Gabriela Șerban, așa cum am spus în prima parte a interviului cu doamna învățătoare de la Școala Gimnazială ”Henri Mathias Berthelot”, din Ploiești, este un dascăl care a înțeles că predarea nu se mai face ca pe vremuri. Pentru că societatea nu mai este ca pe vremuri. Și pentru că elevii nu mai sunt ca pe vremuri. Domnia sa a ales să fie un #ProfesorPentruViitor. Felul în care învățătoarea Gabriela Șerban a ales să își facă meseria de dascăl este de admirat și, părerea mea, de urmat de cât mai mulți oameni de la catedră. Pe pagina de Facebook a clasei sale, îi puteți urmări activitatea.
Nu puțini sunt cei care se plâng de modul în care merg lucrurile (sau, mai bine zis, stau pe loc) în sistemul de educație de la noi. Însă, din păcate foarte puțini sunt cei care și spun lucrurilor pe nume. Poate pentru că am rămas cu frica din vremea comunismului. Frica de a spune lucrurilor pe nume, de teama urmărilor neplăcute. Pe de-o parte, e de înțeles, cine ar vrea să își piardă locul de muncă, sursa de venit? Pe de alta, este de neiertat tăcerea, pentru că, astfel, vom continua să ne zbatem în moriclă și nimic nu se va schimba în bine.
Pe învățătoarea Gabriela Șerban o admir nu doar pentru modul în care își face meseria de dascăl. Ci și pentru faptul că are curajul să vorbească. Să spună lucrurilor pe nume. Am întrebat-o ce crede domnia sa că ar trebui schimbat în sistemul românesc de ecudație. Mi-a plăcut că nu s-a ferit să răspundă. Cum nici despre starea manualelor nu a evitat să vorbească. Legat de schimbare, mi-au plăcut foarte tare două dintre propunerile domniei sale: TEME DIFERENȚIATE și REDUCEREA NUMĂRULUI DE ELEVI LA CLASE. Desigur, sunt două măsuri ce implică multe: un număr mai mare de profesori, mai multe spații (școli), salarii mai multe, cheltuieli mai mari. Dar, din punctul meu de vedere, Educația și Sănătatea ar trebui să fie printre domeniile cărora statul să le acorde mai multă atenție și, firește, mai mulți bani.
Să lăsăm ce cred, ce visez eu, și să revenim la ale noastre. La interviul cu învățătoarea Gabriela Șerban. Vă las, în cele ce urmează, să citiți interviul cu încă un dascăl de nota 10 din galeria celor pe care eu i-am inclus în campania #ProfesorPentruViitor.
Cum vedeți dumneavoastră rolul de profesor?
Profesorii influențează imaginea de sine și stima de sine a copilului. Prima dată, învățătorul, apoi profesorii au un rol important în formarea imaginii de sine și a stimei de sine a copilului. Mai exact, pot încuraja copilul și îi pot crea o imagine de sine pozitivă și o stimă de sine puternică. Sau…pot critica des copilul, formându-i o imagine de sine negativă și afectându-i serios stima de sine. În special copilul sensibil sau care pornește cu o imagine de sine negativă este influențat major de opiniile și atitudinea profesorilor față de el.
Modul în care se comportă și vorbește un profesor cu elevul său afectează mult imaginea și stima de sine a copilului. Din păcate, se întâmplă ca unii învățători sau profesori să își formeze o anumită imagine despre elevii săi, etichetându-i, uneori injust, pe baza unor note sau a unor comportamente singulare. Aceștia îi împart în: elevi buni, elevi proști, elevi mediocri, elevi obraznici, elevi cuminți etc…
Apoi, profesorii se vor purta conform acelei etichete cu elevii lor, încurajându-i și stimulându-i pe cei considerați buni, ignorându-i des pe cei mediocri, care nu ies în evidență, și criticându-i și pedepsindu-i mai des pe cei considerați răi sau proști!
Cum poate influența un profesor performanțele școlare ale elevului?
Profesorii influențează performanțele școlare ale copilului nu numai prin modul de predare, explicare și evaluare, care și el contează foarte mult.
Un stil de predare rigid și închis poate duce la lipsa de interes și la dificultăți de învățare.
Însă, ceea ce este extrem de interesant este o descoperire a psihologilor, care ne arată că așteptările profesorilor de la elevii lor influențează direct performanțele școlare ale acestora. Adică, dacă un profesor are așteptări pozitive de la un elev, pe care el îl consideră bun și cu potențial, acel elev este încurajat să încerce, să își dea silința, să se ridice la nivelul așteptărilor profesorului. Și, cel mai important, când profesorul consideră că un elev este bun și are potențial, se va purta mai atent cu acel elev, dându-i mai multe explicații, punându-i mai multe întrebări, încurajându-l și oferindu-i sfaturi, iertându-i micile scăpări. Invers, atunci când un profesor are așteptări negative de la un elev pe care l-a etichetat ca fiind „prost”, „obraznic”, „cu probleme”, „dificil”, acel elev nu va fi în nici un fel stimulat să aibă performanțe școlare, va fi chiar blocat de critici și de lipsa de încredere în sine.
Comportamentul unui profesor îl poate influența și pe acela al elevului?
Profesorii sunt modele de comportament pentru copil. Nu rar se întâmpla ca un copil, în special la vârste mai mici, să imite figurile de autoritate – profesorii fiind printre primele. Copilul poate adopta mimici, gesturi, expresii și chiar modul general de a comunica al unui profesor, admirând această persoană și dorindu-și să fie asemeni ei. Stilul unui profesor constituie un model – fie că este vorba de un stil autoritar, unul empatic, unul agresiv.
Relația profesor-elev influențează modul de integrare al copilui în mediul școlar. Copilul care se adaptează la școală, care se descurcă cu sarcinile școlare, care este motivat să participe la activitățile școlare, care se simte integrat în mediul școlar este copilul care se bucură de o relație bună cu profesorii și se simte iubit și apreciat. O relație bună cu profesorii asigură implicarea copilului în educația sa, respectarea regulilor școlare, satisfacția și motivația copilului de a avea rezultate bune. În schimb, relațiile deficiente îl lipsesc de orice satisfacție și motivație și îl fac să nu aibă respect mare pentru mediul școlar. Copilul care are o relație bună cu profesorii va fi motivat să învețe, va accepta mai ușor sfaturile și criticile profesorului, va respecta regulile și va simți satisfacție în urma rezultatelor școlare bune.
Profesorii pot naște interesul pentru învățare la copil, sau, dimpotrivă, pot face educația să i se pară o obligație dificilă și plictisitoare. Totul depinde de felul în care profesorul interacționează cu elevii săi și de cum le prezintă informația.
Profesorii pot forma aspirațiile profesionale ale copilului. Profesorii sunt, uneori, un sprijin pentru copil. Influența profesorilor asupra copilului nu se limitează la educație și performanțe școlare. Ei sunt, uneori, un ghid și sprijin pentru copil, mentor și psiholog, prieten și model de valori și principii pentru viață.
Ce ar trebui schimbat în sistemul românesc de învățământ? Ce le-ați transmite celor care fac regulile la Ministerul Educației?
Lipsesc atat de multe, încât aș putea scrie un roman… Dar, până atunci, sistetizez, introducând ,,Obiectivul Personal”! Ce este această competență? Este o întrebare intrinsecă, la care fiecare învățător/profesor ar trebui să găsească un răspuns, să alcătuiască un plan și să reușească în 5 ani să-l îndeplinească. Este ca un vis, ca o dorință pe care trebuie pas cu pas să o îndeplinim.
Eu de exemplu, am gândit conceptul Clasa de Poveste, dorindu-mi să sădesc în inima copiilor valori reale: dragostea pentru cel de lângă tine, toleranța, respectul, acceptarea opiniei celuilalt, curajul asumării, așteptarea, aprobarea, patriotismul, sinceritatea… Și lista poate continua!
Această listă o am vie în minte, parcă-i scrisă cu cariocă mov! Și sper ca activitățile mele să creeze, pas cu pas, deprinderi corecte și valori reale!
Care e numărul ideal de elevi la o clasă primară?
Cred că o clasă primară ideală este alcatuită din 16-18 elevi, deoarece vârsta lor necesită atenție mărită. Poveștile lor sunt colorate și frumoase și necesită timp să fie ascultate, iar RELAȚA ce este necesar să fie construită, necesită dorință, interes, timp, iubire și multă disponibilitate.
Sunt multe voci (părinți și chiar profesori) care susțin că metodele interactive, cele care pun accentul pe învățarea afectivă, nu sunt eficiente și că generațiile școlite astfel vor fi analfabeți funcționali. Că pe vremuri se făcea școală, acum, doar ”hlizeală”. Dumneavoastră cum vedeți acest război dintre metoda clasică de predare și cea modernă?
Nu cred că există un război în nimic… Există doar opinii apărute în urma experiențelor trăite. A compara clasa I de altădată cu clasa I de acum… e o utopie! Cine spune asta, nu-și mai amintește cele 5 adunări scrise într-o oră de matematică, incomparabile ca dificultate, cu cele 10 exerciții cu termen necunoscut, 5 probleme de analiză matematică și 2 tabele, exectuate astăzi, într-o oră normală de matematică. În momentul ăsta, e o nebunie întreagă, încă de la clasele pregătitoare și clasa I! Sunt concursuri și examene școlare individuale, concursuri școlare academice, o mare întreagă de auxiliare curriculare pentru portofoliul învățătoarei – cu cât ai mai multe participări la concursuri ale copiilor, cu atât ești învățătoare mai bună.
Forțăm enorm copiii de 6-7 ani, ignorând total pragul de dezvoltare psihosomatică a vârstelor, doar de dragul portofoliului profesorului și pentru că, în continuare, punem în centrul educației profesorul, portofoliul lui!
Eu nu neg că avem oameni excepționali. De aceea, nu voi analiza ce cred alte persoane, deoarece nu am datele, informațiile, emoțiile și trăirile ce i-au determinat să gândească așa. Va voi expune însă, credința mea personală legata de stilul de predare. Stiți, contează mereu prin ce lentilă privești lucrurile, iar eu sunt o persoană care vede zborul fluturelui plin de culoare, nu dâra lăsată de polen… Trebuie să te întrebi zilnic ce activități de învățare sunt necesare pentru a asigura învățarea. Ce își dorește o fetiță de 6 ani să fie? O prințesă! Dar un băiat? Să fie erou! Ce le place copiilor să facă?
Studiind foarte bine copiii de la școala, dar și coportamentul copiilor mei, eu fiind mamă a patru copii spectaculoși, Denis (9 ani) și Francisc (6 ani), Sara și Ioana (3 ani), am aflat că le place să danseze, să cânte, să coloreze, să creeze povești! Pentru că predau la ciclul primar, aceste trăsături comune le-am introdus foarte ușor în activitățile de învățare. Metodele prin care le implementez sunt un amestec între modern și tradițional.
Există, însă, o singură condiție: să-ți pese de ce îi face fericiți, să-i analizezi, să le cunoști visurile, dorințele!
Așa am creat eu activitățile ce îi determina pe scumpii mei să vină la școală cu mare drag!
Cum poate câștiga omul de la catedră respectul elevilor săi?
Omul de la catedră poate câștiga respectul elevilor săi, IUBINDU-I și ARĂTÂNDU-LE MEREU CĂ SUNT IMPORTANȚI!
Ce rezolvă temele multe pentru acasă, notele, repetenția?
După părerea mea, ar trebui ca tot învățământul primar să fie absolvit de obiceiul repetenției. Acest obicei este, oricum, o cutumă destul de toxică, în condițiile în care învățământul până la clasa a X-a este obligatoriu. Mai degrabă decât să punem o etichetă asupra elevilor că sunt incompetenți, etichetă ce poate rămâne de-a lungul timpului imprimată în mintea lor și să îi demotiveze pentru a-și remedia aceste deficiențe, ar trebui să investim în programe remediale, în a-i ajuta pe elevi să recupereze din mers ce au pierdut și să ne asigurăm că niciun elev nu este lăsat în spate, atunci când vorbim de dobândirea competențelor de bază.
Poziția mea față de subiect e simplă: clasa I e clasa în care elevii dobândesc cunoștințe de bază și își însușesc anumite competențe, cum ar fi scrisul, calculatul, cititul.
Dacă elevii nu își însușesc aceste competențe, este strict responsabilitatea profesorului.
Cât despre note, consider că ar trebui să se respecte prevederile legale cu privire la numărul de elevi într-o clasă. Cu un număr de 35-38 de elevi per clasă, un profesor poate face cu greu o notare obiectivă, bazata pe toate tipurile de evaluare (scrisă, orală, proiecte, portofoliul etc), astfel încât fiecare dintre elevi să fie evaluat corect în privința dobândirii cunoștințelor și competențelor.
Cât timp credeți că trebuie alocat temelor, lecțiilor și cât jocului?
Principalul scop al temelor pentru acasă este de a-l ajuta pe elev să își însușească noțiunile predate la orele de curs, aprofundând, astfel, informațiile. Temele pentru acasă dezvoltă lecțiile învățate de elev la școală și îl ajută să înțeleagă mai bine noțiunile. Exersând și aprofundând acasă, elevul reține pentru mai mult timp ceea ce a învățat la școala. Temele pentru acasă îl pot responsabiliza și disciplina. De asemenea, elevul va învăța să își organizeze singur timpul liber, astfel încât să-și poata face temele, dar și să se dedice altor activități pe care și le mai propune.
Deși temele pentru acasă au rolul de a-l ajuta pe elev să înteleagă mai bine lecțiile predate în clasă, totuși acest lucru nu garantează succesul. Asta pentru că unele dintre acestea sunt destul de dificile.
De cele mai multe ori, copiilor le este greu să rezolve temele pentru acasă, pentru că fie nu înțeleg cerința problemei, fie nu au înțeles informațiile la școala și, atunci, nu știu cum să le aplice acasa. Mai mult decât atât, unele exerciții îi pot pune în dificultate chiar și pe părinți.
Astfel, copiii se întorc la scoala cu temele nefăcute și este posibil ca profesorii să nu le explice rezolvarea din lipsa de timp. Așa că rămânem într-un cerc vicios, în care revenim de unde am plecat, mai ales că numarul temelor pentru acasă este destul de mare, iar rezolvarea lor le poate ocupa foarte mult copiilor, ceea ce nu este tocmai în regulă, dacă aceștia mai au de făcut și alte activități extrașcolare. Totodată, dacă au foarte multe teme de rezolvat acasă, atunci copiii își pot pierde concentrarea, precum și interesul pentru materiile respective. De aceea, cred că soluția rămâne diminuarea numărului de copii la clasă, aspect ce ar putea duce la o cunoaștere mai bună a elevului și, ulterior, la teme diferențiate, necesare fiecăruia pentru înțelegerea profundă a cunoștințelor.
Pentru toate lucrurile frumoase pe care le face la clasă, pentru faptul că pune atât de mult suflet în relația cu elevii săi și pentru că a demonstrat că școala poate fi și altfel, pot spune că doamna învățătoare Gabriela Șerban este un #ProfesorPentruViitor.
Eu îți mulțumesc frumos că ai intrat pe blog și te mai aștept cu drag. Mă poți urmări și pe FACEBOOK, pe INSTAGRAM, dar și pe YOUTUBE (unde te aștept să dai Subscribe).
Te poți abona la NEWSLETTER și vei primi, o dată pe lună, un e-mail de la mine cu o parte dintre articolele publicate.
Sursa foto & video: Facebook/Clasa de poveste
