Din ciclul ”primelor dăţi”, trecem pe listă şi mărţişoarele. Joi am fost chemată la grădi la Alexia, pentru o tură de activităţi părinte-copil. Sarcina: să facem mărţişoare cu copilul din dotare, iar rodul muncii noastre urmând a fi expus la intrarea în grădiniţă…
Cum eu sunt bâtă, dar bâtă la capitoul art&craft, am întrebat în stânga şi-n dreapta cum mama zmeilor se fac mărţişoarele? Am primit ajutor imediat de la mămicile talentate. Cristina şi Laura m-au copleşit cu linkuri explicative, cu adevărate capodopere expuse pe blogurile lor. Am aflat termeni total noi pentru mine: glitter”, ”quilling”, ”foarfecă _ cu model”, şi alţii care, recunosc, m-au speriat. (Cristina, insist, nu râde!)
Am lăsat în banca lor termenii total neprietenoşi şi am căutat pe filmuleţe pentru nătăfleţe, ca să zic aşa. Şi, la o simplă căutare după termenii ”Cum se fac mărţişoarele hand made”, mister Google m-a ameţit cu ‘jde linkuri către youtube. Le găsiţi şi voi uşor, nu le mai pun aici. După ce am urmărit câteva dintre ele, după ce am printat imagini cu mărţişoarele de pe blogul Laurei şi, respectiv, al Cristinei, am plecat la cumpărături. Dar m-am lovit de un lucru: de unde să cumpăr şi ce să cer? Dacă mă ia tanti de la magazin cu termeni precum cei de sus, iar mă enervez că mă înjură cineva. Apoi, Laura mi-a dat un pont salvator: la sediile mai mari Mega Image au introdus şi ceva ceva materiale de art&craft. Aşa că am dat fuga în Mega-ul de la Unirii şi am luat una alta: foarfecă ”creaţă” (aşa am botezat-o eu, nah!), ochişori, fluturaşi, gărgăriţe. Toate astea… vreo 25 de lei. Ulterior am aflat de la o mămică de la grădi că la librăria din cartier, o ditamai punga cu fluturaşi şi alte gângănii costa doar 3 lei, şi nu 5 cum am dat eu pe vreo 10-15 fluturaşi. Învăţătură de minte să-mi fie!
Am băgat toate astea într-o punguţă, apoi am adăugat câteva bulete demachiante, două papiote cu ac, două bucăţi de carton smulse de pe fundul pungilor din hârtie pentru cadouri (voiam să le pictez pentru a le folosi ca suport pentru mărţişoare), nişte mărgele rătăcite şi două fâşii de aţe tăiate din fularul meu. L-am scurtat, nimic grav!
Cu tot arsenalul ăsta şi cu o vagă ideea a ceea ce urma să fac, am pornit spre grădiniţă. Acolo, ne aşteptau sclipiciuri şi lipici. Când doamnele au scos din dulap cartoanele colorate, am respirat uşurată. Am scăpat de pictat.
Ne-am aşezat la masă, am analizat bine materialele, apoi ne-am pus pe treabă.
Am lăsat-o pe Alexia să aleagă culoarea cartonului pe care urma să facem mărţişoarele.Am cusut ”pletele” domnişoarei, apoi am rugat-o pe fii-mea să lipească ochii. A vrut să lipească şi buleta pe hârtie, iar eu am ascultat-o. Abia apoi mi-am dat seama că nu am apucat să-i cos guriţa cu aţă roşie, aşa că am apelat la un marker roşu. Bad ideea! Apoi Alexia a vrut un fluturaş în cosiţele păpuşii, plus sclipiciul de rigoare. Aşa că am executat. Pe seară, după ce am descărcat pozele, mi-am dat seama că am uitat să-i fac nas Cosânzenei noastre… Next time 😉
În timp ce eu îmi făceam de lucru, fii-mea se distra turnând lipici, apoi sclipici pe cealaltă fâşie de hârtie pe care urma să punem fluturaşii şi gărgăriţele. I-au plăcut şi nişte decupaje din hârtie în formă de măr, pe care le-a aplicat. Şi, uite aşa, a făcut singură singurică un mărţişor, care, apoi, i-a fost dăruit lui taii.
După primele două capodopere, am zis să fac o mică şedinţă foto în timp ce lumea muncea. Apoi, am revenit la masa de lucru şi am luat-o de la capăt. În timp ce eu aşezam frumos doi fluturaşi unul peste altul, Alexia vine şi-mi toarnă sclipici (da, s-a îndrăgostit de sclipici) pe hârtie, apoi cu lipiciul în mână punctează într-un colţ, apoi aşază o gărgăriţă. ”Aia mai male, că e mama futulaşului”. Şi iată al treilea mărţişor făcut de noi. Acesta a ajuns la maii, cadou de la nepoată.
Cel de-al patrulea mărţişor a fost tot o coproducţie, ca şi fetiţa de mai devreme din bulete de demachiat. Eu am ales cartonul, flurutaşii, gărgăriţele. Alexia a turnat sclipici şi a indicat locul unde să pun fluturaşii. Am ”asezonat” cu două gărgăriţe şi gata!
Ah, şi marea descoperire a Alexiei: foarfeca_creaţă. Îi place la nebunie! A tăiat cu ea tot ce a prins 🙂
După ce am terminat capodoperele, Alexia nu a vrut să plece acasă, aşa că s-a dus val vârtej lângă doamna Dorina şi a ajutat-o să decupeze şabloanele pentru felicitări.
La final, am plecat acasă sclipind, la propriu, şi fericită că am realizat primele noastre mărţişoare. Primele pentru Alexia, dar şi pentru mine. Promit că voi recidiva. A fost distractiv, nu glumă. Să vedem dacă mă ţin nervii la capitolul sclipici împrăştiat în toată casă. La grădi nu m-a deranjat că masa şi podeaua erau sclipicioase, dar acasă e altă poveste 🙂
Cat am putut sa rad, dar nu de tine , ci de toata situatia creata!
Daca eram in locul tau, sa zic pe post de matusa as fi facut la fel ca tine !
Este super faptul ca Alexia s-a imprietenit foarte repede cu toate cele din care se fac martisoarele !!
Super haioasa si inteligenta, jos palaria ! 🙂
1. trebuie musai sa facem intalnirea aia de lucru, care n-a iesit acum pe 1. nu de alta, dar macar sa te joci in lada cu unelte. foarfeca decorativa e mic copil, sa vezi tu cum nu mai lasa foarfeca de franjurat sau ondulatorul de hartie.
2. pentru tine exista speranta :D, pentru ca vrei sa inveti
3. sa te mai gandesti daca iti faci drum la Daco, unde ti-am zis. de 25 de lei n-ai idee cate iti luai…
oki, merci Cris
Sunt frumoase martisoarele hand made. Noi confectionam martisoare deja de 3 ani. Zilele trecute ma uitam pe un site de QUILLING pentru viitor.
foarte bravo