– Cum să îţi transformi casa într-una sigură pentru bebe, fără cheltuieli suplimentare –
În acest weekend am avut treabă, nu glumă! Am mutat, am redecorat, am reaşezat mobila. Toate acestea dintr-un singur motiv: Alexia. Păi să vă zic de ce: când am luat ţarcul pentru picea noastră, am făcut-o din 3 considerente: unul că era fff ieftin, era fff bun pentru ce ne doream noi, iar al treilea motiv era că, astfel, o feream pe Alexia de pericolele din casă. De ceva timp, însă, gâgâlicea nu mai vrea să stea în ţarc. NEAM! După ce o puneam în el, se juca preţ de 4-5 minute, după care se punea pe un plâns mamă-mamă. Cred că orice mare soprană ar fi invidioasă pe ţicnalul fetiţei mele :). Singura soluţie de a o linişti era aceea de a o lăsa să „evadeze”. Dar, de cum ieşea din ţarc, apăreau pericolele: într-un capăt al camerei era televizorul, în celălalt biroul+calculatorul+cablurile aferente. Aşa că a trebuit să inventăm. Accesul spre TV l-am limitat, punând căruţul pe post de barieră între ţarc şi fotoliu, dar nu mai vedeam noi atât de bine. La calculator nu am avut cum să-i limităm accesul, astfel că a trebuit să stăm cu ochii pe ea ca pe butelie atunci când ţâşnea spre el. Deja picea are trei activităţi preferate: să apese butonul restart, să tragă de tastatură şi de mouse-ul cu luminiţă albastră. Între timp, ţarcul a devenit piesă de muzeu, un exponat care ocupa degeaba jumătate din sufrageria noastră. Ba nu, mint, a căpătat o nouă utilitate: s-a transformat în refugiul pisicii, care numai în ţarc scăpa de “monstrul ăla mic” care alerga prin casă după ea în speranţa că va reuşi iar să o prindă să o muşte de coadă.
În aceste condiţii, a trebuit să facem ceva, nu de alta, dar copilul nostru a crescut, a început să-şi manifeste dorinţa de a adopta mersul biped şi de a verifica la bani mărunţi tot ce-i iese în cale. Aşa că, fără a mai face vreo investiţie, fără a mai cumpăra cine ştie ce chestie sofisticată pentru siguranţa copilului, am transformat sufrageria într-una baby friendly. Am descis să nu o mai ferim pe Alexia de pericolele din casă, ci să protejăm bunurile din casă de pericolul numit Alexia. Ne-am pus pe mutat tot ce era de apărat pe un perete, iar ţarcul piticăi a devenit un adevărat zid de apărare între micuţa devastatoare şi bunurile noastre. Avantajul ţarcului modular! Adică am montat ţarcul dintr-un capăt în celălalt (ca pe gard) în faţa televizorului, colţarului cu obiecte de decoraţiuni şi a calculatorului. Acum, Alexia are la dispoziţie 90% din sufragerie fără să rişte vreun accident şi fără producă vreo pagubă… deocamdată. Asta până la faza pictctatului pe pereţi, parchet, canapea sau pe mai ştiu eu ce…
Chiar ma intreb ce modificari am putea face noi, ca e camera taaare mica:)
La cat mai putine accidente/incidente casnice ale Alexiei!
nici a noastra nu e cine stie ce… doar 12 m patrati. Dar pare mare pt ca nu e aglomerata cu mobila. Sa speram ca nu vor fi prea multe accidente. Pupam
Ha,ha,ha….asta e cea mai tare chestie pe care o vad,super.Cred ca nu-mi trecea prin cap nici intr-o mie de ani,desi sunt recunoscuta ca o fire practica.Nota 100 cu plus.
merci. ce să-i facem, nevoia ne-a învăţat 😀
Felicitari pentru initiativa. Acum, cu siguranta, aveti o camera baby friendly :). Te pup cu drag.
dap, deja o pot lasa din nou linistită singură în cameră. Merci Pupăm şi noi
las’ ca nu dureaza mult stadiul asta… din cate am inteles…
curand o vor deranja toate cele menite sa ii atenueze cazaturile si se va impiedica de ele la mers. 🙂
Merci pt “incurajări” :)) Las’ k te prind eu! Cât despre împiedicat, se mai împiedică ea în ele, dar nimic grav încă. oricum, la vară nu i le mai pun pe jos că va fi mai cald. Acum mi se pare cam rece parchetul… Am şi eu o obsesie legată de curent..
:)) Gardulet pentru calculator!!! ce tare. eu pot sa ma laud ca nu prea am avut astfel de probleme. Abia acum se baga la calculator, dar fiind mai mare intelege de vorba…. cat de cat 🙂 Noi televizorul l-am cocotat in perete, dar al vostru vad ca e cam maricel nu cred ca exista suport asa mare. Pupam
Deea, eşti norocoasă dacă nu a atentat până acum la calculator 😀 Nu cred k ne putem cocoţa tv-ul, din păcate.
Chiar ma gandeam, cand ai cumparat tzarcul, cat va dura …. si iata ca am aflat :); ma bucur ca ati reusit sa “redecorati” dupa nevoia actuala …. vor mai urma si altele pe masura ce prinde scumpetea vostra cum sa se catzere pe tarc :).
Noi cumva din start am inceput prin a strange din diverse lucruri si sa lasam libertate la explorare … imi amintesc de diverse aranjamente din frunze uscate, flori uscate, pietricele, etc ce au ajuns in garaj cand a crescut Edi … si … gardut am avut si noi la baza scarilor ce a rezistat pana pe la 9-10 luni cand l-a doborat, l-am luat si cateva zile numai pe scari s-a plimbat, si noi dupa el …
va pup
Nu a durat prea mult 🙁 Dar cât a durat, tot a fost fff bine! Din păcate, noi nu avem garaj sau alt spaţiu în afară de cei 50 metri pătraţi ai apartamentului pt depozitarea “ispitelor”. Chiar am fost nevoită să renunţ la anumite chestii :((. Forţos Edi dk la vârsta aia a demolat gardul :))
pupăm şi noi
Ingenioasa ideea cu tarcul!
Merci frumos. Ce să-i fac, trebuie să devin inventivă