Primul cuvânt al Alexiei

Kyra. Ăsta va fi primul cuvânt al Alexiei. Am început să cred treaba asta de când Alexia avea vreo 6 luni, văzând-o cât de bucuroasă era de cum o vedea pe Kyra. De altfel, de câte ori plângea isteric, îi arătam pisica şi se calma instant. Iar dacă se întâmpla ca undeva, pe un colţ mic-mic al patului mare în care stăteam cu fetiţa să fie şi mâţa, Alexia se târa disperată să ajungă la ea. Am râs noi, am glumit zicând că fi-mea va spune  Kyra înainte de mama sau de tata. Azi dimineaţă, reacţia Alexiei la vederea Kyrei nu a făcut decât să-mi întărească această convingere. De data asta a fost şi taică-său de faţă să vadă şi să audă cu urechile lui, nu doar din poveştile mele. Mai exact, iată ce s-a întâmplat: ca de obicei, Alexia a trezit toată casa (şi tot blocul, cred) cu urletele ei.

Unul dintre rarele momente în care
Kyra nu fuge de fi-mea: când doarme pitica.
Nu s-a pus ea lângă bebe, ci am aşezat-o eu,
pentru că, altfel, Kyra ar fi ocolit zona periculoasă

Cu greu am reuşit să ne ridicăm din pat, mai ales că toată noaptea ne-a trezit din oră-n oră cu mârâielile ei. Cât eram eu la baie, Tibi a pus mâna pe Kyra şi s-a dus cu ea la pătuţul Alexiei. A urmat ritualul deja împământenit: Kyra s-a zbătut disperată să scape, Alexia nu şi-a mai încăput în piele de bucurie la vederea mâţei. Deodată îl aud pe Tibi strigându-mă “Vino repede, vino repede!”. Am aruncat periuţa, am lăsat tot şi am fugit spre dormitor. Dau peste o imagine haioasă: Tibi o ţinea pe Kyra cu burta-n sus, spre Alexia. Fi-mea, cu mâinile întinse peste grilajul pătuţului dădea să apuce mâţa de lăbuţe, repetând într-una “chia chia chia”.

“Victorie!”, mi-am strigat în gând şi, totodată, ofticându-mă că nu a vrut nimeni să pună pariu cu mine că Alexia va spune mai întâi Kyra şi nu mama sau tata – aş fi câştigat şi eu primul pariu din viaţa mea.

Au mai fost episoade în care, după ce-i tot repetam “Uite-o pe Kyra, uite-o pe Kyra”, Alexia să scoată un sunet de genul “chi-chi”, dar am crezut că doar mă imită pe mine, mai ales că spunea aşa doar după ce o stimulam eu, şi nu când o vedea pe mâţă prin casă.
Ce s-a întâmplat azi dimineaţă nu a fost primul episod în care Alexia ne arată că ştie ce înseamnă Kyra. Acum câteva săptămâni, după ce i-am arătat mâţa, am întrebat-o “Unde e Kyra, mami?”, iar ea m-a uimit uitându-se spre direcţia pisicii. Eram obişnuită doar să se uite spre tatăl ei când îi ziceam “Uite-l pe tati”, dar nu şi spre mâţă…

Fetele mele!

 

A, şi la capitolul sunete noi, de la eclipsă încoace, Alexia are noi cuvinte în vocabular: “ghe-ghe” şi “ghi-ghi”, pe lângă “apa” şi “baba”, pe care le rosteşte fără direcţie, fără să le conştientizete înţelesul.

2 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Close
Scroll Up
%d bloggers like this: