Nu sunt eu cea mai talentată și mai pricepută atunci când vine vorba de craft. Adică ”lucru manual”, așa cum se numea pe vremea mea ora de creație. Slavă Domnului că le-am cunoscut pe Cristina și pe Laura! De la ele m-am inspirat de atâtea ori atunci când am vrut să fac ceva la acest capitol.
Poate că felicitările și mărțișoarele făcute alături de fiica mea nu sunt capodopere de artă. Dar sunt făcute de noi, cu drag. În plus, momentele în care ne punem la masă să lucrăm sunt cele care ne leagă. Sunt acel ”al nostru”, al fetelor. Așa cum Alexia are cu tati ”treaba lor”, când vine vorba de gadgeturi. Sunt clipele mamă-fiică de care îmi doresc să avem parte cât mai des posibil.
Având în vedere că nu fac parte din ceea ce eu numesc ”liga mare” a craftului, am rămas uimită de invitația primită de la cei de la DACOart de a merge la Hațeg, acolo unde se află depozitul și firma-mamă Adaconi. Ocazia: prima întâlnire cu bloggerii de craft, o întâlnire pe care ei au numit-o „O vară în craft alături de DACOart”. Au vrut să ne prezinte cele mai noi produse de craf. Au vrut să afle direct de la noi ce ne place și ce nu la produsele DACOart. Și, mai ales, au vrut să ne cunoaștem face to facce.
Produsele DACOart sunt cele pe care le-am folosit la primele noastre lucrări (mulțumesc Cristina că ne-ai ”făcut cunoștință”). Pentru un refresh de momorie și inspirație, iată aici și aici sau aici ce am făcut noi cu produsele-minune și am pus pe blog. Firește, de atunci am tot făcut, doar că nu am mai apucat să pun pe blog imagini cu ale noastre capodopere. Între mine și DACOart a fost dragoste la prima vedere. Produsele sunt nu doar accesibile, ca preț, dar cel mai tare mă încântă calitatea lor.
Eu sunt la primele litere ale alfabetului de craft. Încă mai învăț. Știu să fac lucruri simple, elementare. Nu realizez capodopere, așa cum fac celelalte invitate din online pe care le-am cunoscut la întâlnirea cu bloggerițele de craft. Apropo, la fața locului am aflat că Adaconi, firma-mamă, a împlinit 25 de ani!
Apoi, după atelierul de craft la care am participat toate, am realizat că, totuși, locul meu era acolo. Eu eram una dintre miile de persoane care nu au venit prea des în contact cu produsele de craft. Eram una dintre cele care, privindu-le produsele, se întreabă: ”Ce pot eu să fac cu astea? La ce folosește asta? Cum se numește chestia asta?”.
Ce am descoperit eu la Hațeg? O echipă foarte tânără, dar profi. De fapt, nu o echipă, ci o familie. M-a surprins plăcut faptul că omul din spatele Adaconi se prezenta pe numele mic, iar fetele lui (angajatele) nu îl gratulau cu ”șefu’” sau cu ”domnul”, așa cum se face pe la București, ci îi spuneau simplu: Mircică.
Mi-a plăcut foarte tare povestea numelui firmei. Fiica lui Mirciă, Magda, pe la vreo trei ani, nu putea să își spună numele corect. În loc de Magda Neiconi, spunea Adaconi. Istoria firmei o găsiți aici.
La fel de tare mi-a plăcut că ei dau nume românești produselor.
Mă așteptam să particip la o prezentare standard, un raport de activitate cu multe grafice și cifre. Dar nu, nu a fost așa deloc. A fost o întâlnire, cum să zic eu…, ca o ieșire la terasă, ca între fete, la o vorbă. Scuze, Mircică, știu că tu erai singurul băiat între fete, dar ai fost pata de culoare 😉
Mă lungesc cu scrisul, știu. Dar am atât de multe lucruri frumoase să vă scriu, încât îmi este greu să fac o selecție. Și scriu toate astea din suflet. Căci este o postare din suflet, nu una publicitară, plătită. Așa sunt eu, când cunosc oameni frumoși, nu pot să nu vorbesc despre ei.
Știți cum se simte un copil într-un magazin cu dulciuri sau într-o gelaterie? Așa m-am simțit eu când m-am trezit în fața atâtor produse de craft. Nu știam la ce să mă uit. Nu știam ce să aleg mai întâi.
După ce am aflat istoria Adaconi și despre noutățile de la DACOart, am trecut la partea preferată a fiică-mii: atelierul de craft. Am ales să facem ceva simplu, ceva ce un copil de 6 ani poate face alături de mama sa mai puțin talentată.
Apoi, atenția Alexiei a fost captată de ceva ”fantastic” (spune ea): nisipurile mișcătoare.
Curioase am fost amândouă. Așa că am modelat, am stricat, iar am modelat și tot așa.
În timp ce Alexia s-a distrat cu nisipul, eu am încercat să mai ”craftuiesc” ceva. Ceva simplu. Un copac cu frunze.
Așa am descoperit o unealtă MINUNATĂ! Perforatorul cu forme. M-am jucat cu el, am decupat atât de multe frunze, încât puteam face o pădure cu ele!
Ah, nu pot să nu mă laud cu un lucru, pe care trebuie să îl trec la rubrica ”prima dată când Alexia…”. Ei bine, fii-mea a primit primul ei ecuson de blogger. 🙂
Ah, și mai e ceva ”funny” de precizat. Alexia a descoperit marțienii autoadezivi. Ce a făcut cu ei? Iată:
Trebuie să spun că și acum, la 10 zile de când i-a lipit pe telefoanele mele, ei încă mai stau la locul lor. Deși le-am mai schimbat de vreo două ori poziția.
În încheiere, vă invit să îi vizitați pe Facebook să îi cunoașteți, dar și ca să vă inspirați. Adaconi, aici. Iar pe pagina DACOart, găsiți nu doar produsele, ci și filmulețe, ”DACOriale” care vă pot inspira. Sau imaginile ”DACOideea săptămânii”, care tot pentru inspirație sunt. Și ca să vă convingeți că prețurile chiar sunt accesibile, intrați pe pagina de comenzi DACOMAG.
Spor la ”craftuit”.
Mai multe poze de la întâlnirea Adaconi cu bloggerii găsiți pe pagina de Facebook a blogului.
Despre evenimentul ”O vară cu DACOart” au mai scris: Talente de Năzdrăvani, Solnița cu vise și Lollyrot.
