#Alexisme. Replici, partea a 2-a

Doamne ce-mi place etapa asta! Alexia, la 3 ani şi 8 luni, ne dă replici una şi una, pline de înţelepciune, care  ne lasă muţi, ne fac să râdem în hohote, cu sau fără lacrimi, sau care ne fac să ne simţim mândri că avem un aşa copil deştept şi înţelept. La câte replici ne dă Alexia, ar trebui să stau cu pixul şi carneţelul non stop în mâini, sau să las o cameră de filmat pornită pe înregistrare de când se trezeşte şi până adoarme maimuţica noastră. 

** Zilele trecute am primit un odrin ferm de la Alexia într-un dialog interesant:

– Mami, te log sa bobeşti tu cu Moş Cătun.
– De ce nu vorbeşti tu cu Moşul, mami?
– Că nu vleau. Să bobeşti tu cu el să îi spui că abem apă milenală bună. Să bină la mine să—i dau.

Nu cred că e nevoie de traducere, da?

** Azi, după somnul de prânz, am avut o divergenţă. Alexia nu a vrut să mănânce singură. Deloc. Am lăsat-o cu farfuria în faţă vreo juma’ de oră. Ea nimic. Deh, tăuroaică! Apoi am decis să îi dau eu să mănânce, ca la copiii mici

– Alexia, vrei să-ţi dea mami să papi?
– Da
– Aşa ca la bebeluşi?
– Da.
– Bine, îţi dau eu să papi, ca atunci când erai bebe mic. Dar, dacă nu vrei să papi singură, cu mâna ta, atunci nu ne mai uităm la desene, căci bebeluşii nu se uită la desene, zic eu, încercând, astfel, să o conving să mănânce singură
– Da, bine, promit.
Îi dau să mănânce, ca la începuturi. Apoi, după vreo 2 ore, cere la desene.
Ai uitat că ai promis că nu ne uităm azi la desene pentru că ai vrut să papi de la mami ca un bebeluş?
– Te loog, mami, vau a desene. A fost un accident că mi-ai dat să pap ca beleluşii. Nu mai vau ca bebeluşii, pomit!

M-a uimit că a folosit expresia în mod corect…

** Pe seară, ca să îmi atragă atenţia, s-a băgat în dulapul de sub chiuvetă, apoi striga la mine: “Uite, mami, ai dulap cu copil! E frumos?


** Vine tati seara de la serviciu şi sare la joacă. Alexia îl ceartă:
Tati, te log să te chimbi, că ai benit de apală
– În ce să mă schimb?
– În hainele de casă, normal!

3 Comments

  1. Hahaa ce scumpa ii sa va traiasca mare si sanatoasa. a mea are 2 ani si 2 luni si nu ma mai lasa sa ii dau sa manance decat foarte rar,au personalitate nu gluma

  2. Sunt mortali la varsta aceasta! A mea ne uimeste de vreo 3 luni, de cand a inceput sa lege cuvintele in propozitii. Pentru mine si sotul meu e primul copil si ne umple sufletul cand o auzim.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close