Revelion 2011-2012

Un Revelion simplu, în 3. Pardon, 4 cu mâţa. Asta pentru că şi ea a stat trează până s-au terminat artificiile şi, culmea, nu s-a speriat atât de tare de ele, ba chiar a venit pe balcon la noi când ne uitam pe cer şi ne minunam.
Curios pentru noi a fost faptul că Alexia nu s-a speriat de bubuituri, dimpotrivă, i-au plăcut. Atât jocul de lumini al artificiilor, cât şi bubuitul produs la lansarea acestora. Noi – sau mai bine zis eu – ne temeam ca nu cumva să se sperie fata de zgomotul asurzitor sau de artificiile în sine. Dar nu! Fata mea a fost vitează. I-au plăcut atât de tare, încât am avut mari probleme cu ea când am luat-o de la geam. Se ducea la uşa balconului, se întindea spre mâner pentru a o deschide. Şi, după câteva încercări, venea când la mami, când la tati să îi deschidă uşa să o ducă în balcon la “bum-bum”. Chiar dacă afară nu se mai auzeau bubuituri, ea tot voia la “bum-bum”. Cum nu a primit ce a vrut, fireşte, s-a lăsat cu concert.

A doua zi dimineaţă, cum ziceam “bum-bum”, Alexia îşi îndrepta privirile spre balcon. Am râs noi ce am râs de reacţiile ei, dar când nu s-a mai oprit din plâns, nu mai era râsul nostru…

Dacă noi nu ne-am gătit, nu ne-am îmbrăcat la ţol festiv în aşteptarea noului an, fii-mea a ţinut morţiş să poarte ceva nou. Aşa că, până la miezul nopţii a luat toate perechile de papuci şi adidaşi de la uşă, le-a probat pe rând, apoi a decis că adidaşii mărimea 37, pe alb, reprezintă cea mai potrivită alegere pentru noaptea dintre ani. Deh, s-a asortat cu body-ul 😉

Ce să mai, a fost un Revelion simplu, fără agitaţie, fără complicaţii – deşi, recunosc, am simţit nevoia (disperată, aş zice, având în vedere că a trecut muuuult timp de când nu am mai fost la un party) unui “dezmăţ” dansant, dar asta a fost conjunctura, ce să-i faci. Oricum, nici o petrecere nu mi-ar fi provocat atâta bucurie în suflet câtă am avut observându-i reacţiile Alexiei la vederea artificiilor. Mi s-a umplut sufletul de linişte, de mândrie – ceva de genul: fata mea! Uită-te lume, e a mea, e minunea mea şi nu mai pot de dragul ei! Apoi mă uitam şi la faţa lui tati, care ne filma. Citeam pe chipul lui aceeaşi mândrie: copilul lui, fata lui, minunea lui! Acum, sincer, chiar nici o petrecere (oricât de mult mi-aş fi dorit să mă descarc dansând, glumind, râzând cu prietenii) nu m-ar fi făcut nici pe sfert să mă simt cum m-am simţit privindu-mi familia. Familia mea – copilul şi soţul meu! Şi pisica, neapărat, căci şi ea e parte din familie, clar!

Un 2012 lipsit de evenimente neplăcute, cu bucurii – cât mai multe, şi, mai ales, muuultă sănătate, căci acum ştiu că aceasta contează. Mai mult decât orice, chiar şi decât banii.

17 Comments

  1. Foarte bine spus, sa va dea d-zeu sanatate ca restul sunt sigura ca le veti avea. La multi ani si un an nou cat mai bun.

  2. Si noi tot in 3 am stat….numai ca edy a adormit inainte de 12 si pana dimineata nu l-a mai trezit nici o bubuitura

    1. E bine că nu s-a trezi de la bubuituri. Nu cred că fii-mea s-ar fi trezit şi ea pt că doarme tun. Sunt cazuti în care pot da muzica destul de tare şi nu se trezeşte. Dar s-a întâmplat ca fix în seara de Revelion să nu i se facă somn devreme, plus că dormise de “prânz” până pe la ora 19…

  3. Si noi am petrecut tot acasa…in familie….linistit…avand in vedere ca mai am cateva zile pana nasc. La multi ani si tot ce va doriti in noul an !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
Scroll Up
%d bloggers like this: