Primul teatru de păpuşi pentru fii-mea

De Moş Nicolae, de la creşă Alexia şi colegii ei au “primit” un spectacol. Vă spun despre asta cam târziu, dar am o scuză buuuuuuuună: ne-am mutat şi am despachetat/împachetat/aşezat/şmotruit de zor, că nu mai am timp nici să mor… Mă rog, să trecem la subiect.

Am avut mari emoţii pentru fii-mea când doamnele educatoare mi-au spus că pe 7 decembrie Moşul le aduce picilor un spectacol cu păpuşi. Mai exact, vin nişte actori la creşă şi le ţin picilor un spectacol de pomină. Mi-a fost teamă să nu se sperie de păpuşi. Cum numai picii şi personalul creşei au avut voie să participe, i-am dat camera de filmat unei educatoare şi am rugat-o frumos să filmeze să văd şi eu ce reacţii are picea mea. Spre dezamărirea mea, nu a avut nici una. Dar nici una 🙂 Nici nu a plâns, nici nu a fost curioasă, nici plictisită… pur şi simplu a fost… împietrită – ăsta e cuvântul potrivit. Dar tot am avut de ce să râd: am văzut că Alexia a făcut o nouă victimă în rândul colegilor ei. Până acum, pe lista cavalerilor care o curtează se numărau Gabi, Luca şi Dragoş – acesta fiind cel mai drăgăstos  şi cel mai pupăcios. Acum vine şi Ştefan din urmă. El încearcă cu un strâns timid de mână, dar fii-mea… Mai bine vedeţi în filmuleţ ce şi cum 🙂

P.S. Blondul  în portocaliu (al treilea copil din stânga Alexiei) este “ginerică” Dragoş, care de când vine şi până pleacă de la creşă o tot pupă, îmbrăţişează şi alintă pe fii-mea. Iar noi, mămicile lor, ne amuzăm. Deocamdată 😉

 

 

8 Comments

  1. io zic ca si faptul ca a stat asa cuminte si “impietrita” e o reactie… Inseamna ca a prins-o piesa si a interesat-o 😉
    Ce frumos e cind sunt pupaciosi la virsta asta!

    1. Da, ai dreptate, şi asta e o reacţie :)) Cât despre pupăceli, eu mor să îi văd dimineaţa cum se bat picii din grupă care să o pupe. Sunt tare dulci ei cum se gudură pe lângă ea, cum stă mititica şi aşteptă pupicii de la ei. Ce-i drept, de când cu creşa, a devenit şi ea mai pupăcioasă… Acum îmi place, mă distrez. Nu cred că la fel de amuzant va fi peste ani… Zic şi eu, dar mai ştii cum or sta lucrurile atunci?

  2. ce misto… nu-mi vine sa cred ca sta asa cuminte pe scaunel. o trebuie sa o dau si eu la cresa? ce imi recomanzi? :))ce alte mici evolutii ai vazut la fi-ta de cand e la cresa? pup, M

    1. Miru, doamnele de la creşă îmi spun că aleargă toată toată ziulica pe-acolo de-i sar totoşeii din picioare. Dar, groso-modo e cuminte. Însă nu şi acasă. E cu totul alt copil. Am fost avertizată de comportamentul ăsta duplicitar. DAR de când e la creşă rupe mai multe cuvinte, e mai receptivă, înţelege mai multe “comenzi”, e mai iubăreaţă şi are program fix masă+nani. Acum nu mai merg pe ghicite cu ea. În schimb, e mai rău acasă când vrea să facă ceva şi nu o lăsăm. La creşă face tot ce vrea, presupun, pt că are un mediu safe, nu ca acasă cu dulapuri şi mai ştiu eu ce alte chestii pe care să le strice sau cu care să se rănească. Trăgând linie, eu sunt foarte foarte încântată de mersul la creşă. Pupăm şi noi mami+mărgeluţa

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
Scroll Up
%d bloggers like this: