Religie sau educaţie sexuală la şcoală?

Am văzut pe Facebook că o nişte părinţi îngrijoraţi au lansat o petiţie adresată doamnei ministru al Educaţiei, Ecaterina Andronescu, îngrijoraţi  fiind de modul de predare a religiei în şcoli.  Nu vreau să-mi pun cenuşă-n cap prin această postare. Pur si simplu scriu ceea ce simt, ceea ce cred. Nu îndemn pe nimeni să facă sau nu ca mine. Pur şi simplu această postare e o opinie, nu un îndemn.

Din capul locului vreau să spun că nu sunt o fanatică relilgioasă, dar nici un ateu convins. Cred în liberul arbitru, dar şi că Dumnezeu există şi că ne veghează, dar mai cred şi faptul că există o serie ce neconcodranţe între scrierile religioase şi regulile impuse de feţele bisericeşti &comportamentul lor. De asemenea sunt de părere că nu numărul de ore petrecute în rugăciune, nu numărul banilor donaţi, ori al faptelor bune sunt dovada iubirii faţă de Dumnezeu, cum, de asemena, cred că nu trebuie să iei credinţa ca pe o obligativitate. Am mai văzut ceva ştiri care arătau că în manualele de religie, Dumnezeu era prezentat ca un Babau care te pedepseşte dacă nu-ţi spui rugăciunea sau că arzi în iad dacă mergi la film şi nu la biserică. Sincer, nu sunt de acord cu introducerea religiei în programa şcolară. Din mai multe motive. În primul rând, dacă vrei să-i faci pe copii să vină la Dumnezeu, lasă-i pe ei să aleagă drumul acesta. Se ştie că, în general, copiii au aversiune faţă de materiile de la şcoală şi că nu manifestă întotdeaua interes faţă de ce le impune şcoala.  Ah, că vrei să le oferi noţiuni de bază despre religie, asta se poate face, eventual, în opinia mea, o dată sau de două ori pe lună, dar nu sub forma unei materii de sine stătătoare, cu manuale, cu extemporale… Religia, cred eu, mai bine se învaţă în familie sau mergând la biserică de plăcere, din propria voinţă, şi nu din obligaţie, ori de teamă. În lumea asta nebună în care trăim acum, sincer, nu de ore de religie au copiii nevoie. Decât să le spunem că trebuie să se păstreze virgini până s-or căsători, mai bine îi învăţăm cum să se protejeze, cât de periculos e sexul făcut prea devreme, sau ”după ureche”. Tot mai mulţi copii îşi încep viaţa sexuală mai devreme decât ”pe vremea noastră”. Iar dacă tot o fac, zic eu, să o facă în cunoştinţă de cauză şi cu cap. Mi se par mult mai utile nişte cursuri de educaţie sexuală, şi asta pentru că, din păcate, încă sunt mulţi părinţi care evită să vorbească despre acest subiect cu copiii lor. Iar ei trebuie să primească nişte informaţii corecte, ştiinţifice. Mi se pare mult mai periculos să vină copilul acasă, de exemplu, cu nu ştiu ce BTS (boală cu transmitere sexuală), din cauză că nu a avut cine să-l avertizeze despre riscurile sexului neprotejat. Acum, copiii sunt curioşi, vor să ştie despre sex mai devreme, cu atât mai mult cu cât sexul e prezent peste tot, la orice oră, pe orice canal: în filme, în muzică, în emisiunile tv, în reviste, pe internet… Mi se pare mult mai periculos să înceapă viaţa sexuală neinformat, decât să nu ştie versetul X sau Y din Biblie. Nu zic, e bine să ştie şi cum stă treaba cu religia. E bine să ştie să spună o rugăciune, măcar pe cea de bază, Tatăl Nostru, e bine să ştie să îşi facă cruce, şi că trebuie să se spovedească şi să se împărtăşească. Dar nu e un capăt de ţară dacă a uitat să-şi spună rugăciunea, sau dacă a ratat o duminică la biserică. Până la urmă, credinţa o ai în suflet, şi nu eşti mai puţin credincios dacă nu mergi la biserică duminică de duminică, de sărbători, ori în zilele în care se ţine vecernia. Sinceră să fiu, de multe ori am simţit că pentru mulţi, mersul la biserică e ca o defilare, ca o paradă. Nu e treaba mea să le judec, dar nici nu mă simt prea bine atunci când câte o atotştiutoare îmi şopteşte la ureche că nu am făcut nu ştiu ce ritual… Până la urmă, la biserică mergi să te rogi, nu să te uiţi la ce fac ceilalţi, nu să faci observaţie altora, ori să sporăvăieşti fără jenă cu babele din jurul tău. În biserică eşti tu şi Dumnezeu. Atât.

Iar când spun toate cele de mai sus, mă bazez foarte mult pe experienţa personală şi pe cea a celor din jurul meu. Despre Dumnezeu, am aflat de la mama, care, la vremea respectivă, nu mergea la biserică duminică de duminică. Atunci am cerut să citesc Biblia. Eram curioasă  să văd cine e Dumnezeu şi ce vrea El de la mine, apoi am mai discutat una-alta cu mama pe tema asta. În schimb, când mi-am început viaţa sexuală, nu ştiam mare lucru despre treaba asta pentru că: la şcoală nu mi se spusese nimic în acest sens (bine, imediat după Revoluţie, sexul era un subiect tabu-tabu!), iar acasă nici măcar nu am auzit cuvântul sex. Mi-aş fi dorit să ştiu mai multe, mi-aş fi dorit să-mi spună cineva măcar câteva lucruri elementare. Dar multe le-am descoperit în timp, iar ce aflam de la prietene, care se dădeau ştiutoare, de fapt, au fost mituri false. Şi, uite-aşa, am intrat în lumea asta cu o grămadă se informaţii greşite. Noroc cu cele câteva cărţi despre sex apărute prin anii 90, şi cu câţiva băieţi sinceri care mi-au răspuns la întrebări fără să mă ia peste picior, că, altfel, nu aveam de unde să ştiu una-alta.

 UPDATE
Ideal ar fi să coexiste ambele materii, ca opţionale. Nu să primeşti note pentru câte versete din Biblie ştii, sau dacă ai habar ce e ăla prezervativ ori pilulă de a doua zi. Dar nu cred că Biserica ar accepta existenţa acestor materii din simplul motiv că s-ar bate cap în cap. Religia cere să se facă sex doar între cei căsătoriţi şi doar pentru a procrea, iar la ora de educaţie sexuală copiii ar învăţa, printre altele, cum să se ferească de sarcinile nedorite ş.a.m.d.

20 Comments

  1. Cata dreptate ai!
    Trebuia sa adaugi si ca religia este optionala, ca poti face cerere si copilul nu frecventeaza ora. Ai mei nu participa niciunul… si toamna aceasta directoarea (de religie), si-a permis sa ma ia la rost asupra deciziei mele. Ca ea “a vorbit cu copilul” si “stie foarte multe lucruri”, de ce nu-l las? Nu-l las pentru ca asa vreau eu, si daca stie, stie pentru ca l-am invatat eu, atat cat consider de cuviinta, caci nu suntem pagani… Dar si ea ar trebui sa stie ca in chestiuni de suflet si credinta nimeni nu are dreptul sa-ti puna nota daca ai “suficient”, asa ca copiii mei nu vor frecventa acest curs.
    DIn fericire anul acesta religia e ultima ora, pot pleca linistiti. Dar simt ca lupta va deveni din ce in ce mai grea, si mai am atatia ani de stat in sistem…

    1. Mi se pare aiurea rău de tot să dai note la religie! E mult mai potrivită ca o materie opţională, la care vine cine vrea şi nu se dau note, iar cei care o predau să respecte alegerea copiilor/părinţilor.

  2. Ah, si uite ca uitam de cursurile despre educatia sexuala. Eu am tinut la liceu, in cadrul orei de dirigentie. Acum ar trebui incepute la gimnaziu, tinand cont ca varsta medie la care copiii isi incep viata sexuala a scazut la 12 ani…

  3. După părerea mea aşa cum părinţii pot vorbi despre Dumnezeu copiilor, la fel îi pot iniţia şi în tainele educaţiei sexuale, e tot o lecţie de viaţă. Astăzi noi ca părinţi suntem mult mai deschişi decât au fost ai noştri părinţi şi din partea mea nu ar fi nevoie nici de una nici de alta să fie predate la şcoală. Dar oare părinţii noştri la timpul lor au învăţat la şcoală ceva? , dar s-au descurcat atât de bine în viaţă, ei au simţit pe pielea lor cei aia abstineţă, puritate şi-L simţeau pe Dumnezeu în suflet şi chiar dacă copiii noştri vor învăţa teoretic aceste materii, tot experienţa personala sau educaţia de acasă va fi cea care va conta la final. Daca as fi nevoita sa aleg, as opta pentru religie, căci nu toti părintii cunosc amanunte, unii ştiu doar câte ceva, pe când despre viaţa sexuală ştiu toţi atât cât le este necesar să ducă o viaţă liniştită. Însă dacă nu aş fi nevoită să aleg între cele două, aş opta pentru ambele, fiecare îşi are rolul său.

    1. Masha tocmai, că sexul ar trebui predat la şcoală pentru că încă sunt părinţi cărora le e rusine să pomenească “sex” în faţa copiilor. Dacă ne gândim că ăia dinnaintea noastră nu au învăţat nu ştiu ce la şcoală, şi, prin urmare, nici ai noştri copii nu trebuie să înveţe, atunci cum mai evoluăm. Nu e scopul nostru să evoluăm?
      Ideal ar fi să fie ambele opţionale, introduse în programa şcolară, dar nu cred că Biserica ar accepta să se predea în şcoli educaţia sexuală… deşi e o “materie” extrem de utilă.

      1. cred ca a fost odata o discutie… unde Biserica puncta ca nu este impotriva educatiei sexuale in sine, ci doar impotriva metodelor de abordare, adica nu incurajeaza inceperea vietii sexuale de timpuriu, asa cum nu o recomanda nici medicii ginecologi, (si nici materia despre viata sexuala nu face cest lucru, ci doar informeaza) , ci abordarea abstinentei ca principala metoda de precautie pentru sarcini nedorite sau boli venerice sau altele, bineinteles dupa arhicunoscutele metode clasice de contraceptie si nu numai. Sunt chestii mai profunde, fiecare parte in parte are dreptate, doar ca eu chiar daca sunt mai de moda veche, si scopul meu este totusi sa evoluam, imi mentin parerea, Pentru ca asa cum unii parinti au o retinere pentru a discuta despre “sex”, la fel altii au pentru religie, fie din lipsa de cunostinte fie din diverse motive.

          1. Ştii cum se spune, adevărul e undeva la mijloc, şi,cum ai punctat şi tu, fiecare parte are dreptate, trebuie găsită doar calea de mijloc pentru a-i mulţumi pe cei mai mulţi. că pe toţi nu cred că e posibil să-i mulţumeşti 😉

          2. Fraza cheie a postării către care m-ai trimis: “Educatia sexuala este doar un instrument – de formare sau deformare – si deci totul depinde de felul în care este facuta”. Sunt total de acord. Bine, teoria asta e aplicabilă oricărei materii din şcoală, nu dpar religie sau educaţie sexuală…

  4. Si religia si educatia, oricare ar fi ea, apartine parintilor. Cu cit statul trece peste indatoririle sale cu atit incalca drepturile parintilor.

    1. Cristina, aşa cum am mai spus aici, sunt părinţi care, din varii motive, nu abordează aceste subiecte cu _ copiii lor. Destul de mulţi, bănuiesc eu. În acest caz, cursurile de la şcoală sunt mai mult decât binevenite

      1. Nu conteaza ca nu le abordeaza, statul isi incalca indatoririle si drepturile parintilor. Cine se crede statul ca sa treaca peste dreptul parintilor?

  5. Indiferent cum ar fi eu sunt de parere ca Religia nu ar trebui predata in scoli ci sa fie predata o istorie a religiei. Credinta este un lucru sacru ce tine de interiorul fiecaruia si aici este necesara o forma a initierii… sunt deacord ca de mici sa invatam puterea unei rugaciuni dar sunt total impotriva sa invatam ca exista Doamne Doamne care ne da cu batul cand gresim.

    1. Nu exista scoli neutre. Cel putin o religie se preda oricum in scoli. De ce nu ne convine cind se preda o ora de religie crestina, dar nu zicem nimic cind se predau cel putin 20 de ore pe saptamina de religie ateista?? Si ne mai miram ca tara merge cum merge…

        1. Religia nu a lipsit din scoli niciodata. Conteaza ce fel de religie este predata. Pina la momentul actual religia ateista a fost la putere. Religia ateista spune ca nu exista Dumnezeu. De aici tragem concluzia ca nu exista un standard in moralitate, ca omul nu are nici o valoare. Vedem rezultatele: fiecare defineste cum vrea ce este bine si ce este rau, se fac omoruri cu constiinta impacata. Ne plingem ca cei de la putere fura de la unii ca sa dea la altii cind exact aceasta este ideea socialista. Religia ateista a redus omul la statutul de animal si atunci ne mai miram ca oamenii se trateaza intre ei ca niste animale. Religia ateista predata in scoli, promovata in ziare si la televiziune a dus la decadenta societatii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
Scroll Up
%d bloggers like this: