Regatul de gheață (Frozen), varianta Zurli

Ne-am început anul cu o revedere plăcută: am mers la cea dintâi premireră pe 2015 a celor de la Zurli. Anul abia a început și sunt sigură că vor urma și alte premiere marca Gașca Zurli (mi-a șoptit o păsărică cum că se pregătește ceva grandios, un mega-show la… Sala Palatului! șșșștttt!).

Cum ziceam, am semnat condica de prezență (că nu se putea altfel!) la premiera spectacolului ”Castelul de gheață”, o adaptare marca Zurli după ”fenomenul”, că deja nu mai pot spune că este un simplu desene animat, ”Regatul de gheață” (”Frozen”).

Piesa s-a jucat și într-un spațiu nou, Teatrul de Artă, care mi s-a părut muuuult prea mic pentru cât de mulți fani Zurli sunt în București. Dar câtcotași am fost noi, adulții, căci copiii s-au simțit tare bine: au cântat, au dansat, au învățat-o pe prințesa Anna să danseze, au aplaudat, au râs. A fost magic pentru ei, așa cum e de fiecare dată la spectacolele Zurli. Și adulții s-au simțit bine, din ce am văzut eu. Multe chipuri zâmbitoare, mulți părinți mândri (înfoiați ca niște păuni, aș zice cu drag) de copiii lor, care se aflau în față, pe scenă. Deliciul nostru, al adulților, a fost o copilă mai cu tupeu, care striga în gura mare la Anna: ”Nu așa te-am învățat eu să dansezi!”, după ce copila a părăsit ringul de dans unde a plutit câțiva pași alături de prințesă, lăsând-o să valseze cu prințul Hans. Aceeași copilă ne-a făcut să râdem când, după ce prințul i-a sărutat mâna prințesei, a strigat la ei: ”Bleah, ce scârbooos!”, apoi l-a cam pus în încurcătură pe actorul care îl interpreta pe Hans când a strigat la el: ”Aha, eu te cunosc, tu ești Zdrăngănel!”.

Toate astea sunt momente delicioase, care fac parte din spectacol, căci copiii sunt tare imprevizibili și au reacții ce te fac să uiți de orice griji și probleme. Iar acesta este unul dintre motivele pentru care îmi place la nebunie să merg la teatru pentru copii.

Pentru noi, sau mai bine zis pentru Alexia, revederea cu Zurli a fost una emoționantă. Nu a stat doar pe scenă, ca până acum, ba chiar a preferat să stea ferită, după ce a făcut un mic tur, să cerceteze locul. Poate pentru că era un spațiu nou, nu știu. A stat cu tati la colț 😉 S-au distrat acolo, iar eu i-am privit de la distanță.

Dar la finele spectacolului m-a rugat, m-a tras de mână chiar, să merg cu ea să îi fac poze cu personajele din poveste. Până acum, de cele mai multe ori, pozele de la finalul spectacolelor erau mai mult ”furate”, adică să ducea să salute personajele, iar eu făceam pe paparazzo, adică surprindeam pe cameră fix momentul în care actorii se așezau lângă ea sau se pupau. De data asta, ea a tras de mine să facem poze. Primul ales, Olaf. Olăfică, pe numele de alint

A urmat prințesa Anna

Apoi Elsa, doar că aici am avut ceva probleme. Alexia mea voia să se pozeze singură cu Elsa, nu și cu alți copii alături. A așteptat ea ce a așteptat (mă bucur că a început să fie răbdătore), dar cum toți copiii erau nerăbdători și săreau pe prințesă, Alexia a început să se smiorcăie. Noroc cu Elsa că a luat-o prin învăluire și plângăcilă a făcut nu una, ci 3 poze singură cu prințesa…

După spectacolul de sâmbătă a mai urmat o porție de ”Frozen” pentru noi. Nu, nu am mers și duminică să vedem ”Castelul de gheață”, ci Alexia a văzut ”Regatul…” la tv, căci HBO a difuzat varianta nedublată. Dar nu a fost o problemă pentru Alexia, a tradus ea. A văzut de atâtea ori ”Regatul de gheață”, încât acum știe fiecare replică pe de rost. Haioasă este când ia cartea în mână, adoptă o mină serioasă și începe să… citească. Sau, corect spus, să recitească. Văzând-o, zici că e un pui de geniu cum citește ea, mititica, fără să se poticnească, dar și cu intonație… Deh, asta înseamnă să vezi ”Frozen” dimineață, la prânz, seara și între astea.

Mai multe imagini de la spectacolul Zurli, pe pagina de Facebook a blogului.