Este săptămâna Mihai Eminescu. Nu doar elevii vorbesc în această perioadă despre marele poet, ci și copiii de grădiniță. Fii-mea (5 ani și 9 luni) a făcut și ea ”cunoștință” cu el și mi-a arătat asta într-un mod inedit, amuzant. În stilul ei, deh! Seara, când am venit de la job, am găsit-o jucându-se cu un ghid turistic pentru copii. L-a înșirat pe jos și mi-a explicat că și-a făcut o căsuță din harta României. Apoi, privind imaginile, are o revelație…
-Maaaaaami, l-am găsit pe Mihai Eminescul, strigă fii-mea fericită, aratându-mi poza cu chipul poetului.
(Notă: fii-mea articulează orice cuvânt terminat în vocala “u”: “unul”, “patrul”, “Nicul”…)
-Cine e Eminescul ăsta, măi mami?, întreb eu, făcând pe nisnaiul.
-Un poet, mă mami, nu știi?
-Nu. Ce a scris el?
-Multe poezii.
-Logic, că d-aia îi zice poet. Dar ce poezii a scris?
-Am învățat azi una, la grădi.
-Cum se numește?
-Păsărele somnoroase, sau ceva cu somn…
A reținut esențialul, nu?
