Aproape în fiecare seară, după terminarea programului de la creşă, ta-su’ o duce pe Alexia în parc. Şi, cum piticăi îi plac porumbeii, zilele trecute Tibi s-a aprovizionat cu grăunţe. Cu ditamai punga de arpacaş în maşină s-a dus să-şi ia odorul de la creşă şi au pornit în căutarea porumbeilor. I-au găsit în Parcul Tineretului, la intrarea dinspre Liceul Gheorghe Şincai.
Erau muuuuulţi. Atât de mulţi şi de domestici, încât aproape că-i puteai prinde. Aproape, repet! Oricum, dacă nu puteai pune mâna pe ei, tot te alegeai cu ceva de la simpaticele zburătoare. Nişte pene. Iar dacă ai pisici acasă, ca în cazul nostru, penele acelea se pot transforma în minunate jucării pentru miorlăite.
Iată şi câteva imagini grăitoare. Pe măsură ce le priveam, fără să vreau, gândul îmi zbura la un clasic film “de groază” (pun între ghilimele pentru că mi s-a părut un film soft, nicidecum de groază) pe care l-am văzut în copilărie. Cred că mulţi dintre voi l-aţi văzut: “Păsările”, de Alfred Hitchcock.
Iată şi două filmuleţe. Grăitoare şi ele:
P.S.1: Da, e un puşti care strigă “Pişi” după porumbei
P.S. 2: Da, fii-mea s-a prins, într-un final, că porumbeii “Nu ştă” 😉
2 Comments