Reguli pentru copii, pe care să le respecte părinţii

V-am scris aici care sunt efectele violenţei verbale asupra copiilor. Mai pe româneşte, psihologul Alina Blăgoi a explicat de ce nu e bine să ţipăm la copii. Şi, aşa cum am promis, am să vă spun care sunt recomandările psihologului pentru ca noi, părinţii, să ne  impunem/să putem comunica eficient cu copilul/copiii.

Fără alte comentarii, iată recomandările psihologului ALina Blăgoi:

”Atitudinile recomandate pentru crearea unei stime de sine pozitive, echilibrate şi independente ale copilului:

 

  • Fixaţi reguli adaptate vârstei copilului

Dacă vă aşteptaţi ca un copil de doi ani să fie la fel de ascultător ca şi când ar avea cinci ani, nu veţi reuşi decât să-i treziţi răutatea si ura împotriva dvs. Aceasta înseamnă a-i cere o maturitate şi o conduită de care nu este încă în stare, ceea ce are un efect nefast asupra dezvoltării conceptului despre sine.

  • Trebuie să vă arătaţi coerenţi vis-à-vis de reguli şi legi

Dacă în ziua de luni, mama, foarte destinsă, lasă copilul să facă tot ce doreşte şi trece cu vederea greşelile, pe care marţi le pedepseşte aspru, efectul produs asupra copilului este acelaşi ca şi când culoarea roşie a semaforului ar arăta într-o zi STOP şi în altă zi TRECEŢI. Copilul are nevoie de o oarecare uniformitate şi de un minimum de certitudine asupra aceea ce se aşteaptă de la el.

  • Nu umiliţi copilul

Dacă vi se întâmplă să spuneţi: “Cum poţi să fi atât de idiot?” sau “ Eşti un prost”, “Nu eşti bun de nimic!”, puteţi leza egoul copilului. Acceptarea copiilor asa cum sunt este cheia sanatatii psihice si a echilibrului emotional al micutilor;

  • Sistemul recompenselor:

Se bazeaza pe rasplatirea comportamentelor bune (multumiti copilului pentru ca v-a ajutat).

  • Sistemul punctelor:

Acorda puncte pentru buna purtare si retrage puncte pentru un comportament neadecvat.

  • Distragerea atentiei:

La sugari si prescolari, distragerea atentiei poate fi o metoda eficienta in redirectionarea atentiei de la ceva ce vor sa faca. Alternativa trebuie sa fie la fel de provocatoare.

  • Disciplina pozitiva:

O tehnica ce vede comportamentul inadecvat drept o oportunitate pentru a invata noi comportamente. Dupa ce un copil vede ca jucaria sa s-a stricat puteti sa-i aratati cum sa-si organizeze jucariile.

Aşa NU!
Aşa DA!

 

  • Nu folosiţi ameninţări.

Ameninţările slăbesc conceptul despre sine. De fiecare dată când ameninţăm un copil, îl învăţăm să se simtă rău în propria piele şi să-i fie teamă de noi sau să ne deteste.

Ameninţările au un efect psihologic negativ asupra copilului.

  • Nu protejaţi excesiv copilul

O atitudine prea protectoare slăbeşte egoul. În acest fel copilul poate învăţa următorul lucru: “Nu poţi face mare lucru pentru tine însuţi. Trebuie să fiu mereu alături de tine pentru a te îngriji.” Marea majoritate a părinţilor nu par să aibă prea mare încredere în copil. Deviza dvs. ar trebui să fie: să nu fac niciodată pentru un copil ceea ce poate face el însuşi.

  • Nu trebuie să-i vorbiţi prea mult copilului

Discursurile lungi înseamnă pentru copil: “ Nu eşti în stare să înţelegi prea bine, iar în acest caz trebuie să asculţi tot ce am de spus.” Următoarele două remarci, făcute de către tineri, ilustrează foarte bine reacţia lor în faţa adulţilor care vorbesc prea mult. Un băieţel de cinci ani îl întreabă pe tatăl său: “Tati, de ce îmi dai mereu un răspuns atât de lung, când eu îţi pun o întrebare atât de micuţă?”

Un alt copil de aceeaşi vârstă a fost surprins ameninţând un coleg: “ Am să te bat şi am să te tai în bucăţi! Stai să-ţi explic!”

  • Nici prea indulgenţi nu trebuie să fim

A ceda la toate rugăminţile copilului constituie ceea ce mulţi părinţi numesc “ a răsfăţa”. În fond, a ceda prea uşor semnifică faptul că părinţilor le este teamă de a spune “nu”, de a fi fermi, în limitele pe care le fixează, ceea ce dă copilului sentimentul că toate regulile sunt flexibile şi că este suficientă o mică forţare pentru a le depăşi.

  • Nu folosiţi metode culpabilizante şi moralizatoare

Asemenea metode formează un ego inadecvat. O metodă de disciplină care inspiră un sentiment de culpabilitate este aceea care transmite copilului un mesaj de genul: “Este foarte rău ceea ce ai făcut. Nu eşti un copil cuminte. Cum ai putut să faci aşa ceva mamei tale, după tot ce a făcut ea pentru tine?”

2 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close