Acum mult timp i-am achiziţionat Alexiei un Abecedar. Am căutat mult până l-am ales pe cel care mi s-a părut cel mai potrivit pentru ea. Da, ştiu, sunt pretenţioasă! Până să-i cumpăr Abecedarul minune, Alexia exersa scrisul pe o agendă, pe un caiet dictando, sau pe orice hârtie îi pica la îndemână în momentele în care ea voia să scrie.
O vreme, am ajutat-o, scriindu-i eu literele pe un rând, pentru ca ea să aibă un model. Apoi, cu mânuţa ei, încerca să le imite. Nu-i ieşeau la fel, fireşte. Ba le făcea prea mari, ba prea mici, prea depărtate, ori înghesuite unele în altele. Oricât mă străduiam să o fac să le scrie la o distanţă rezonabilă unele de altele, sau să le facă de mărimi relativ egale, Alexiei nu-i ieşeau ca la carte. Fireşte, nici mie şi cred că nimănui nu i-au ieşit (aproape) perfect primele litere şi cuvinte scrise.
Văzând această problemă a ei cu „orientarea” în spaţiu, am zis să trec la alt nivel. Ei, şi de nu am căutat pe internet tot felul de Abecedare, de am ajuns să visez şi noaptea caiete cu litere peste litere pe foi cu linii continue şi întrerupte. Apoi, pe site-ul Editurii Gama, am dat de EL, Abecedarul minune de care m-am îndrăgostit, ca să zic aşa. Plus că nu e unul deloc scump.
La prima vedere, m-a încântat că are o „tăbliţă” pentru exersat, un fel de maculator de pe vremea mea. Apoi, mi-a mai plăcut pentru că este… „old school”, aşa, tot ca pe vremea mea.
Ah, şi mi-a mai plăcut pentru că are „săgeţi ajutătoare”, care le indică micuţilor direcţia în care să meargă pentru a forma literele.
L-am comandat, a ajuns repede la noi, apoi, cum tot a fost vreme urâtă afară, timpul liber ni l-am petrecut exersând. Prima care a cucerit-o pe fii-mea a fost tăbliţa-maculator, pe care scria cu markerul venit odată cu Abecedarul. Ah, şi foarte important: tabla se şterge cu un şerveţel uscat, de preferinţă, sau cu mâneca, cu mâna sau cu ce mai vă pică la îndemână 😉
După ce a scris prima tură de litere pe tăbliţa-maculator, Alexia a decis să îşi scrie numele pe coperta Abecedarului.
