Aşa cum am promis, am să vă povestesc ce am făcut noi în cele 2 săptămâni cât am lipsit din blogosferă. Pentru că vreau să le iau cronologic, încep prin a vă spune cum a fost primul Paşte cu bebe.
Spre deosebire de Crăciun, de Paşte, Alexia a primit o groază de cadouri. Practic, iepuraşul a ajuns la noi cocoşat şi nu alta, de câte pachete i-a adus Alexiei. Primul a fost setul de vase Bebe Ves, despre care v-am povestit aici. Alexia a fost mai mult decât încântată să desfacă pachetul, să sfâşie la propriu ambalajul. La fel de fericită a fost şi când a desfăcut ambalajele în care erau împachetate un trenuleţ roşu şi o caracatiţă. Cred că i-a plăcut mai mult despachetatul decât jucărioarele în sine. Şi asta pentru că, după ce le-a desfăcut, s-a uitat la ele, apoi m-a privit mirată: “Cum, nu mai am nimic de desfăcut?”. Abia după câteva minute bune s-a pus pe testat jucăriile. Caracatiţa s-a dovedit a fidelicioasă, la propriu, căci de atunci o tot ronţăie.
După ce am terminat de despachetat jucăriile, le-am băgat în bagaje şi am plecat spreFocşani, la naşii Alexiei, unde am petrecut Paştele. Şi aici piticania a primit cadouri: iepuraş, cănuţă, masă cântătoare, cărucior sport. De departe cel mai interesant cadou, din punctul piticăi de vedere, a fost măsuţa cântătoare, de care se dezlipea cu greu.
La capitolul premiere, trebuie să precizez că în cele trei zile cât am stat la Focşani, piticania a învăţat să se plimbe cu maşina şi cu motocicleta. Nu, nu am pus-o pe un motor pentru adulţi, ci pe cel al lui Vlăduţ, băieţelul naşilor. Piticania mea a fost de-a dreptul vrăjită de motocicleta cu baterie a lui Vlăduţ, pe care a vrut să seurce de cum a văzut-o în curte.
Dezavantajul a fost că Alexia nu era suficient de înaltă să apese pe pedala care punea jucăria în mişcare. Aşa că m-am văzut nevoită să stau eu aplectă să o ţin bine în şa şi, totodată, să o împing. După ce m-am tot chinuit aşa, tati a venit cu o idee genială: să ţin fata de glugă şi în altă mână să ţin coada de la mătură cu care să apăs pe pedală. Dar, după tot acest chin, am găsit o altă soluţie: am pus-o pe Alexia nu pe şa, ci mai în faţă, mai spre ghidon, astfel încât să ajungă la pedală. După ce s-a prins că dacă apasă cu piciorul pe chestia aia galbenă, se poate plimba cu jucăria, Alexia nu şi-a mai dezlipit piciorul de pe pedală. Aşa că mie nu mi-a mai rămas decât să o ajut să îşi ţină echilibrul. În schimb, în cazul plimbărilor cu maşinuţa, coada măturii a fost singura metodă prin care puteam apăsa pe pedala de acceleraţie.
Asta a fost, pe scurt, partea frumoasă a vacanţei. Dar a existat şi una mai puţin frumoasă. Şi anume adaptarea Alexiei la noul mediu, fapt ce a dus la modificarea programului ei de masă+somn. Desigur, nu au lipsit din program urletele şi mofturile de rigoare. Pentru că a dat de mirosuri noi, voci noi, feţe noi, Alexia a adormit cu greu, atât la prânz, cât şi seara. E de înţeles pentru că în casă erau mulţi copii care, normal, se jucau şichiţăiau de mama focului. Şi, cum piticania mea e înnebunită după joacă &chiţăială, nu s-a lăsat dusă la somn cu una cu două. Păi şi normal, cum să doarmă ea când toţi ceilalţi copii se distrau? Chiar dacă nu se juca la propriu cu ei – pentru că erau mult mai mari decât ea – important era să fie şi ea moţ unde erau şi ceilalţi.Normal, nu?
Aşa că în prima seară a fost mârâită, a doua zi a dormit la prânz doar o oră, şi nu 3-4 ca de obicei, iar în ziua plecării s-a mai dat pe brazdă… Ah, să nu uit! La tot capitolul premiere în această vacanţă trebuie să vă spun că Alexia a păpat ceapă verde, cozonac şi a rămas şocată când a văzut porcul… Dacă la câine a râs, la vederea porcului a rămas mută, cu gura deschisă şi ochii maaaari.
Foarte frumoase cadourile, pana si mie imi place caracatita! Sa le stapaneasca cu placere!
Foarte frumoasa zburlita ta mica!:)
Si noi avem probleme in deplasari cu programul de somn, masa, nu stiu ce o sa facem in vacanta in care vrem sa plecam…:(
Da, Cris, chiar e interesanta caracatita, mai ales ca poate fi utila a la long.
Eu i-am luat Alexiei de acasa lucruri familiare ei, impregnate cu mirosul ei pentru a-i face tranzitia mai usoara. Cel putin la munte a fost mai bine. La Focsani nu i-am luat, de exemplu, cearceaful si paturica ei. poate ca ari fi trebuit pentru ca aveau mirosul ei.
chiar ati avut un iepuras generos!
sa va traiasca printesa, sa creasca mare sanatoasa si sa va distrati mereu ca si acum!
Mulţumim frumos, Loredana!
piticei se pare ca i-a priit scurta vacanta! Sa va fie de bine!
… la capitolul mancat ceapa verde, se pare ca are o pasiune comuna cu Maria. 😉
mulţumim! da, i-a priit, s-a şi bronzat puţin 😀 Cât despre ceapă, sper să nu se lase de sportul ăsta şi să se ia după mine (eu detest ceapa!) Pupăm fete frumoase