păduchi-foto Paranix Romania

Să ai păduchi nu e o ruşine. Ruşinos e cum îi privim pe “păduchioşi”

Am avut păduchi. Am fost pusă la colţ pentru asta. Am suferit chinuri cumplite în timpul “tratamentului”. Cei de-o seamă cu mine îl ştiţi, căci doar aşa se făcea pe vremea aia… Gaz, mult gaz lampant folosit pentru anihilarea “inamicului”. “Greblat” părul cu acel nenorocit de pieptăn din os cu dinţii mult prea deşi de-ţi smulgea părul. Însă, pentru mulţi copii, nu pielea scalpului arsă de gaz şi nici firele smulse cu acel pieptăn sunt mai greu de îndurat. Ci punerea la zid,. Stigmatizarea, apelativul “păduchiosule”/”păduchioaso” şi izolarea lasă urme adânci în sufletul unui copil.

Din fericire pentru mine, încă de mică am avut acea atitudine miserupistă atunci când cineva încerca să mă umilească. Aşa că… mi s-a rupt de acele apelative ale copiilor. Mi s-a rupt că nu se mai jucau cu mine, căci, oricum, din instinct evitam să mă asociez cu “ăia răi”.

Ba chiar, în cazul meu, a fost un happy end. Din “păduchioasa” am devenit elevul sanitar al clasei, care îi controla pe alţii de unghii, batistă şi păduchi. Iar când descopeream “monstruleţi” în podoaba capilară a colegilor, le-o spuneam discret. Îi notam pe carneţel, pe care îl predam, discret, tovarăşei asistente. Asistentă care, din păcate, venea în faţa clasei şi spunea, parcă cu o oarecare ură/satisfacţie în glas: “Următorii copii să plece acasă pentru că au păduchi!”. Umilinţa din ochii lor mă impresiona.

Pe vremea mea, a avea păduchi era o ruşine. Am aflat, azi, în cadrul unei întâlniri informale organizată de Paranix România, că pediculoza încă este considerată o ruşine şi, ca urmare, cei care au păduchi sunt stigmatizaţi. La fel de uimită am fost când am aflat că foarte mulţi români consideră păduchii apar atunci când igiena lasă de dorit. GREŞIT!

Mituri despre păduchi, demontate de specialişti:

Păduchii apar doar dacă nu te speli regulat pe păr – GREŞIT!

Păduchii apar cu precădere la persoanele cu părul lung – GREŞIT!

Păduchii apar doar la cei care provin din categorii sociale defavorizate – GREŞIT!

Explicaţii:

Pediculoza nu are legătură cu bugetul familiei. Păduchii de cap pot apărea în egală măsură atât la cei care folosesc cele mai scumpe produse de îngrijire a părului, cât şi la cei care utilizează şampoane mai ieftine, sau doar săpun.

Fetele sunt mai predispuse să facă pediculoză pentru că ele sunt mai “lipicioase”. Fetele fac des schimb de moaţe, de exemplu, astfel, elasticul de păr al unei purtătoare de păduchi ajunge pe părul celei “neinfestate” . Ele împrumută sau se joacă cu pluşurile pe care s-au depus deja ouăle/păduchii unei purtătoare. NOTĂ: păduchii trăiesc 1-2 zile pe obiecte (haine, pluşuri, bentiţe, căciulă ş.a.m.d.). Fetiţele sunt mai pupăcioase, iar prin alipirea capului unei nepurtătoare de cel al unei purtătoare de păduchi se realizează transferul de “bărzăuni”.

Aici găsiţi o serie de informaţii utile despre păduchi.

Nu vreau să mă întind acum. Intenţionez să revin cu o postare în care să vorbesc pe larg despre latura psihologică. Despre cum ar trebui să reacţionăm atunci când în jurul nostru există un caz de pediculoză, astfel încât să nu lăsăm o amprentă greu de şters din mintea copilului.

Vă las să citiţi rezultatele unui studiu interesant despre atitudinea şi obiceiurile populaţiei referitoare la pediculoză şi la igiena personală. Studiul comandat de Omega Pharma a fost realizat la nivel naţional în luna mai 2016. Au fost repondenţi între 25 şi 55 de ani din mediul urban, educaţie medie şi superioară, dintre care 31% părinţi. Concluziile le trageţi voi.

Eu vă mai spun doar atât:

nu e o ruşine să ai păduchi, nu e normal să-i stigmatizăm, să-i ridiculizăm pe cei care au pediculoză.

studiu păduchi paranix

studiu păduchi paranix

studiu păduchi paranix

studiu păduchi paranix

studiu păduchi paranix

studiu păduchi paranix

studiu păduchi paranix

studiu păduchi paranix

3 Comments

  1. Roaga-i pe cei de la Paranix sa vina si in scoala noastra, unde informare despre detectare, prevenire sau tratamente nu se face, doar trece din cand in cand asistenta si ii cauta prin par pe copii, agresiv si uneori fara manusi. Si povestea e mai lunga si chiar socanta, cu jigniri tematice de la invatatoare, dar ramane pe alta data…

  2. Sincer, eu credeam ca nu mai exista, dar se pare ca paduchii sunt nemuritori. Nu ai zice ca in zilele noatre, cu atata acces la informatie, la apa si sapun, se mai inmultesc paduchii. Dar stiu ca si la fetitele mele la gradi a fost o grupă plina de păduchi si alte rude de-ale lor 🙂 .

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close