Să-i punem la punct pe bunici

Să ai nepoţi e de departe una dintre cele mai mari bucurii ale părinţilor+socrilor. Numai că din prea multă dragoste, ei ajung să îşi răsfeţe exagerat nepotul/nepoata şi başca îţi cam subminează autoritatea. Asta am simţit-o chiar pe pielea mea. A fost o perioadă în care, de exemplu, Alexia a băgat la cap că degeaba urla să o iau în braţe, că nu o ridicam fără motiv. După ce, fericită, am bifat lecţia asta pe lista lucrurilor pe care trebuie să le pun la punct încă de la o vârstă fragedă, vine mama la mine şi dă totul peste cap! Alexuţa-n sus, Alexuţa-n jos, so-i ia buni pe fată în braţe că mârâie şi cârie şi nu e voie ca nepoţica ei să scoată un sunet de nemulţumire! După ce pleacă mama, Alexia urlă, ţipă că vrea în braţe. Şi iar o iau de la capăt!n Soluţia: să am stabilit clar cine e şeful în ceea ce priveşte educaţia+creşterea Alexiei: eu. Alte soluţii pentru astfel de situaţii am găsit pe siteul http://www.sfatulparintilor.ro/. Mi se par interesante mai ales sfaturile legate de soacră. Detalii AICI