunsul primit a fost ”Nu, doamna e aici, ne vede și ne aude. Doar că avem de lucrat niște exerciții”. Știți câte micro-secunde sunt necesare pentru a te face nevăzut după ce te-ai făcut de băcănie în fața întregii clase și a doamnei? Nici măcar una!
Și aici, în Germania, copiii fac școală online. Doar că nu pe Zoom. Ci pe Teams. Dar tot cu video. Ei, acum m-am cumințit. Două ore nici că dau prin camera ei. Nu că m-aș abține. Pentru că, recunosc, sunt tare curioasă să stau în spatele ei, într-un unghi unde nu bate camera, să să trag cu ochiul și cu urechea. Să văd și eu cum e cu școala la Nemția, dom’le! Ei bine, zic că nu pot da buzna la orele Alexiei, pentru că și eu sunt la școală. Școala online pentru adulți. Cum din decembrie suntem în lock down, școala de cursuri de germană pe care am început-o, în noiembrie, s-a închis și ea. Ne-am mutat în online. Noi și copiii.
Deschid paranteza. La școala asta de germană sunt adulți de toate națiile, stabiliți pe teritoriul Germaniei. Oameni care vor să învețe să vorbească pre limba lui Goethe. Ei bine, și în această clasă cu oameni de toate vârstele, care știu să lege 4-5 cuvinte în deutsch sau niciunul, ori mai multe, se vorbește exclusiv în limba germană. E destul de greu. Mai ales pentru că sunt persoane care citesc pe litere și altele care turuie. Nah, mie mi-e ușor să recunosc literele. Dar cuiva venit din zona Orientului, din Asia, ori Rusia, să zicem, îi e mai greu cu literele astea ale noastre. De aici și acest decalaj. Închid paranteza.
Cum e la școala online cu copiii, cred că știți cu toții, nu? Ba se mai aude un părinte șoptind diverse copilului, ba se mai vede în plan secund una-alta, sau auzi diverse conversații de prin casă… Bașca, la ore, copiii răspund în cor, râd zgomotos, se ridică tam-nisam din fața laptopului. Alții se trezesc vorbind despre cu totul altceva decât subiectul orei, unii spun în gura mare că fac pipi/caca… Adică, așa… cam o salată cu de toate.
Cum stă treaba la școala online a copiilor știm mulți. Nu e nevoie să ai copil la școală, că găsești destule povești pe internet. Ba chiar am citit, recent, că părinții de la nu-știu-ce școală din lumea largă au primit notificări să pună ceva pe ei când ies din baie și trec prin spatele copiilor. Că se vede pe cameră chiar dacă sunt la o distanță rezonabilă ce locul unde odrasla stă în timpul ”orelor”. Dar cum e la școala online a adulților? Liniște și pace, ați tinde să credeți, nu? Că doar cu adulții te înțelegi. Copiii e greu să îi țintuiești în fața unui ecran și fiecare să stea mumos la locul lui. Ei biiiineee… nici cu adulții nu mi-e rușine. Hai să vă zic cum e și la adulți. Asta ca să nu vă mai luați de copii, da?
Orele încep cu prezența. Clasic. Nimic diferit, nu? Cum suntem la școala online, nu ducem lipsă de ”Doamna, eu am probleme cu……….”. A se completa linia punctată cu una sau mai multe dintre variantele: ”conexiunea la internet”, ”nu-mi merge tableta/laptopul”, ”nu știu de ce nu mă pot loga”, ”nu îmi ia parola”. Bun, astea sunt și la școala online a copiilor.
După prezență, profesoara îi ascultă pe elevi. Vocabular, conjugarea verbelor, expresii învățate. Să le zici privind la cameră, nu să tragi cu ochiul în caiet. Fac toți ce spune doamna? Nu. Nope. Nicht! Așa se întâmplă și la școala online a copiilor, da?
Se trece la exerciții. Fiecare trebuie să își aștepte liniștit rândul. Cât cel ascultat răspunde, ceilalți trebuie să tacă. Dar, oare, tac? Nuuuu! Se răspunde în cor, mai ales când este cineva mai lent. Se insistă să se răspundă în cor, până doamna taie toate microfoanele, cu excepția unuia: acela al persoanei ascultate. Eh, cum e asta? Ca la școala online a copiilor.
Și noi tot un fel de copii suntem, nu?
Eh, și am lăsat la final partea a mai amuzantă. Sper că ați rezistat până aici. Acum să vă zic ce se poate întâmpla să se vadă și audă, în timp ce părinții sunt la școala online, da? Cu liniuță de la capăt, iaca:
- Liniștea aia sublimă, în timp ce elevii silitori, studioși, concentrați dau un test, se duce pe apa sâmbetei când timpanele sunt ”gâdilate” de sunetul suav al unei bormașini, acompaniată, ca backing vocals, de niște ciocane. Un vecin, și el în lock down, s-a apucat să își renoveze prin casă. Da, și nemții știu să se joace cu bormașina și nervii vecinilor!
- Un cap de copil și un părinte mustăcind nervos. Ceilalți cursanți doar îi văd, nu se aude. După câteva clipe, în care părintele pare că se tot contrazice cu copilul, apare și sunetul. Copilul, victorios, spune păritelui ceva ce pare a fi ”ți-am zis să mă lași pe mine că știu mai bine!”.
- Din când în când, mai apare și o pisică în cadru. Și vezi că dispare omul. Pisica s-a lipit de camera video. Reapare omul, dispare pisica. Reapare pisica, dispare omul. Apoi, dispar ambele personaje. Revine omul. Pe fundal se aude pisica miorlăind. Omul încearcă să se concentreze la ore. Apare copilul. Cu pisica în brațe: ”Plângea la ușă că vrea la tine. Eu am arătat-o colegilor mei. Nu o arăți și tu clasei tale?”.
- Prim plan: părinte concentrat, cu ochii-n caiet. În spate se vede copilul cum aleargă. Uneori cu un teanc de haine deasupra capului. Alteori, copil înfășurat în prosop. Adultul, în continuare, stă concentrat cu ochii-n caiet. Copilul mai trece de câteva ori prin fundal.
- În timp ce adultul e ”ascultat” la lecție, pe fundal apare copilul. Atent. Să vadă cum se descurcă mama la ore. Zâmbește. Dă mamei un pupic și pleacă. Ceilalți adulți exclamă în cor ”awwwww”.
- Din spatele spătarului apare un cap de copil curios. Lângă el, alt cap, mai mic. Se aude în căști un ”aaaaawww” general. Copiii smulg căștile cu microfon și vor să se facă auziți.
- Profa explică nu-știu-ce regulă de gramatică. Toți sunt cu urechile ciulite. Atmosfera studioasă e întreruptă, brusc, de melodia unei jucării cântăcioase. Sau de un plâns de copil. Ori de un lătrat.
- Mai dispare, brusc, câte un adult din cadru. Imaginea revine. În prim plan: copilul-depanator. Sau, dacă nu reapare părintele, vedem mesaj pe grupul de Whatsapp: ”îmi cer scuze, nu e copilul acasă și nu știu de ce nu mai pot să revin pe Zoom”.
- Concentrație maximă la oră. Apare copilul, precipitat, agitat. Părintele pune microfonul pe mute. Dispar împreună din cadru. Revine părintele: ”Mă scuzați, a apărut o urgență. Fata mea face și ea școala online și trebuie să printeze niște fișe, dar nu știe cum. Revin”. Profesoara și ceilalți adulți au acea privire de ”înțeleg, înțeleg. Deh, fișe, printuri, școala online… cunoaștem. Relax, no panic!”.
- În prim plan, părintele. În plan secund, apare copilul ”Mama, mi-e foame” sau ”Mama, cine sunt oamenii ăștia”, ori, pur și simplu, apare copilul și-și pupe mama. Sau se pune în brațele ei. Sau vine să prezinte cea mai nouă creație: un desen, ceva decupat, ori, pur și simplu, ceva funny, cu pisici, pe TikTok…
- Părintele este ascultat la lecție. Se bâlbâie, răspunde cu greșeli. Din spate se aud voci: la unii – o voce de bărbat, șoptind răspunsul corect, la alții – o voce de copil. Fiecare cu vocea din off după posibilități, nah.
Cam așa e cu școala online. La copii și la adulți. A se sublinia cu o linie diferențele și cu două asemănările. A se rezolva tema individual. Răspunsurile se trimit în formă de fișier pdf 😉
Eu îți mulțumesc frumos că ai intrat pe blog și te mai aștept cu drag. Mă poți urmări și pe FACEBOOK, pe INSTAGRAM, dar și pe YOUTUBE (unde te aștept să dai Subscribe).
Te poți abona la NEWSLETTER și vei primi, o dată pe lună, un e-mail de la mine cu o parte dintre articolele publicate.
